11 definiții pentru brotac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brotác sm [At: CANTEMIR, IST. 108 / V: brătác, broátăc, broátic, brotéc, brutác, botrác, brostác, brotéc, borátec, broticál, burátic / Pl: ~aci / E: lat brotachus] 1 (Zlg) Animal amfibiu înrudit cu broasca, verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor Si: brotăn (1), broască-de-iarbă, brotăcel, răcălie, răcănel, răcăteț (Hyla arborea). 2 (Mor) Broască (28).

BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândacgândăcel etc.).

BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândacgândăcel etc.).

BROTÁC, brotaci, s. m. Broatec. Brotaci și șopîrle... șerpi și viermi stăteau ca într-o încremenire pînă cobora amurgul și noaptea. CAMILAR, T. 200. Voi, copiii, intrați goi-pușcă și plescăiți în apă ca brotacii. PAS, Z. I 236.

BROTÁC, brotaci, s. m. Broatec. – V. broatec.

brotac m. 1. broască mică de coloare verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit pe care stă capătul grindeiului (la o roată de moară). [Gr. vulg. BRÓTAKOS = clasic BÁTRAHOS: varianta Mold. broátec a păstrat accentul primitiv].

brotác și broátec m. (ion. brotahos, at. bátrahos, broască, de unde și alb. brétăk. V. broască și batracian). O broscuță verde care trăĭește pin cîmpurĭ și grădinĭ și care cîntă cînd e timpu a ploaĭe (hyla [viridis orĭ arbóreal]). – Și brotăcél, pl. (Mold., Munt.), burátic (Mold., după bură) și brostác (Bz.). V. răcănel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brotác s. m., pl. brotáci

brotác s. m., pl. brotáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BROTÁC s. 1. v. brotăcel. 2. broască. 3. călcâi.

BROTAC s. 1. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotăcel, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel. 2. (TEHN.) broască, căpătîi. (~ la roata morii.) 3. (CONSTR.) călcîi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brotác (brotáci), s. m. – Animal amfibiu înrudit cu broasca. – Var. brotec, bro(a)tic, brotac, brotan, brotoc(ar), buratec, buratic. Lat. *brotāchus, din gr. βροτάχος, forma ionică, de la βάτραχος (Pușcariu, Conv. lit., XXXV, 831; Thumb 12; Meyer 47; Candrea-Dens., 184; REW 1333; DAR; Philippide, II, 634; Pascu, I, 221; Diculescu, Elementele, 420; Skok, ZRPh., LIV, 481; Rosetti, II, 67); cf. alb. bretëk, calabr. vratiku. Buratec presupune o contaminare cu bură. Der. brotăcel, s. m. (brotac; cintezoi, Fringilla chloris); brotăcime, s. f. (mulțime de brotaci). Din rom. pare a proveni bg. botrak (Alisma plantago), cf. Capidan, Raporturile, 215.

Intrare: brotac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brotac
  • brotacul
  • brotacu‑
plural
  • brotaci
  • brotacii
genitiv-dativ singular
  • brotac
  • brotacului
plural
  • brotaci
  • brotacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brotac

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Brotaci și șopîrle... șerpi și viermi stăteau ca într-o încremenire pînă cobora amurgul și noaptea. CAMILAR, T. 200.
      surse: DLRLC
    • Voi, copiii, intrați goi-pușcă și plescăiți în apă ca brotacii. PAS, Z. I 236.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil Refăcut din brotăcel (după modelul lui gândacgândăcel etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98