zar² sn [At: LB / V: (reg) zară / Pl: ~uri / E: mg zér^[1]] 1 (Pop) Mecanism montat la ușă, la poartă etc. pentru a o închide Si: broască (23), zăvor (1). 2 Lanț cu lacăt. 3-4 (Reg) Clanță (1-2). 5 (Trs) Sistem de bârne dispuse într-un anumit fel, care se folosește la oprirea plutelor lungi.

zar² s.n. (pop.) Broască la ușă. Se auzi întorcîndu-se cheia-n zarul ușii (PER.). ♦ Zăvor. Își acăță pălăria în zarul ușii (PER.). • pl. -uri. /<magh. zar.

ZAR², zaruri, s. n. (Transilv.) Broasca de la ușă (împreună cu clanța). Și vîrîră cheia cea ruginită în zar (broască) și suciră o dată, de două ori, de trei ori, și de-abia putură deschide ușa aceea. RETEGANUL, P. II 5.

ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broasca de la ușă. – Magh. zár.

zar n. Tr. broască la uși. [Ung. ZÁR].

2) zar n., pl. urĭ (ung. zár). V. zăvor.

zară² sf vz zar²

zăvór n., pl. oare (vsl. zavorŭ, zavora, drug de’ncuĭat ușa, zatvorŭ, barieră [de unde ung. závár, zavor, zár], zatvoritĭ, a’ncuĭa. V. pridvor, sfarog). Pĭesa de fer care se’mpinge cu mîna orĭ cu cheĭa ca să’ncuĭ orĭ să descuĭ ușa. Un fel de opritoare la războĭu de țesut. – Și zovor (bibl. 1688). Și zar (Trans.), d. ung.

zar s. n., pl. zaruri

zar s. n., pl. zaruri

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. zaruri

zăvor s. n., pl. zăvoare

ZAR s. v. broască.

zar s. v. BROASCĂ.