opțiuni
  • info

14 definiții pentru irita

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRITA, irit, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.

IRITA, irit, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.

irita vtr [At: SLAVICI, N. II, 35 / Pzi: irit / E: fr irriter, lat irritare] 1-2 A (se) înfuria. 3-4 A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă.

IRITA, irit, vb. I. 1. Refl. A se supăra, a se mînia. Lasă-l... nu te mai irita. SLAVICI, O. I 389. S-a iritat așa de grozav din ceartă, încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, P. 22. ◊ Tranz. Zgomotul îl irită peste măsură. 2. Tranz. A stingheri funcțiunea unui organ, a produce o ușoară congestie sau inflamație. Din cînd în cînd ridică ochii roșii Umflați și iritați de fum. CAMIL PETRESCU, V. 100.

IRITA vb. I. 1. tr., refl. A (se) supăra, a (se) mînia. 2. tr. A produce o congestie, o inflamație ușoară. [P.i. irit. / < fr. irriter, it., lat. irritare].

IRITA vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamație ușoară. (< fr. /s’/irriter, lat. irritare)

A IRITA irit tranz. A face să se irite; a enerva. /<fr. irriter, lat. irritare

A SE IRITA mă irit intranz. 1) A deveni din ce în ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de iritație. /<fr. irriter, lat. irritare

irità v. 1. a se aprinde de mânie; 2. a întărâta foarte: a irita nervii; 3. Med. a cauza durere într’un organ.

*irít și -éz, a -á v. tr. (lat. irrito, -áre, din hirritare, rudă cu hirrire, a hîrîi. V. întărît). Supăr, înfuriĭ: vorba asta l-a iritat. Excit (ațîț) tare: a irita poftele. Med. Inflamez puțin: bronchiile bolnavuluĭ îs iritate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

irita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. irit, 2 sg. iriți, 3 irită; conj. prez. 1 sg. să irit, 3 să irite

irita (a ~) vb., ind. prez. 3 irită

irita vb., ind. prez. 1 sg. irit, 3 sg. și pl. irită

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IRITA vb. 1. v. inflama. 2. v. enerva.

IRITA vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

Intrare: irita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irita
  • iritare
  • iritat
  • iritatu‑
  • iritând
  • iritându‑
 singular plural
  • irită
  • iritați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irit
 (să)
  • irit
  • iritam
  • iritai
  • iritasem
a II-a (tu)
  • iriți
 (să)
  • iriți
  • iritai
  • iritași
  • iritaseși
a III-a (el, ea)
  • irită
 (să)
  • irite
  • irita
  • irită
  • iritase
plural I (noi)
  • irităm
 (să)
  • irităm
  • iritam
  • iritarăm
  • iritaserăm
  • iritasem
a II-a (voi)
  • iritați
 (să)
  • iritați
  • iritați
  • iritarăți
  • iritaserăți
  • iritaseți
a III-a (ei, ele)
  • irită
 (să)
  • irite
  • iritau
  • iritară
  • iritaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

irita, iritverb

  • 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: enerva mânia supăra înfuria
    • format_quote Lasă-l... nu te mai irita. SLAVICI, O. I 389. DLRLC
    • format_quote S-a iritat așa de grozav din ceartă, încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, P. 22. DLRLC
    • format_quote Zgomotul îl irită peste măsură. DLRLC
  • 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inflama
    • format_quote Din cînd în cînd ridică ochii roșii Umflați și iritați de fum. CAMIL PETRESCU, V. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.