11 intrări

Articole pe această temă:

109 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cer3 sn [At: COD. VOR. 135/10 / V: ~iu / Pl: ~uri / E: lat calum] 1 (Ast) Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cerești din spațiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spațiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Și firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea ce cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (Îlav) Sub ~ Pe pământ. 9 (Îlav) Sub ~ul liber Fără nici un adăpost. 10 (Îlav) Până-i ~ul Cât lumea. 11 (Îal; după negație) Niciodată. 12-13 (Îe) A răscoli ~ul și pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (Îe) (Departe) ca ~ul de pământ (sau ca de la ~ la pământ) E o mare (distanță sau) diferență între două obiecte. 16 (Îs) Înălțimea (sau înaltul, ori slava) ~ului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 (Îlav) Cu o falcă-n ~ și cu una în pământ Cu furie. 18 (Îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (Îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în ~Nu-i nimic. 20 (Îal) Nu trebuie să se dea importanță faptului. 21-22 (Îe) A cădea (sau a pica) ~ul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (Îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (Îe) A pica din ~ A sosi pe neașteptate în mod fericit. 25 (Îae) A nu fi la curent cu datele situației în care a nimerit. 26 (Îe) Nu pică din ~ Nu vine de-a gata. 27 (Îe) A privi la ~ A fi mândru. 28 (Îlav) Când s-a lipi ~ul de pământ Niciodată. 29 (Îe) A făgădui cuiva ~ul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (Îs) Bolta ~ului Firmament. 31 (Îs) Păsările ~ului Păsări zburătoare. 32 (Îs) Brâul (sau cununa) ~ului Curcubeu. 33 (Îlav) La poalele ~ului Departe. 34 (Îal) La capătul lumii. 35 (Îs) Toartele (torțile) ~ului Margini aparente ale cerului. 36 (Îs) Inima ~ului Centru al bolții cerești. 37 (Îs) Crângul (sau brâul luminos al) ~ului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) ~ul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) ~ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 40 (Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcașul divinității. 42-43 (Îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu ~ul și cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruință. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaș al celor fericiți după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (Îs) Împărăția ~ului (sau ~urilor) Cer (45). 50 (Îe) A se crede în al șaptelea (sau al nouălea) ~ A fi extrem de fericit. 51 (Îe) A ridica pe cineva în slava ~ului sau a înălța pe cineva (până) la~ A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (Îe) Știe și toaca-n ~ Știe tot. 53 (Îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din ~ E foarte încrezut.

cer2- vz cero-[1]

  1. Cuvântul-titlu cero- nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

cer4 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: lat cerrus] 1 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). 2 Lemn de cer4 (1), folosit drept combustibil. 3 (Pop; îe) ~-bocnă A fi foarte tare (ca lemnul de cer).

cer1- [At: DN3 / V: cerat-, cherat-, cherato-, kerato- / E: ngr keras „corn”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Corn. 2 Cornee.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.

CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator (2), care are o formă aparent emisferică, boltă cerească, firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină; palat. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – Lat. caelum.

CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, palatul bucal. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – Lat. caelum.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, foarte căutat ca lemn de ars; crește în regiunile de șes și pe dealuri joase (Quercus cerris). În valea Vamvului sînt goruni... și cer. I. IONESCU, M. 615.

CER2, ceruri, s. n. (Adesea la pl. cu același sens) 1. Spațiu nesfîrșit în care se află toți aștrii (v. univers); (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care pare a avea o formă emisferică. Cerul a coborît aproape, cu nori vineți și răsfirați, pe dealurile unde vîntul fîșie în porumburi uscate. C. PETRESCU, S. 61. Irina privea dornică cerul însăninat și presărat cu stele în partea Galațului. BUJOR, S. 136. Cînd ne scularăm a doua zi, soarele era de o suliță pe ceruri. HOGAȘ, DR. II 17. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. ◊ (Literar și poetic, precedat de «boltă» sau de «tării») Stelele licăreau pe bolta cerului.Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ISPIRESCU, M. V. 41 (În forma regională ceri) Chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ◊ (Poetic) În nord creșteau umbre înalte pe cerul nădejdii. BOUREANU, S. P. 20. Și-a umplut și baciul fluierul cu cer, Ca să-l zică noaptea focului de veghe. LESNEA, A. 34. ◊ Fig. [Moldova] n-avea nici o înfiorare pe luciți, numai în adînc, pe cerul boltit al fundului, tremura neîntrerupt, fără hodină, frunzișul bogat, mărunt, al plopilor cu trunchiuri cenușii. SADOVEANU, O. V 62. ◊ Expr. (Rar) Pînă-i cerul = niciodată. ◊ (În forma regională ceri) Eu mă duc, mîndruță, duc, Unde-nfloare piperiul Și nu vin pînă-i ceruți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. Sub cerul liber = în aer liber; afară. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pămînt = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire (între unul și altul), a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de ceea ce se întîmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă starea de uluire a cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău. Tată, spune-ne și nouă, că doar nu s-o face gaură în cer dacă vom ști și noi ce lucru te amăraște. ISPIRESCU, L. 12. A făgădui cerul și pămîntul = a promite lucruri nerealizabile. A răscoli cerul și pămîntul = a face tot posibilul, toate încercările (pentru a găsi un lucru pierdut). (În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme) Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pămînt = vijelios, furios, gata să distrugă tot în drumul său. Pe cînd Reșid era urgisit... sosește, generalul Mencicof, cu o falcă în cer și alta în pămînt. GHICA, la TRDG. În înaltul (sau slava) cerului = la o mare înălțime, cît se poate de sus. [Puricele] s-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. ♦ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. Uscat e cerul gurii lor. COȘBUC, P. I 109. 2. Aer, văzduh, atmosferă. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. Al Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer. ALECSANDRI, P. A. 45. Crivățul... vîjîie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ Expr. Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Regiune situată undeva deasupra pămîntului și considerată ca lăcaș al divinității, al perfecțiunii și al fericirii; (după moarte) rai. Își ridică mîinile către ceruri. ISPIRESCU, M. V. 40. Nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ISPIRESCU, L. 39. ◊ Fig. Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer. EMINESCU, O. I 91. ◊ Expr. A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pămîntul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. Se rugase cu cerul și cu pămîntul de mă-sa, s-o lase să culce vițelul plăpînd cu ea în casă. CARAGIALE, O. I 308. A ridica (pe cineva) pînă la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A se crede căzut (sau coborît) cu hîrzobul din cer v. hîrzob. ♦ Putere divină, providență. Însă dacă cerul vrînd să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze... BOLINTINEANU, O. 34. ◊ Expr. Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare.

CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică. ◊ Expr. Sub cerul liber = în aer liber; afară. (Rar) Până-i cerul = niciodată. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă uluirea cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = nu are să fie cine știe ce pagubă, nu are să se întâmple nici un rău. A făgădui cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pământ = furios. În înaltul (sau slava) cerului = la mare înălțime. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Rai. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). (Rar) A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. ♦ Putere divină, providență. ◊ Expr. Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare. – Lat. caelum.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris).Lat. cerrus.

CER1- Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”. [Var. cerat-, cherat-, cherato- (scris și kerato-). / < gr. keras – corn].

CER2 ~i m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, având scoarță groasă, frunze crestate și fructul o ghindă, folosit drept combustibil. /<lat. cerrus

CER1 ~uri n. 1) Spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică; bolta cerească; firmament. ~ plin de stele.Sub ~ pe pământ. În înaltul ~ului la o înălțime foarte mare. Sub ~ul liber în aer liber; afară. A fi departe ca ~ul de pământ (sau ca ~ul și pământul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cădea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neașteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece în jur. Nu pică din ~ nu se obține fără eforturi, fără muncă. A făgădui (sau a promite, a jurui) ~ul și pământul a făgădui lucruri irealizabile. Cât îi ~ul și pământul niciodată. ~ul gurii peretele superior al cavității gurii; palatul bucal. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer; văzduh. ◊ ~ senin atmosferă fără nouri. A ridica pe cineva până la ~ (sau în slava ~ului) a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (în credințele religioase) Lăcaș al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul, cu pământul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Împărăția ~urilor raiul. Nedreptate strigătoare la ~ nedreptate evidentă care provoacă revoltă. /<lat. caelum

cer n. (pl. ceruri) 1. partea spațiului care se întinde dasupra capetelor noastre; 2. după concepțiunea populară: bolta dasupra pământului pe care parcă’s înfipte stelele, soarele și luna; 3. aer, atmosferă, climă: cerul Italiei; fig. D-zeu, providență: facă Cerul! 5. locașul fericiților, paradis: împărăția cerurilor; 6. partea unui tablou care reprezintă cerul; 7. perete orizontal ce desparte cavitatea gurii de a nasului. [Lat. CAELUM; sensul 7 bolta gurii asemănată cu bolta cerului) e metaforă comună multor limbi].

cer m. (pl. ceri) soiu de stejar, mare și frumos arbore ce formează întinse păduri sau dumbrave, uneori cultivat ca plantă decorativă (Quercus cerrus): lemnele de cer sunt cele mai bune de ars. [Lat. CERRUS].

2) cer n., pl. urĭ (lat. caelum, it. sp. cielo, pv. cat. cel, fr. ciel, pg. ceo). Bolta albastră care se pare că învelește pămîntu. Aer, atmosferă: ceru e senin. Paradis, raĭ: Împărăția cerurilor. Climă: ceru uneĭ țărĭ. Fig. Dumnezeŭ, providența: grație ceruluĭ. A ridica în cer, a lăuda mult. A răscoli ceru și pămîntu, a face tot posibilu, toate încercările. Focu ceruluĭ, fulgeru. Ceru unuĭ tabloŭ, partea care reprezentă ceru. Ceru guriĭ, palatu, partea superioară a guriĭ de la dințĭ pînă la înghițitoare.

3) cer, cerút și (vechĭ) cerșút, a cére v. tr. (lat. quáero, quáerere, supinu quaesítum, a căuta, a’ntreba, a ancheta; it. chiedere, pv. vfr. querre, sp. pg. querer.Cer, ceĭ și ceŭ, cerĭ și ceĭ, cere; ceruĭ, vechĭ cerșuĭ; să cer, să cerĭ, să ceară, vechĭ să ceĭ, să ceĭe; imp. cere, nu cere; cerînd, vechĭ și ceind. V. cerșesc, chestiune, inchizițiune). Rog să mi se dea ceva: a cere un măr, o favoare. Solicit, pretind: a cere o funcțiune. Exig, pretind: a cere punga saŭ vĭața. Am nevoĭe: pămîntu cere ploaĭe, politeța cere să fiĭ blînd. Doresc, poftesc: stomahu îmĭ cere o limonadă. Cerșesc: calicu, pînă nu cere, nu mănîncă cu plăcere. Pețesc: a cere o fată în căsătorie. A cere înapoĭ, a reclama să ți se restitue. A cere un elev din internat, a cere să i se dea voĭe să ĭasă. A cere de pomană, a cere pomană saŭ milă, a cerși. V. refl. A cere voĭe: m’am cerut de la tata să mă duc la plimbare. A avea căutare, a se căuta: marfa asta se cere mult. A te cere de la profesor afară din clasă, a-ĭ cere voĭe să ĭeșĭ din clasă. Se cere, trebuĭe, e necesar: se cere să murim pentru patrie.

arată toate definițiile

Intrare: cer (arbore)
cer1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cer
  • cerul
  • ceru‑
plural
  • ceri
  • cerii
genitiv-dativ singular
  • cer
  • cerului
plural
  • ceri
  • cerilor
vocativ singular
plural
Intrare: cer (boltă)
cer2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cer
  • cerul
  • ceru‑
plural
  • ceruri
  • cerurile
genitiv-dativ singular
  • cer
  • cerului
plural
  • ceruri
  • cerurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cer (pref. - ceară)
cer4 (pref. - ceară) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cer
Intrare: cer (suf. - porc)
cer6 (suf. - porc) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • cer
Intrare: brâul-cerului
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâul-cerului
plural
  • brâiele-cerului
genitiv-dativ singular
  • brâului-cerului
plural
  • brâielor-cerului
vocativ singular
plural
Intrare: candela-cerului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candela-cerului
plural
genitiv-dativ singular
  • candelei-cerului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cere
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cere
  • cerere
  • cerut
  • cerutu‑
  • cerând
  • cerându‑
singular plural
  • cere
  • cereți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cer
(să)
  • cer
  • ceream
  • cerui
  • cerusem
a II-a (tu)
  • ceri
(să)
  • ceri
  • cereai
  • ceruși
  • ceruseși
a III-a (el, ea)
  • cere
(să)
  • cea
  • cerea
  • ceru
  • ceruse
plural I (noi)
  • cerem
(să)
  • cerem
  • ceream
  • cerurăm
  • ceruserăm
  • cerusem
a II-a (voi)
  • cereți
(să)
  • cereți
  • cereați
  • cerurăți
  • ceruserăți
  • ceruseți
a III-a (ei, ele)
  • cer
(să)
  • cea
  • cereau
  • ceru
  • ceruseră
Intrare: cerul-gurii
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerul-gurii
plural
genitiv-dativ singular
  • cerului-gurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cherat(o)-
prefix (I7-P)
  • cherato
prefix (I7-P)
  • cherat
chera2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chera
prefix (I7-P)
  • cher
prefix (I7-P)
  • cerato
cerat3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cerat
cer3 (pref. - corn) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cer
prefix (I7-P)
  • kerato
cer5 (suf. - corn) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • cer
Intrare: ciur (s.n.)
ciur1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciur
  • ciurul
  • ciuru‑
plural
  • ciururi
  • ciururile
genitiv-dativ singular
  • ciur
  • ciurului
plural
  • ciururi
  • ciururilor
vocativ singular
plural
cer2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cer
  • cerul
  • ceru‑
plural
  • ceruri
  • cerurile
genitiv-dativ singular
  • cer
  • cerului
plural
  • ceruri
  • cerurilor
vocativ singular
plural
Intrare: roua-cerului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roua-cerului
plural
genitiv-dativ singular
  • rouăi-cerului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cer (arbore)

  • 1. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În valea Vamvului sînt goruni... și cer. I. IONESCU, M. 615.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

cer (boltă)

  • 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator, care are o formă aparent emisferică, boltă cerească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: firmament 10 exemple
    exemple
    • Cerul a coborît aproape, cu nori vineți și răsfirați, pe dealurile unde vîntul fîșie în porumburi uscate. C. PETRESCU, S. 61.
      surse: DLRLC
    • Irina privea dornică cerul însăninat și presărat cu stele în partea Galațului. BUJOR, S. 136.
      surse: DLRLC
    • Cînd ne scularăm a doua zi, soarele era de o suliță pe ceruri. HOGAȘ, DR. II 17.
      surse: DLRLC
    • Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57.
      surse: DLRLC
    • literar poetic Stelele licăreau pe bolta cerului.
      surse: DLRLC
    • literar poetic Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ISPIRESCU, M. V. 41.
      surse: DLRLC
    • literar poetic regional Chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4.
      surse: DLRLC
    • poetic În nord creșteau umbre înalte pe cerul nădejdii. BOUREANU, S. P. 20.
      surse: DLRLC
    • poetic Și-a umplut și baciul fluierul cu cer, Ca să-l zică noaptea focului de veghe. LESNEA, A. 34.
      surse: DLRLC
    • figurat [Moldova] n-avea nici o înfiorare pe luciu, numai în adînc, pe cerul boltit al fundului, tremura neîntrerupt, fără hodină, frunzișul bogat, mărunt, al plopilor cu trunchiuri cenușii. SADOVEANU, O. V 62.
      surse: DLRLC
    • comentariu Este folosit adesea la plural cu sens de singular.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Sub cerul liber = în afara unei locuințe.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: afară
    • 1.2. expresie Până-i cerul = niciodată
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • regional Eu mă duc, mîndruță, duc, Unde-nfloare piperiul Și nu vin pînă-i ceriul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc.
      surse: DEX '09
      • diferențiere A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire (între unul și altul), a fi în contrast (unul cu altul).
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.5. expresie A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se rugase cu cerul și cu pămîntul de mă-sa, s-o lase să culce vițelul plăpînd cu ea în casă. CARAGIALE, O. I 308.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A pica (sau a cădea) din cer = a sosi pe neașteptate.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.7. expresie A pica (sau a cădea) din cer = a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.8. expresie Nu pică din cer = nu vine de-a gata.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.9. expresie Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.10. expresie Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tată, spune-ne și nouă, că doar nu s-o face gaură în cer dacă vom ști și noi ce lucru te amăraște. ISPIRESCU, L. 12.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.12. expresie (În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme) Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pământ = gata să distrugă tot în drumul său.
      surse: DLRLC sinonime: furios vijelios un exemplu
      exemple
      • Pe cînd Reșid era urgisit... sosește generalul Mencicof, cu o falcă în cer și alta în pămînt. GHICA, la TRDG.
        surse: DLRLC
    • 1.13. expresie În înaltul (sau slava) cerului = la o mare înălțime, cât se poate de sus.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Puricele] s-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1.
        surse: DLRLC
    • 1.14. compus Cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină.
      surse: DEX '98 DLRLC sinonime: palat (subst.) un exemplu
      exemple
      • Uscat e cerul gurii lor. COȘBUC, P. I 109.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Al Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer. ALECSANDRI, P. A. 45.
      surse: DLRLC
    • Crivățul... vîjîie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Păsările cerului = păsările zburătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (În diverse mitologii) Regiune situată undeva deasupra Pământului și considerată ca lăcaș al divinității, al perfecțiunii și al fericirii; (după moarte) rai.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: eden paradis rai (paradis) 3 exemple
    exemple
    • Își ridică mîinile către ceruri. ISPIRESCU, M. V. 40.
      surse: DLRLC
    • Nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ISPIRESCU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A ridica (pe cineva) până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult.
      surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.3. expresie A se crede căzut (sau coborât) cu hârzobul din cer.
      surse: DLRLC
    • 3.4. Putere divină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: divinitate providență un exemplu
      exemple
      • Însă dacă cerul vrînd să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze... BOLINTINEANU, O. 34.
        surse: DLRLC
      • 3.4.1. expresie Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare.
        surse: DLRLC

etimologie:

candela-cerului

  • 1. Numele popular al Stelei Polare.
    surse: Sinonime DE

etimologie:

-cer cherato cherat chera cher cerato cerat cer (2) kerato

  • 1. Element de compunere cu semnificația de „corn, cornee”; „chitinos”; „tentaculă, antenă”.
    surse: MDN '00 DETS

etimologie:

cere

  • 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stărui 9 exemple
    exemple
    • Du-te la împăratul și cere să-ți dea douăzeci de corăbii. ISPIRESCU, L. 23.
      surse: DLRLC
    • Ba pune-ți pofta-n cui, măi babă. Cînd ți-am cerut ouă, știi ce mi-ai răspuns? Bate acum și tu găina, să-ți aducă galbeni. CREANGĂ, P. 69.
      surse: DLRLC
    • Îndată i se aduc cele cerute. CREANGĂ, P. 310.
      surse: DLRLC
    • Mi-ai zis: Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • Știi, bădiță, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ți dau paharul cu miere Și io-ți dam buzele mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258.
      surse: DLRLC
    • absolut Cine cere nu piere (dar nici nume bun n-are).
      surse: DLRLC
    • reflexiv Fiul cel mai mic... se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pîndească și el. ISPIRESCU, L. 73.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte și i-au primit bucuros. SBIERA, P. 113.
      surse: DLRLC
    • reflexiv M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. Dacă învăț, e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ruga stărui un exemplu
      exemple
      • Cerură voie să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142.
        surse: DLRLC
  • 2. A face unei fete propuneri de căsătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: peți 4 exemple
    exemple
    • Iară cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia pe loc îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78.
      surse: DLRLC
    • Și-au plăcut unul altuia. Și Ipate, nemaiavînd răbdare, se și duce la tată-său și la mă-sa, de-o cere [pe fată]. CREANGĂ, P. 16S.
      surse: DLRLC
    • Ceru mîna tinerei domnițe. NEGRUZZI, S. I 107.
      surse: DLRLC
    • Deseară vin la voi... Să te cer de la ai tăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Cere de pomană la colțul străzii.
      surse: DLRLC
    • Am pățit și noi ca un cerșitor care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134.
      surse: DLRLC
    • absolut De-am avut, de n-am avut, Eu la altul n-am cerut. ȘEZ. IV 219.
      surse: DLRLC
  • 4. A pretinde ceva în baza unui drept.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pretinde reclama revendica 2 exemple
    exemple
    • Eu mă tocmesc pe trei ani odată... – Despre mine, cu atîta mai bine, măi Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani? – Ce să-ți cer? Ia, să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 47.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau insulte.
      surse: DLRLC
    • 4.2. expresie A cere (cuiva) socoteală (sau cont, învechit, seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Să cerem socoteală nătîngilor care nu ne-au dus pe drumul pe care trebuia. PAS, Z. IV 248.
        surse: DLRLC
      • Lumea are drept a-i cere această seamă. BĂLCESCU, O. II 11.
        surse: DLRLC
    • 4.3. expresie A cere pace.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cât ceri pe un kilogram de unt?
        surse: DLRLC
  • 5. A face să fie necesar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: impune 3 exemple
    exemple
    • Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45.
      surse: DLRLC
    • Cum! așa degrabă ne lași?... – Slujba o cere. NEGRUZZI, S. I 39.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pentru această lucrare se cere o atenție deosebită.
      surse: DLRLC
    • 5.1. expresie Mi se cere să... = mi se impune să..., sunt obligat să...
      surse: DLRLC
    • 5.2. A arăta, a indica o datorie, o sarcină etc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pornind de la faptul că teoria marxist-leninistă nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune, partidul cere comuniștilor să înțeleagă caracterul creator al marxism-leninismului, să-și însușească nu formulări și citate răzlețe, ci adevărata esență a învățăturii atotbiruitoare a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, învățătură care transformă lumea. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Mîncară și se veseliră cît le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere, Dispar și ceruri și pămînt Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvînt Șoptit pe jumătate. EMINESCU, O. I 189.
      surse: DLRLC
    • Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Umblă parcă amintindu-și vreun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. EMINESCU, O. I 158.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Mă cunosc vinovată Că m-am cerut măritată. SEVASTOS, C. 227.
      surse: DLRLC
    • 6.1. reflexiv A avea căutare, a fi solicitat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Această carte se cere mult.
        surse: DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ persoana a 2-a singular și: cei.
    surse: DLRLC

etimologie:

cherat(o)- cherato cherat chera cher cerato cerat cer (2) kerato

  • 1. Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”.
    surse: DN

etimologie:

ciur (s.n.) cer

  • 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, confecționată dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: sită diminutive: ciurel 3 exemple
    exemple
    • Ba, și-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost. COȘBUC, P. II 37.
      surse: DLRLC
    • Scrum negru Cît rămînea Tot cu ciur Îl ciuruia. TEODORESCU, P. P. 549.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic De cînd casa era a popii, prea multe îndreptări nu i se făcuseră, și acum era tot hîrb, pereții ciur și acoperișul mrejă. SLAVICI, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Ochi de ciur = ochi mici de tot.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bașchiri... cu suliți lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. A. 158.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A vedea ca prin ciur = a vedea neclar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, cînd se unse și a treia oară, văzu luminat, ca toți oamenii. ISPIRESCU, L. 172.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cerceta examina
    • 1.4. expresie A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bârfi cleveti un exemplu
      exemple
      • Celelalte vînturau, dau prin ciur și prin dirmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon (mai ales cu verbul la participiu) = a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un boier bătrîn, trecut și prin ciur și prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse și pățise multe. ISPIRESCU, L. 153.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. Cantitate de material câtă încape într-un ciur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284.
        surse: DLRLC
      • Am un ciur de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 352.
        surse: DLRLC
    • 1.8. Utilaj folosit la sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, confecționat din bare metalice, sârmă împletită sau tablă perforată.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rețea

etimologie: