12 definiții pentru sărutare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRUTARE, sărutări, s. f. Acțiunea de a (se) săruta și rezultatul ei; sărut, sărutat. – V. săruta.

SĂRUTARE, sărutări, s. f. Acțiunea de a (se) săruta și rezultatul ei; sărut, sărutat. – V. săruta.

sărutare sf [At: COD. VOR. 166/5 / V: ~riu~ / Pl: ~tări / E: săruta] 1 (Înv) Salut1 (1). 2 Sărut (1). 3 (Înv; îe) A da lumii veșnica ~ A muri1. 4 (Pex) Gest care imită sau sugerează sărutul.

SĂRUTARE, sărutări, s. f. Acțiunea de a săruta și rezultatul ei; sărut, sărutat. Doi vineți ochi în suflet mă săgeată... O sărutare le trimit din fugă. IOSIF, P. 19. Ș-acum din visu-ți te deștept Cu-aceeași sărutare. HOGAȘ, M. N. 49. De mi-i da o sărutare Nime-n lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie – Ș-apoi cine treabă are! EMINESCU, O. I 55. ◊ Fig. Aș! D-abia l-au zgîriat! Sărutare de săgeată... Nu-i lucru de speriat. HASDEU, R. V. 115.

sărutáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Acțiunea de a saluta. Salutare. Azĭ. Acțiunea de a săruta. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ: a da o sărutare cuĭva, a depune o sărutare pe un mormânt. V. bot, guriță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărutare s. f., g.-d. art. sărutării; pl. sărutări

sărutare s. f., g.-d. art. sărutării; pl. sărutări

sărutare s. f., g.-d. art. sărutării; pl. sărutări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRUTARE s. 1. v. sărut. 2. gură, sărut, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat o ~.)

SĂRUTARE s. v. salut, salutare.

SĂRUTARE s. 1. sărut, sărutat, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (În timpul ~ lor.) 2. gură, sărut, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat o ~.)

Intrare: sărutare
sărutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărutare
  • sărutarea
plural
  • sărutări
  • sărutările
genitiv-dativ singular
  • sărutări
  • sărutării
plural
  • sărutări
  • sărutărilor
vocativ singular
plural
săriutare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărutare, sărutărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) săruta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doi vineți ochi în suflet mă săgeată... O sărutare le trimit din fugă. IOSIF, P. 19. DLRLC
    • format_quote Ș-acum din visu-ți te deștept Cu-aceeași sărutare. HOGAȘ, M. N. 49. DLRLC
    • format_quote De mi-i da o sărutare Nime-n lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie – Ș-apoi cine treabă are! EMINESCU, O. I 55. DLRLC
    • format_quote figurat Aș! D-abia l-au zgîriat! Sărutare de săgeată... Nu-i lucru de speriat. HASDEU, R. V. 115. DLRLC
etimologie:
  • vezi săruta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.