14 definiții pentru furios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. furieux, lat. furiosus.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. furieux, lat. furiosus.

furios, ~oa [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr furieux, lat furiosus] 1 a (D. oameni și animale sau d. manifestările lor) Cuprins de furie Si: înfuriat, mânios. 2 av Cu furie. 3 a (D. elemente ale naturii) Violent. 4 a (D. elemente ale naturii) Foarte puternic Si: năprasnic.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Cuprins de furie, mînios, înfuriat. Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138. ◊ (Despre animale) El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258. ♦ (Adverbial) Cu furie. Țipă furios. 2. (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic. Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196. (Poetic) Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137. – Pronunțat: -ri-os.

FURIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit de furie, mânios. ♦ adv. Cu furie. ♦ (Despre elementele naturii) Violent, puternic. [Pron. -ri-os. / cf. lat. furiosus, fr. furieux].

FURIÓS, -OÁSĂ adj. stăpânit de furie, mânios. ◊ (adv.) cu furie. ◊ (despre elementele naturii) violent. (< fr. furieux, lat. furiosus)

FURIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă furie în comportare. 2) (despre fenomene) Care se manifestă cu (mare) violență; care se produce foarte puternic. Torent ~. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

FURIÓS2 adv. Cu furie. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

furios a. 1. care e in prada furiei: nebun furios; 2. care exprimă furie: priviri furioase; 3. foarte violent: furtună furioasă.

*furiós, -oásă adj. (lat. furiosus). Care e în prada furiiĭ: om furios. Care denotă furia: gesturĭ furioase. Fig. Impetuos: vînt furios. Adv. În mod furios: a ataca furios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furios (-ri-os) adj. m., pl. furioși; f. furioasă, pl. furioase

furiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. furióși; f. sg. furioásă, pl. furioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURIÓS adj. 1. îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărât, (înv. și reg.) scârbit, (reg.) năvârlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. v. violent.

FURIOS adj. 1. îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. violent, (fig.) turbat. (O ieșire ~.)

Intrare: furios
furios adjectiv
  • silabație: fu-ri-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furios
  • furiosul
  • furiosu‑
  • furioa
  • furioasa
plural
  • furioși
  • furioșii
  • furioase
  • furioasele
genitiv-dativ singular
  • furios
  • furiosului
  • furioase
  • furioasei
plural
  • furioși
  • furioșilor
  • furioase
  • furioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furios, furioaadjectiv

  • 1. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mânios înfuriat antonime: calm
    • format_quote Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90. DLRLC
    • format_quote Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138. DLRLC
    • format_quote El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Cu furie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Țipă furios. DLRLC
    • 1.2. Despre elemente ale naturii: năprasnic, puternic, violent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196. DLRLC
      • format_quote poetic Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.