CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut neghina, pleava și gunoiul din cereale, făcută dintr-o rețea de sîrmă sau, mai rar, dintr-o piele cu găuri mai mari decît la sită, fixată pe o ramă circulară de lemn. Ba, și-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost. COȘBUC, P. II 37. Scrum negru Cît rămînea Tot cu ciur îl ciuruia. TEODORESCU, P. P. 549. ◊ (În comparații și metafore) De cînd casa era a popii, prea multe îndreptări nu i se făcuseră, și acum era tot hîrb, pereții ciur și acoperișul mrejă. SLAVICI, O. I 62. ◊ Expr. Ochi de ciur = ochi mici de tot. Bașchiri... cu suliți lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. A. 158. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar, tulbure, șters. Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, cînd se unse și a treia oară, văzu luminat, ca toți oamenii. ISPIRESCU, L. 172. A da (sau a cerne) pe cineva prin ciur și prin dîrmon = a bîrfi. Celelalte vinturau, dau prin ciur și prin dirmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44. Trecut (sau dat și) prin ciur și prin sită (sau prin dîrmon) = (despre lucruri, situații, împrejurări) cercetat, examinat cu mare atenție, în amănunt; (despre oameni) care a trecut prin încercări felurite, care a pățit multe; încercat. Un boier bătrîn, trecut și prin ciur și prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse și pățise multe. ISPIRESCU, L. ♦ Cantitatea de lucruri cită încape într-un ciur. Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. Am un ciur de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 352. 2. Unealtă specială pentru cernut nisipul sau prundișul, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care e întinsă o rețea de sîrmă. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor.