BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

boli [At: MOXA, 361/5 / V: bola / Pzi: ~lesc / E: vsl болити] (Pop) 1 vi A fi bolnav (timp îndelungat). 2 vi A zăcea la pat. 3 vi (Îe) A ~ cu inima A suferi moral. 4 vt (În descântece) A îmbolnăvi.

boli vb. IV. intr. (pop.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat, a suferi mult timp de o boală. Pipăruș era cam chior. Și totdeauna-n mărțișor Bolea de tuse și de friguri (COȘB.). ◊ A boli la pat v. pat. A boli pe picioare v. picior. • prez.ind. -esc. /<sl. veche болѣтн.

BOLI (-lesc) vb. intr. 🩺 A fi bolnav, a zăcea de o boală lungă: de te bolnăvești, nu te da lenii, că bolești mult (JIP.); vitele boleau și mureau p’un capăt (DLVR.) [vsl. bolěti].

BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinări prin care se arată felul bolii) A suferi de o boală lungă sau cronică, a fi bolnav timp mai îndelungat, a zăcea la pat. Țața Niculina a spus mamei că Tică al ei bolește de trei zile, cu gîlci și fierbințeli. PAS, Z. I 215. Atîta numai știm noi singuri Că Pipăruș era cam chior. Și totdeauna-n mărțișor Bolea de tusă și de friguri. COȘBUC, P. II 253.

BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A fi bolnav timp mai îndelungat; a suferi de o boală lungă sau cronică. – Slav (v. sl. bolĕti).

A BOLI ~esc intranz. pop. A suferi de o boală; a fi bolnav timp mai îndelungat.

bolì v. a fi sau a zăcea bolnav: copiii când bolesc de boala câinească ISP. [V. boală].

aboală^[1] sf vz boală

boală sf [At: TETRAEV. (1574), 205 / Pl: boli, (pop) ~le / E: vsl болъ] 1-2 Modificare organică (sau funcțională) a echilibrului organismului Si: afecțiune, maladie, (reg) betejală, (pop) beteșug. 3 (Pop; îc) A ~ Epilepsie. 4 (Pop; îs) ~la-babițelor Babițe. 5 (Pop; îp) ~ câ(i)nească Socote. 6 (Pop; îs) ~la-cerbului Tetanos. 7 (Pop; îs) ~la-copiilor sau ~la-rea (înv) ori sfântă Epilepsie. 8 (Pop; îs) ~-de-gură-și-de-picioare Febră aftoasă. 9 (Îvp; îs) ~-de-lună Somnambulism. 10 (Înv; îs) ~-împărătească Melancolie. 11 (Înv; îs) ~la-înălțimilor sau munților Rău de înălțime. 12 (Pop; șlpl; îs) ~-lumească sau (înv) secretă Boală venerică. 13 (Pop; îs) ~-lungă, -mare, rea sau (înv) rusească Febră tifoidă. 14 (Pop; nrc; îs) ~la-mânzului Boală la vite nedefinită mai îndeaproape. 15 (Pop; îs) ~la-rea Diaree. 16 (Pop; la oi; îs) ~-roșie Anemie pernicioasă. 17 (Pop; îs) ~-seacă Tuberculoză pulmonară. 18 (Îvp; îs) Sfânta-~ Dizenterie. 19 (Îrg; îs) ~la-turcilor Ciumă. 20 (Îpp; îs) ~la-uscată Atrofie. 21 (Pop; îs) ~la-vacilor sau a vitelor Pesta bovină. 22 (Pop; îs) ~la-de-apă Hidropizie. 23 (Pop; lpl; la femei; îs) ~e de femei Boli ale aparatului genital. 24 (Îpp; îs) ~-de-foale Diaree. 25 (Îvp; îs) ~-de-grăsime Obezitate. 26 (Înv; îcp; îs) ~ de șarpe Boala (1) celui căruia i-a intrat pe gură un șarpe. 27 (Pop; îs) ~ de zahăr Diabet. 28 (Îs) ~la somnului Boală (1) infecțioasă gravă transmisă de musca țețe. 29 (Îs) ~la papagalilor Psitacoză. 30 (Reg) Sifilis. 31 (Reg) Epilepsie. 32 (Mol) Febră tifoidă. 33 (Pfm; îe) A băga (sau a vârî) pe cineva în (toate) ~le(le) A supăra pe cineva. 34 (Pfm; îae) A enerva. 35 (Pfm; îae) A face să sufere. 36 (Pfm; îae) A face să se simtă prost. 37-39 Modificare organică, patologică sau biochimică. 40-42 Vită slabă, leneșă sau nărăvașă. 43-45 Capriciu (sau pasiune) pentru ceva (sau cineva). 46 (Pop; îe) A face cuiva ~a A necăji pe cineva până se îmbolnăvește. 47 (Pop; îae) A băga pe cineva în necaz. 48 (Pop; îae) A veni cuiva de hac. 49 (Pop; îe) A avea ~ la cineva A place mult pe cineva. 50 (Îe) A avea ~ pe cineva A avea ciudă pe cineva. 51 (Îae) A invidia pe cineva. 52 (Îlav) De ~ Din necaz. 53 (Pfm; îal) Din invidie. 54 (Îal) Din capriciu.

bola v vz boli

boală s.f. 1 (la om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului care provoacă alterarea stării de sănătate; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, (reg.) beteșug. ◊ Zic. Boală lungă, moarte sigură. ◊ Boala somnului = encefalită letargică, boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boală de zahăr = diabet. Boala papagalilor = psitacoză. Boală cîinească = umflarea abdomenului la copiii sugari. Boală de gură și de picioare = febră aftoasă. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală lumească (sau secretă) = boală venerică. Boala franțuzească (sau nemțească) = sifilis. Boala italienească = blenoragie. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boala copiilor (sau neagră) sau, reg., a boală = epilepsie. Boală actinică v. actinie. Boală autoimună v. autoimun. Boală englezească v. englez. Boală ereditară v. ereditar. Boală exostozică v. exostozic. Boli externe v. extern. Boli interne v. intern. Boală împărătească v. împărătesc. Boală de nervi v. nerv. Boală nervoasă v. nervos. Boală de piept v. piept. Boală sfîntă sau sfînta boală v. sfînt. Boala turcilor v. turc. ◊ Expr. (reg.) Pe boala! = la naiba, pe dracu! A băga pe cineva în boală (ori, fam., în boale, în toate boalele) sau a(-i) băga cuiva boala în oase v. băga. A cloci o boală v. cloci. A-i lua (cuiva) boala cu mîna v. mînă. A duce boala pe picioare v. picior. A fi rău de boală v. rău. A băga rufele în boală (sau boale) v. rufa. A scoate rufele din boală (sau boale) v. rufa. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile) v. vîrî. ♦ (la plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2 Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. Dii, boală! (STANCU). 3 (fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). Vreau să fiu lăsată în pace, am și eu boala asta. ◊ Loc.adj. De boală = din capriciu, de-al dracului; din necaz, invidie etc. ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. • pl. boli, (înv., reg.) boale. /<sl. veche боль.

ABOALĂ sf. 🩺 pop. Boala copiilor, epilepsie [a⁵ + boală].

BOALĂ (pl. boli, boale) sf. 1 🩺 Schimbare în rău, stricare, prăpădire, dărăpănare a sănătății; ~ cîinească. socote; boala copiilor, boala rea, epilepsie; boala mare, a) Băn. epilepsie, b) Olten. lungoare, tifos; ~ de apă, idropizie: ~ de zahăr, diabet: proverb: nici o ~ fără leac ¶ 2 familiar A băga (sau a vîrî) pe cineva în ~ sau în toate boalele, a umplea de groază, a înspăimînta ¶ 3 Pr. ext. Stricăciune (la plante) ¶ 4 Epitet dat de țărani vitelor slabe, prăpădite, sau celor greoaie, leneșe, nărăvașe: hai, acasă, mînca-te-ar lupul cel bătrîn! (SAD.) [vsl. bolĭ].

BOALĂ, boli și boale, s. f. 1. Tulburare a activității normale a organismului sub influență unor agenți din mediul interior sau exterior; tulburare a sănătății. Boală de inimă. Boli epidemice. ▭ Și-l grijește așa de bine, că peste cîteva zile îl scoate din boală. CREANGĂ, P. 76. Nu vede bine; dar asta poate fi o boală trecătoare. NEGRUZZI, S.I 41. ◊ Fig. Criza, șomajul, risipa, mizeria maselor largi, iată bolile incurabile ale capitalismului. (Popular) Boala copiilor = epilepsie. Toți se speriară că l-a găsit- boala copiilor. GORJAN, H. II 155. Boală lungă sau boală mare = tifos. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Loc. adv. (Argotic) De boală = din capriciu, de-al dracului; diri necaz, invidie, răutate etc. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine, după ce mai întîi au fost prost spălate. (Familiar) A băga (pe cineva) în boală (sau în boale sau în toate boalele) v. băga. 2. Epitet, dat vitelor (sau altor animale) care nemulțumesc pe om (trag prost, sînt nărăvașe etc.). Dii, boală! STANCU, D. 187. Ho! boală!,.. strigă Gîrneață cu glas de tunet. HOGAȘ, DR. II 98.

BOALĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întîi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

BOALĂ boli f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecțiune. ~ infecțioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profesionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obișnuință anormală, nedirijată de voință și de rațiune; înclinație excesivă și condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boa-lă; Pl. și boale (în expresii)] /<sl. boli

boală f. 1. dărăpănarea sănătății: boala copiilor, epilepsie; boală câinească, umflarea pântecelui la copiii de țâță; boală uscată, consumpțiune; 2. stricăciune (la plante). [Slav. BOLĬ].

boală f. vită (în graiul țărănesc): hais, boală. [Cf. bou].

boálă f., pl. e și (est) bolĭ (vsl. bolĭ, bolnav; sîrb. bol, durere, rus. bolĭ, durere. V. bolesc, boleșniță, bolnav). Stricarea sănătățiĭ, starea ființeĭ orĭ planteĭ bolnave, ca atuncĭ cînd suferă de frigurĭ, holeră, oftică, dalac, mălură, tăcĭune ș.a. (V. epidemie, diateză). Fig Pasiune, manie: acest om are boala politiciĭ. Persoană nesuferită, cĭumă, scîrbă: cine-ĭ cĭuma asta? Epitet injurios cu care țăranu se adresează viteĭ: hăĭs, boală! A băga în boală saŭ în boale, a îngrozi, a emoționa grozav. A băga rufele’n boală, a le murdări spălîndu-le răŭ. Boala copiilor, epilepsie. Boală cînească, socote, unflarea pînteceluĭ la copiĭ cînd îi înțarcă și mănîncă fără să se sature. Boală uscată, consumare, stingere, marazm.

bolésc v. intr. (vsl. bolĭeti. V. boală pri- și războiesc). Îs bolnav: a bolit mult timp.

boli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolesc, 3 sg. bolește, imperf. 1 boleam; conj. prez. 1 sg. să bolesc, 3 să bolească

boli (a ~)(pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolesc, imperf. 3 sg. bolea; conj. prez. 3 să bolească

boli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolesc, imperf. 3 sg. bolea; conj. prez. 3 sg. și pl. bolească

boli (v. boală)

boală s. f., g.-d. art. bolii; pl. boli / (pop., fam.) boale (în: a băga în boale)

boală s. f., g.-d. art. bolii; pl. boli/boale (în expr. a băga în boale)

boală s. f., g.-d. art. bolii; pl. boli (în expr. și boale: a băga în boale)

boală, pl. boli

boală, boli.

BOLI vb. v. zăcea.

BOLI vb. a piroti, a tînji, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tiromi. (înv.) a lîncezi. (~ de multă vreme in pat.)

BOALĂ s. v. capriciu, chef, ciudă, fandoseală, fantezie, fason, fiță, gelozie, invidie, maimuțăreală, moft, naz, nărav, necaz, pasiune, patimă, pică, pizmă, poftă, pornire, prosteală, ranchiună, sclifoseală, toană, viciu.

BOALĂ s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lâncezime, lângejune, lângoare, morbiciune, pătimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoză malignă; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoză inghinală subacută; boala lui Pierre Marie și Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoză fibrochistică; boala papagalilor = psitacoză; boala Rustițki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală v. nebunie; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carré = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

BOALĂ-CÂINEASCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

BOALĂ-LUMEASCĂ s. v. boală venerică.

BOALĂ-LUNGĂ s. v. febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-MARE s. v. febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-REA s. v. epilepsie, febră tifoidă, tifos.

BOALĂ s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lîncezime, lîngejune, lingoare, morbiciune, pătimire. (Are o ~ ascunsă.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Basedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Pierre Marie și Marinescu = acromegalie; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală = alienare, alienație, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carre = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

boală s. v. CAPRICIU. CHEF. CIUDĂ. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GELOZIE. INVIDIE. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. NECAZ. PASIUNE. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. POFTĂ. PORNIRE. PROSTEALĂ. RANCHIUNĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VICIU.

boală-cîinească s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

boală-lumească s. v. BOALĂ VENERICĂ.

boală-lungă s. v. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS.

boală-mare s. v. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS.

boală-rea s. v. EPILEPSIE. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS.

Boală ≠ sănătate

boli (bolesc, bolit), vb. – A se îmbolnăvi, a se simți rău. Sl. bolĕti (Cihac, DAR); cf. boală. – Der. boleac, adj. (înv., bolnăvicios); bolie, s. f. (înv., rană).

boală (-oli), s. f. – 1. Maladie, afecțiune, beteșug. – 2. Calamitate, dezastru. – 3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni. Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15), cf. sb. bol(a) „boală”, rus. bolĭ „durere”. Cf. boli și bolnav; bală.

boli, bolesc, v.i. A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar, 1980: 4). – Din sl. bolĕti (DEX, MDA).

boli, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar, 1980: 4). – Din sl. bolĕti (Cihac, DEX, MDA).

boli, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar 1980: 4). – Din sl. bolĕti (DEX).

BOALĂ. Subst. Boală, morb (livr.), afecțiune, suferință, suferire (înv.), maladie (livr.), morbiditate; chin, chinuire, chinuială (rar), durere, zăcare, zacere, zăcut, zălezeală (reg.), gogire (pop. și fam.), betegie (reg.), beteșug (pop.), betejeală (pop.), războlire (pop.); molimă (pop.), epidemie, endemie, contagiune (înv.), boliște (reg.), boleșniță (pop.), boleaznă (pop.), epizootie; îmbolnăvire; infectare, infecție, contaminare, contagiune, contagiere, molipsire, molipseală (rar); intoxicare, intoxicație, otrăvire. Malignitate; benignitate. Ipohondrie, nosofobie. Bolnav, suferind, pacient, ipohondru. Adj. Bolnav, bolnăvior (dim.), suferind, războlit (pop.), suferitor (rar), beteag (pop.), betejit (reg.), zăcaș (reg.), căzut la pat, cu un picior în groapă; bolnăvicios, maladiv, morbid, morbos (rar); nesănătos, șubred, debil, ticălos (înv.), slab, slăbit, plăpînd, firav, slăbuț, astenic. Ipohondru. Infecțios, molipsitor, contaminant, contagios, epidemic, endemic. Malign; benign. Vb. A fi bolnav, a boli (pop.), a suferi, a fi suferind, a se chinui, a pătimi, a boli la pat (pop.), a zăcea, a sta la (în) pat, a gogi (pop. și fam.), a zălezi (reg.). A se îmbolnăvi, a se bolnăvi (pop.), a coace o boală, a cădea (bolnav) la pat, a se războli (pop.), a se beteji (reg.), a cădea la (în) zăcare; a se molipsi, a se contamina, a se infecta; a se intoxica. A îmbolnăvi, a contamina, a contracta (a lua) o boală, a contagia, a infecta. A arăta rău (prost), a se zbate în ghearele morții, a fi cu un picior în groapă, a-l căuta moartea, a fi bolnav de moarte, a mirosi a pămînt, a fi mai mult mort decît viu, a fi între viață și moarte. V. doctor, durere, fobie, infirmitate, instituții sanitare, manie, medicament, nebunie, tratament medical.

Senectus ipsa est morbus (lat. „Bătrînețea însăși e o boală”) – Terențiu, Formio (act. IV, sc. 1). Personajul Demipho îl întreabă pe Chremes, fratele lui mai în vîrstă, de ce a întîrziat, la care ultimul răspunde că a fost reținut de boală. Ce fel de boală? – Cum, ce fel? Și bătrînețea e o boală! Se adresează celor care, aidoma eroului lui Terențiu, consideră că bătrînețea nu e o stare firească a omului în amurgul vieții, ci e o maladie fără leac. LIT.

a avea boală (pe cineva) expr. 1. a invidia (pe cineva), a pizmui (pe cineva). 2. a avea resentimente (față de cineva)

a băga (ceva) în boale expr. a murdări un obiect în așa fel încât să nu mai poată fi curățat perfect.

a băga boala (în cineva) expr. a excita (pe cineva), a ațâța (pe cineva).

a băga în boală / în boale expr. 1. a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.

a da în boale expr. 1. a se îmbolnăvi de blenoragie. 2. a se enerva, a se înfuria.

a i se trage boala de la dop expr. (glum.) a se îmbolnăvi din cauza excesului de băuturi alcoolice.

a lăsa (pe cineva) în boli / în moara lui expr. (pop.) a lăsa (pe cineva) în pace.

a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.

boală, boli s. f. 1. animal de tracțiune; dobitoc. 2. (numai la sg.) invidie, ciudă; motiv de supărare.