IZMĂ (pl. -me) sf. 🌿 Plantă mirositoare, numită și „mintă”, cu frunzele dințate, cu flori albe-trandafirii. din care se cunosc numeroase varietăți: ~-PROASTĂ sau ~-SĂLBATECĂ, numită și „mintă-salbatecă”, „minta-calului” sau „voeștniță” (Mentha silvestris) (🖼 2689); – IZMA-BROAȘTEI sau IZMA-BROAȘTELOR, ~-BROȘTEASCĂ, IZMA-BĂLȚILOR, numită și „minta-broaștei (broaștelor)” (Mentha aquatica) (🖼 2690); – ~-BUNĂ sau ~DE-LEAC, numită și „mintă-de-grădină”, din care se extrage esența de mentă, întrebuințată în medicină (Mentha piperita) (🖼 2691); – ~-CREAȚĂ, numită și „mintă-creață”, ale cărei frunze sînt de asemenea întrebuințate în medicină (Mentha crispa) (🖼 2692).