13 intrări

Articole pe această temă:

53 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

broáscă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~aste / E: mpl *brosca] 1 Animal amfibiu din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați (Rana rana). 2 (Pfm; îe) Lac să fie că ~ aște se-adună! Numai prilej bun ori belșug să fie, că se-adună întotdeauna cumpărători sau prieteni. 3 (Pfm; îe) Ochi de ~ Ochi bulbucați. 4 (Pfm; îe) Când o face ~ ca păr Niciodată. 5 (Pfm; îe) Plouă cu ~ște Plouă torențial. 6 (Pfm; îe) A se face (a se lipi) ~ Ia (pe) pământ A se ascunde întinzându-se pe pământ pentru a nu fi văzut. 7 (Zlg; îc) ~ verde sau -de-iarbă Brotac (Hyla arborea). 8 (Zlg; îc) ~ râioasă sau ~-de-pământ, ~ buboasă, ~ buburoasă Specie de broască foarte neplăcută la vedere, având pe corp niște umflături din care se scurge un lichid bălos și iritant (despre care se crede, în mod greșit, că ar fi otrăvitor sau ar răspândi râia) Si: bombină, cioască, ioarcă, lioarcă, mioarcă. 9 (Îc) ~ țestoasă (sau cu țest, cu țist, cu troacă, cu carapace) Specie de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testugo graeca și hermannî), iar altele în apă (Emys orbicularis). 10 (Bot; îc) ~ ca apei Plantă erbacee acvatică, cu tulpina cilindrică, ramificată, frunze ovale sau ascuțite, cufundate în apă și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 11 (Bot; îae) Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament Si: (reg) limba-soacrei, palmă-cu-spini (Opuntia ficus indica). 12-13 (Bot; îc) Lâna „ aștei Lână broștească (7-8). 14 (Fig) Copil mic Cf broscoi, brotan. 15 (Pop; la oameni) Umflătură (nedureroasă) ce se formează sub pielea de la pleoape sau a obrajilor. 16 (Pop) Nod sub piele. 17 (Pop) Gușă. 18 (Pop) Modâlcă. 19 (Pop) Scrofule. 20 (Pop) Umflătură în stomac. 21 (Med; pop) Urcior. 22 (La vite) Umflătură formată pe (sau sub) limbă, la margine sau sub falcă. 23 (Teh) Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. 24 (Pop) Rindea folosită la netezirea scândurilor. 25 (Pop) Unealtă de fierărie nedefinită mai îndeaproape. 26 (În industria petrolieră, complinit prin ”de pene„) Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, când se introduc sau se scot din puț. 27 (Înv) Bucată de lemn sau de fier gros și lat pe care se sprijinea grindeiul roții morii Si: brotac Cf bontău. 28 (Înv) Bucată de fier gros în care se învârteau călcâiele de fier ale ciuturei (la moară) Si: brotac (2). 29 (Înv) Parte de la mijlocul barelor ce susțin sulul leagănului Si: tigaie. 30 (Îvp) Osie la teleaga plugului. 31 O parte a mesei dulgherului Si: drug. 32 (Pop) Capăt crestat și, adesea, înflorit al stâlpilor unei case Si: capitel Cf bașlâc. 33 (Pop) Capăt al scăunoaiei. 34 (Pop) Parte în care se fixează sfredelul. 35 (Pop) Șurubelniță cu care se strânge teascul. 36 (Muz) Parte inferioară a arcușului. 37 Porțiune din luntre. 38 (Lpl) Parte din războiul de țesut. 39 (Reg) Bucată de pânză ori de postav în fonnă de romb cusut la subraț. 40 (Îrg) Bucată triunghiulară cusută la cămașă, pe umăr, lângă guler sau la subraț. 41 (Înv) Model în țesătura pânzei. 42 (Înv) Opincă rău croită Si: hârzoabă.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. 1. Animal amfibiu din ordinul batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă și cu ochii bulbucați; trăiește în apă și prin locuri umede (Rana esculenta). Tălăngenii văzuseră trăsura săltînd peste cîmp ca o broască. PAS, L. I 15. Bocancii lui Bozan păreau niște broaște strivite. SAHIA, N. 34. Cînd să ațipească, deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri, care de care mai uricioase... unele orăcăiau ca broasca, altele mormăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. Lac să fie (sau de-ar fi), că broaște sînt destule (sau se adună) (= prilej să fie, că amatori se ivesc). ◊ Expr. Cînd o face broasca păr = niciodată. A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pămînt = a se piti, a se așterne la pămînt spre a nu fi zărit. Mă fac broască la pămînt, Îmi așez durda spre vînt. ALECSANDRI, P. P. 260. Ochi de broască = ochi bulbucați. 2. Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-rîioasă sau broască-buboasă = specie de broască, cu pielea acoperită de niște umflături din care, cînd e în primejdie, se scurge un lichid iritant (despre care unii cred, în mod greșit, că ar răspîndi rîia) (Bufa). A prins o broască-rîioasă și cînd s-a înfierbîntat broasca, au început a curge dintr-însa niște zoi spurcate. SBIERA, P. 16; broască-țestoasă = reptilă din ordinul chelonienilor, cu corpul închis într-o carapace osoasă (numită «țest» sau «țeastă» ), care este în legătură cu scheletul (Testudo Graeca). Am văzut... intrînd înot, subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască-țestoasă. «Broască cu covată» a numit-o Culai. SADOVEANU, N. F. 67. Iată că o broască-țestoasă ieșise pe luciul apei. ISPIRESCU, L. 34. II. 1. Mecanism de metal, aplicat la o ușă, la un sertar, la o cutie etc., cu ajutorul căruia aceasta se poate închide și încuia. Se aude din dreapta o cheie răsucită în broască. SEBASTIAN, T. 256. Băgă cheia în broasca ușii și întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. 2. Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, atunci cînd se introduc sau se scot din puț. 3. (Olt.) Un fel de rindea. 4. (Regional) Umflătură (nedureroasă) sub piele. V. chist. 5. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cărnoase (cu sau fără spini), cultivată la noi ca plantă ornamentală (Opuntia ficus indica). ◊ Compuse: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu tulpină cilindrică ramificată, cu frunze ovale sau ascuțite, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens); iarba-broaștei v. iarbă; mătasea- (sau lîna-) broaștei v. mătase.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Animal amfibiu din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă și ochii bulbucați (Rana esculenta). Lac să fie (sau de-ar fi) că broaște sunt destule (sau se adună) (= prilej să fie, că amatori se găsesc). ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pământ = a se piti, a se așterne la pământ pentru a nu fi zărit. ◊ Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-râioasă sau broască-buboasă = broască cu pielea acoperită de umflături din care, în caz de primejdie, se scurge un lichid iritant (Bufo); broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și ibera), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Mecanism de metal aplicat la o ușă, la un sertar etc., cu ajutorul căruia acestea se pot încuia. 2. Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei. 3. (Reg.) Umflătură sub piele. 4. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și frunze groase, cultivată la noi ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). ◊ Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică, cu frunzele cufundate în apă și cu flori verzui (Potamogeton lucens).Lat. *brosca.

broásca-ápei (plantă) s. f. art., g.-d. art. broáștei-ápei

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broáscă-țestoásă/țestoásă (specie de broaște) s. f. (dar: broasca aceasta țestoasă), g.-d. art. broáștei-țestoáse; pl. broáște-țestoáse

cămáșa-broáștei (algă) s. f. art., g.-d. art. cămắșii-broáștei

!iárba-broáștei (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-broáștei

!ízma-broáștei (plantă) s. f., g.-d. art. ízmei-broáștei

!lấna-broáștei (plantă) s. f., g.-d. art. lấnii-broáștei

!mătásea-broáștei (plantă) s. f. art., g.-d. art. mătắsii-broáștei

!rấia-broáștei (plantă) s. f. art., g.-d. art. rấiei-broáștei

!stráiul-broáștei (plantă) (reg.) s. n. art.

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broáscă-țestoásă s. f., pl. broáște-țestoáse

Intrare: broască
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular broască broasca
plural broaște broaștele
genitiv-dativ singular broaște broaștei
plural broaște broaștelor
vocativ singular broască, broasco
plural broaștelor
Intrare: Broască
Broască
Intrare: broasca-apei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular broasca-apei
plural
genitiv-dativ singular broaștei-apei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: broască-țestoasă
broască-țestoasă substantiv feminin admite vocativul
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular broască-țestoa broasca-țestoa
plural broaște-țestoase broaștele-țestoase
genitiv-dativ singular broaște-țestoase broaștei-țestoase
plural broaște-țestoase broaștelor-țestoase
vocativ singular broască-țestoa
plural broaștelor-țestoase
Intrare: cămașa-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cămașa-broaștei
plural
genitiv-dativ singular cămășii-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iarba-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iarba-broaștei
plural
genitiv-dativ singular ierbii-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: izma-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izma-broaștei
plural
genitiv-dativ singular izmei-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lâna-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lâna-broaștei
plural
genitiv-dativ singular lânii-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mătasea-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mătasea-broaștei
plural
genitiv-dativ singular mătăsii-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râia-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular râia-broaștei
plural
genitiv-dativ singular râiei-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: straiul-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular straiul-broaștei
plural
genitiv-dativ singular straiului-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ochiul-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ochiul-broaștei
plural
genitiv-dativ singular ochiului-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-broaștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-broaștei
plural
genitiv-dativ singular limbii-broaștei
plural
vocativ singular
plural

broască (animal)

  • 1. zoologie admite vocativul Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați; trăiește în apă și prin locuri umede (Rana esculenta).
    exemple
    • Tălăngenii văzuseră trăsura săltînd peste cîmp ca o broască. PAS, L. I 15.
      surse: DLRLC
    • Bocancii lui Bozan păreau niște broaște strivite. SAHIA, N. 34.
      surse: DLRLC
    • Cînd să ațipească, deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri, care de care mai uricioase... unele orăcăiau ca broasca, altele mormăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Broască râioasă (sau bulboasă) = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant (Bufo).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • A prins o broască-rîioasă și cînd s-a înfierbîntat broasca, au început a curge dintr-însa niște zoi spurcate. SBIERA, P. 16;
        surse: DLRLC
    • 1.2. compus Broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă (sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie), dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Am văzut... intrînd înot, subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască-țestoasă. «Broască cu covată» a numit-o Culai. SADOVEANU, N. F. 67.
        surse: DLRLC
      • Iată că o broască-țestoasă ieșise pe luciul apei. ISPIRESCU, L. 34.
        surse: DLRLC
    • 1.3. compus Broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: brotac
    • 1.4. expresie Ochi de broască = ochi bulbucați.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.5. expresie Când o face broasca păr = nicicând, niciodată.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.6. expresie A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pământ = a se piti, a se așterne la pământ spre a nu fi zărit.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă fac broască la pămînt, Îmi așez durda spre vînt. ALECSANDRI, P. P. 260.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Lac să fie (sau de-ar fi) că broaște sunt destule (sau se adună) = prilej să fie, că amatori se găsesc.
      surse: DLRLC
    • 1.8. expresie (A fi) plin de noroc ca brosca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viață.
      surse: NODEX
  • 2. compus botanică Broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pașă (plantă; -e)
  • 3. compus botanică Limba-broaștei.
    surse: NODEX
  • 4. botanică Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: limba-soacrei nopal palmă-cu-spini

etimologie:

broască (chist)

etimologie:

broască (mecanism, unealtă)

  • 1. tehnică Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei.
    surse: DEX '09 DLRLC DER NODEX sinonime: bravă zar (broască) 3 exemple
    exemple
    • Se aude din dreapta o cheie răsucită în broască. SEBASTIAN, T. 256.
      surse: DLRLC
    • Băgă cheia în broasca ușii și întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50.
      surse: DLRLC
    • Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Gaura cheii.
      surse: DER
  • 2. tehnică Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, atunci când se introduc sau se scot din puț.
    surse: DLRLC
  • 3. tehnică Un fel de rindea.
    surse: DLRLC

etimologie:

limba-broaștei

etimologie:

ochiul-broaștei

etimologie: