MALADIE, maladii, s. f. Boală. ◊ Maladie mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriu și ventriculul stâng. Maladie albastră = cianoză. – Din fr. maladie.

maladie sf [At: NEGULICI / V: -atie / Pl: ~ii / E: fr. maladie, it malatia] (Înv) Boală.

MALADIE, maladii, s. f. (Livr.) Boală. ◊ Maladie mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriu și ventriculul stâng. Maladie albastră = cianoză. – Din fr. maladie.

MALADIE, maladii, s. f. (Franțuzism) Boală. Munții aceștia își împing piatra pe toate arterele dintre marile orașe, luptîndu-se cu huma și făcînd-o să dea înapoi, ca o maladie biruită. BOGZA, C. O. 177.

MALADIE s.f. Boală. ◊ Maladie mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriul și ventriculul stîng. V. stenoză; maladie albastră = cianoză. [< fr. maladie].

MALADIE s. f. boală. ♦ ~ mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriul și ventricului stâng; ~ albastră = cianoză. (< fr. maladie)

MALADIE ~i f. Alterare de natură organică sau funcțională a stării normale a unui organism (uman sau animal); boală; afecțiune; morb. /<fr. maladie

malatie sf vz maladie

maladie s. f., art. maladia, g.-d. art. maladiei; pl. maladii, art. maladiile (desp. -di-i-)

maladie s. f., art. maladia, g.-d. art. maladiei; pl. maladii, art. maladiile

maladie s. f., art. maladia, g.-d. art. maladiei; pl. maladii, art. maladiile

MALADIE s. 1. v. boală. 2. maladie albastră v. cianoză.

maladie s.f. 1 (med., med. vet.) afecțiune, boală, rău, suferință, <livr.> mal², morb, <înv. și pop.> nevoie, slăbiciune, slăbire, supărare, <pop. și fam.> beteșug, <pop.> călcătură, patimă, vătămare, <înv. și reg.> neputință, slăbănogeală, slăbănogie, <reg.> betegeală, betegie, betegire, izdat, morbiciune, păs, <înv.> lâncezime, lângoare, morbiciune, pătimire, slăbănogire, zaiflâc. Îl mistuia o maladie pulmonară. 2 (med.) maladie albastră = cianoză. Maladia albastră apare din cauza insuficientei oxigenări a sângelui; maladie mitrală = stenoză mitrală. Maladia mitrală afectează valvula inimii dintre atriul și ventriculul stâng.

MALADIE s. (MED.) afecțiune, boală, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lîncezime, lîngejune, lingoare, morbiciune, pătimire. (Are o ~ ascunsă.)

MALADÍE s. f. Boală. Cf. NEGULICI, ARISTIA, PLUT. Medicul șarlatan . . . fără să-ți cunoască malatia de care suferi, te adapă cu cele mai pericoloase veninuri. FILIMON, O. II, 134, cf. 12, COSTINESCU. Am fost tare suferind – o maladie curioasă. CARAGIALE, O. VII, 44, cf. ALEXI, W., BIANU, D. S. Nu există această groaznică maladie [a turbării], grație controlului strict pe care îl aplicăm. BART, S. M. 109. Munții aceștia își împing piatra pe toate arterele dintre marile orașe, luptîndu-se cu huma și făcînd-o să dea înapoi, ca o maladie biruită. BOGZA, C. O. 177. S-a spus încă de mult, că. . . orice maladie variază cu subiectul care o poartă. RALEA, S. T. II, 82, cf. III, 172. - Pl.: maladii. – Și: (italienism învechit) malatíe s. f. – Din fr. maladie. – Malatie < it. malatia.

MALATÍE s. f. v. maladie.