opțiuni
  • info

14 definiții pentru firmament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRMAMENT, firmamente, s. n. Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.[1]

  1. În original, greșit:... lat. irmamentum. — LauraGellner

firmament sn [At: I. NEGRUZZI, S. III, 332 / Pl: (rar) ~e / E: fr firmament, lat firmamentum] (Liv) Boltă cerească (acoperită de stele) Si: cer2.

FIRMAMENT s. n. (Livr.) Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

FIRMAMENT s. n. (Livresc) Bolta cerească. Viața de matroz se petrece... între firmament și apă. GALACTION, O. I. 117. Firmamentul desfășoară peste noi O imensă zdreanță udă cu largi pete de noroi. TOPÎRCEANU, P.O. 83. ◊ Fig. Cu mare nerăbdare aștept «Luceafărul» cel nou, căruia îi urez covîrșitoare strălucire pe firmamentul culturii dacoromîne. CARAGIALE, O. VII 321.

FIRMAMENT s.n. (Liv.) Bolta cerului. [Pl. -te, -turi. / < fr. firmament, it. firmamento, lat. firmamentum].

FIRMAMENT s. n. bolta cerească. (< fr. firmament, lat. firmamentum)

FIRMAMENT ~e n. livr. Boltă cerească; cer. /<fr. firmament, lat. firmamentum

firmament n. boltă cerească pe care stelele par presărate.

*firmamént n., pl. e (lat. firmamentum, d. firmare, a întări). Bolta ceruluĭ. – La Dos. după pol. firmament.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

firmament s. n., pl. firmamente

firmament s. n., pl. firmamente

firmament s. n., pl. firmamente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIRMAMENT s. v. cer.

FIRMAMENT s. boltă, cer, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crîngul cerului, (fig.) tărie. (Un ~ plin de stele.)

Intrare: firmament
firmament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firmament
  • firmamentul
  • firmamentu‑
plural
  • firmamente
  • firmamentele
genitiv-dativ singular
  • firmament
  • firmamentului
plural
  • firmamente
  • firmamentelor
vocativ singular —
plural —
firmament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firmament
  • firmamentul
  • firmamentu‑
plural
  • firmamenturi
  • firmamenturile
genitiv-dativ singular
  • firmament
  • firmamentului
plural
  • firmamenturi
  • firmamenturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

firmament, firmamentesubstantiv neutru

  • 1. Boltă cerească; cer. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: boltă cer
    • format_quote Viața de matroz se petrece... între firmament și apă. GALACTION, O. I. 117. DLRLC
    • format_quote Firmamentul desfășoară peste noi O imensă zdreanță udă cu largi pete de noroi. TOPÎRCEANU, P. O. 83. DLRLC
    • format_quote Cu mare nerăbdare aștept «Luceafărul» cel nou, căruia îi urez covîrșitoare strălucire pe firmamentul culturii dacoromîne. CARAGIALE, O. VII 321. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.