DIARÉE, diarei, s. f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [Pr.: di-a-] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea.

diaree sf [At: MEȘT. DOFT. I, 143^r/36 / V: (înv) ~rea, ~roe, (pop) ~rie / A și: (rar) diaree / Pl: ~ree, (pop) ~rii / G-D și: ~reli / E: fr diarrhée] 1 Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide Si: (pop) cufureală, pântecărie, pârțuică (reg) scurgere, (îvr) treapăd, (înv) urdinare, vintre. 2 (Îs) ~ea albă a puilor Boală contagioasă care atinge puii de găină în primele 14 zile după eclozare.

DIARÉE s. f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [Pr.: di-a-] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea.

DIARÉE s. f. Boală constînd în eliminarea frecventă a materiilor fecale, de consistență apoasă sau moale. – Pronunțat: di-a-.

DIARÉE s.f. Boală care constă în evacuarea deasă a materiilor fecale de consistență apoasă sau moale. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. diarrhée, cf. gr. diarrhoia < dia – prin, rhein – a curge].

DIARÉE s. f. boală constând în evacuarea frecventă a materiilor fecale de consistență lichidă. (< fr. diarhée)

DIARÉE f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale cu consistență moale sau apoasă. [Art. diareea; G.-D. diareei; Sil. di-a-re-e] /<fr. diarrhée, lat. diarrhoea

diaree f. scurgerea pântecelui, urdinare.

diaréĭe f., pl. eĭ (lat. diarrhóea, d. vgr. diárroia, care vine d. diarréo, compus din diá, pin și réo, curg. V. cataroĭ). Med. Cufureală, treapăd, o boală care face ca materiile fecale să ĭasă aproape lichide. V. purgativ.

diarée (di-a-) s. f., art. diaréea, g.-d. diaréi, art. diaréii; pl. diaréi

diarée s. f. (sil. di-a-), art. diaréea, g.-d. art. diaréii; pl. diaréi

diaree

diaree.

DIARÉE s. (MED.) (pop.) cufureală, lamoste, pântecare, pântecăraie, pârțuică, treapăd, trepădare, urdinare, vintre, (înv. și reg.) scursoare, (înv.) scursură, (eufemistic) deranjament.

DIAREE s. (MED.) (pop.) cufureală, lamoste, pîntecare, pîntecăraie, pîrțuică, treapăd, trepădare, urdinare, vintre, (înv. și reg.) scursoare, (înv.) scursură, (fam.) deranjament.