10 intrări

84 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

TOC2, tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teacă de sabie. 2. Ustensilă pentru scris sau desenat cu cerneală ori cu tuș făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din magh., sb. tok.

TOC3, tocuri, s. n. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok.

TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee.

TOC2, tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teacă de sabie. 2. Unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din magh., scr. tok.

TOC3, tocuri, s. n. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok.

TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee.

TOC2, tocuri, s. n. 1. Cutie de lemn, de metal sau de piele, putînd avea diverse forme și mărimi și în care se păstrează anumite arme, instrumente sau aparate; teacă de piele, de carton etc. în care se țin obiecte mici (piepteni, ochelari etc.). Deodată Mișu se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. Ana Lipan își cercetă în oglinda poșetei obrazul și răsuci roșul în tocul de metal. C. PETRESCU, C. V. 197. Două tocuri de pieptine de catife... cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Păstorul la care șădem mi-au dat o părechi de călămări foarte frumoase și fimeia lui un toc de ceasornic. KOGĂLNICEANU, S. 78. ♦ (Rar) Teacă de sabie. Gheorghilaș nu se-nvoia, Sabia din toc scotea, Pe nalt cer o ascuțea. BIBICESCU, P. P. 337. ♦ (Rar) Cornet de hîrtie. Ana își descărcă toată indignarea pe Sabina, care sosea cu tocul de castane. C. PETRESCU, C. V. 116. 2. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care se fixează, la o construcție, ușile și ferestrele. Pe lîngă unelte de gospodărie sătească, meșteri tîmplari produceau în serie tocuri de ferestre, mese și scaune de tei. SADOVEANU, M. C. 111. Dădu să-i lucreze un dulgher tocuri pentru uși și ferestre. CAMIL PETRESCU, O. I 82. [Încăperile] răspundeau toate în horă, prin niște uși cu tocuri de piatră. ODOBESCU, S. I 128. 3. Unealtă de scris, făcută din lemn, os sau metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. V. pană. După douăzeci și patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. SAHIA, N. 72. Căpitanul, cu tocul în mînă, cu foaia albă dinainte, alunecă tot mai adînc în ipotezele fără sfîrșit ale unei metafizici încîlcite. BART, S. M. 78. Să învețe... mai tîrziu a învîrti tocul chiar și pe hîrtie, ca niște logofeți. DELAVRANCEA, S. 217. ◊ Toc rezervor = stilou.

TOC1 interj. (De obicei repetat) Cuvînt care redă zgomotul produs de lovituri puternice într-un obiect sau într-un material tare. Bătea nepăsător în poartă: toc! toc! toc! I. BOTEZ, ȘC. 176. N-ai nici cînd închide ochii, căci te cheamă toc, toc, toc! Toc, toc, toc! la rugăciune. CONTEMPORANUL, I 405. ◊ (Substantivat) Toc-tocul bastonului purtat de orb a sunat adesea chiar sub fereastra unde tînărul... migălea... versurile lui. V. ROM. ianuarie 1954, 155.

TOC3, tocuri, s. n. Partea de pe talpa încălțămintei corespunzînd călcîiului, formată din bucăți de piele suprapuse sau, uneori, din lemn. Pantofi decoltați, vîrîți în niște galoși cu tocuri nespus de înalte. I. BOTEZ, ȘC. 111. Cu tocul de la cizmă trase o linie lungă pe pămînt. D. ZAMFIRESCU, R. 141. Un ofițer... își ciocni tocurile. VLAHUȚĂ, O. A. 267. Papuci roșiori, Pe la toc cu flori, Mult jucători. TEODORESCU, P. P. 78.

toc (de protejat obiecte, de scris, la ușă, la pantof) s. n., pl. tócuri

TOC s. I. portochelari. II. 1. condei. (~ cu peniță.) 2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu ~.) III. 1. cadru, cercevea, ramă. (~ de fereastră.) 2. (TEHN.) matcă. (~ de la colțarul dulgherului.)

TOC s. (Mold.) călcâi. (~ la încălțăminte.)

TOC s. v. cornet, dos, fișic, polonic, putină, șiștar, teacă, tolbă.

TOC interj. cioc! (~!, ~!, se aude în ușă.)

toc (-curi), s. n.1. Teacă, învelitoare. – 2. Vas de lemn dintr-o singură bucată, putină. – 3. Cadru de ușă sau de fereastră. – 4. Condei. – 5. Cutie în care se ține piatra de ascuțit. – 6. (Rar) Cornet. – Var. Mold. tioc. Sl. tokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; cf. Gáldi, Dict., 164), cf. sb., cr., slov., mag. tok.

Intrare: toc (obiect)
toc (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toc tocul
plural tocuri tocurile
genitiv-dativ singular toc tocului
plural tocuri tocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: toc (la pantof)
toc (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toc tocul
plural tocuri tocurile
genitiv-dativ singular toc tocului
plural tocuri tocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țoc (subst.)
țoc (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țoc țocul
plural țocuri țocurile
genitiv-dativ singular țoc țocului
plural țocuri țocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: toca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) toca tocare tocat tocând singular plural
toa tocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) toc (să) toc tocam tocai tocasem
a II-a (tu) toci (să) toci tocai tocași tocaseși
a III-a (el, ea) toa (să) toace toca tocă tocase
plural I (noi) tocăm (să) tocăm tocam tocarăm tocaserăm, tocasem*
a II-a (voi) tocați (să) tocați tocați tocarăți tocaserăți, tocaseți*
a III-a (ei, ele) toa (să) toace tocau toca tocaseră
Intrare: toc (suf.)
Intrare: Toc
Toc
Intrare: Țoc
Țoc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: țoc (interj.)
țoc (interj.) interjecție
țoc-țoc interjecție
Surse flexiune: DOR
Intrare: toc (interj.)
toc (interj.) interjecție
toc-toc interjecție
Surse flexiune: DOR
Intrare: țoc-în-poc
țoc-în-poc adverb
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

toc (interj.) toc-toc

  • 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cioc (interj.) 3 exemple
    exemple
    • Bătea nepăsător în poartă: toc! toc! toc! I. BOTEZ, ȘC. 176.
      surse: DLRLC
    • N-ai nici cînd închide ochii, căci te cheamă toc, toc, toc! Toc, toc, toc! la rugăciune. CONTEMPORANUL, I 405.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Toc-tocul bastonului purtat de orb a sunat adesea chiar sub fereastra unde tînărul... migălea... versurile lui. V. ROM. ianuarie 1954, 155.
      surse: DLRLC

etimologie:

toc (la pantof)

  • 1. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: călcâi 4 exemple
    exemple
    • Pantofi decoltați, vîrîți în niște galoși cu tocuri nespus de înalte. I. BOTEZ, ȘC. 111.
      surse: DLRLC
    • Cu tocul de la cizmă trase o linie lungă pe pămînt. D. ZAMFIRESCU, R. 141.
      surse: DLRLC
    • Un ofițer... își ciocni tocurile. VLAHUȚĂ, O. A. 267.
      surse: DLRLC
    • Papuci roșiori, Pe la toc cu flori, Mult jucători. TEODORESCU, P. P. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

toc (obiect)

  • 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Deodată Mișu se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123.
      surse: DLRLC
    • Ana Lipan își cercetă în oglinda poșetei obrazul și răsuci roșul în tocul de metal. C. PETRESCU, C. V. 197.
      surse: DLRLC
    • Două tocuri de pieptine de catife... cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141.
      surse: DLRLC
    • Păstorul la care șădem mi-au dat o părechi de călămări foarte frumoase și fimeia lui un toc de ceasornic. KOGĂLNICEANU, S. 78.
      surse: DLRLC
    • Toc de ochelari.
      surse: NODEX
    • 1.1. prin specializare rar Teacă de sabie.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Gheorghilaș nu se-nvoia, Sabia din toc scotea, Pe nalt cer o ascuțea. BIBICESCU, P. P. 337.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Cornet de hârtie.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ana își descărcă toată indignarea pe Sabina, care sosea cu tocul de castane. C. PETRESCU, C. V. 116.
        surse: DLRLC
  • 2. Ustensilă pentru scris sau desenat cu cerneală ori cu tuș făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: condei 3 exemple
    exemple
    • După douăzeci și patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul, cu tocul în mînă, cu foaia albă dinainte, alunecă tot mai adînc în ipotezele fără sfîrșit ale unei metafizici încîlcite. BART, S. M. 78.
      surse: DLRLC
    • Să învețe... mai tîrziu a învîrti tocul chiar și pe hîrtie, ca niște logofeți. DELAVRANCEA, S. 217.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Toc rezervor = toc având un rezervor umplut cu cerneală, care ajunge automat până la vârful peniței.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: stilou
  • 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Pe lîngă unelte de gospodărie sătească, meșteri tîmplari produceau în serie tocuri de ferestre, mese și scaune de tei. SADOVEANU, M. C. 111.
      surse: DLRLC
    • Dădu să-i lucreze un dulgher tocuri pentru uși și ferestre. CAMIL PETRESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • [Încăperile] răspundeau toate în horă, prin niște uși cu tocuri de piatră. ODOBESCU, S. I 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

țoc (interj.) țoc-țoc

  • 1. familiar Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ea se pleacă să te ridice și tu «țoc, țoc». DAVIDOGLU, O. 49.
      surse: DLRLC
    • Se repede la dînsa ș-o sărută, țoc, țoc! SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt gata să fac semne și minuni pentru dragostea ta, ah! (țoc, și iar îl sărută). GORJAN, H. I 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

țoc-în-poc

  • 1. regional expresie Cu țoc-în-poc = cu toate lucrurile pe care le are cineva, cu tot calabalâcul; cu cățel și cu purcel.
    surse: DLRLC

etimologie:

țoc (subst.)

  • 1. Scaun special pe care se așază pieptenele de dărăcit.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • S-au pus la cină. Fata sta la țoc. COȘBUC, P. I 249.
      surse: DLRLC

etimologie: