13 definiții pentru plictisi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).

PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).

PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi de plictiseală, a fi sătul de un lucru, a nu mai putea suporta o situație. Santinela de sus se plictisea de stat și începea iarăși să umble. DUMITRIU, B. F. 154. Pe podiș umblau șiraguri lungi în toate părțile, răsunau comenzi asurzitoare și ofițerii se plictiseau grozav. SADOVEANU, O. VI 210. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. Neculai, de cîte ori mai vine domnul acesta care a plecat, spui că nu sînt aci. A început să mă plictisească individul. C. PETRESCU, C. V. 135.

A PLICTISÍ ~ésc tranz. 1) A face să se plictisească. 2) A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a pisa; a necăji. /<ngr. pliktisa

A SE PLICTISÍ mă ~ésc intranz. A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc.). /<ngr. pliktisa

plictisì v. a cauza plictiseală. [V. plicticos].

plictisésc v. tr. (ngr. plikto [aor. pliktisa], plictisesc, plixis, plictiseală, vgr. plêxis, lovire, plésso, lovesc. V. plagă). Pricinuĭesc plictiseală, satur, dezgust. V. refl. Simt, plictiseală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plictisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. prez. 3 plictiseáscă

plictisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. plictiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLICTISÍ vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. v. enerva. 3. v. cicăli.

PLICTISI vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) scociorî. (Îl ~ cu insistențele.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a sîcîi, (pop. și fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. și Bucov.) a cincăi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atîta!)

A se plictisi ≠ a se distra


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LE SECRET D’ENNUYER EST CELUI DE TOUT DIRE (fr.) secretul de a plictisi este acela de a spune totul – Voltaire, „Discours sur l’homme”, VI, 171.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.

Intrare: plictisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plictisi
  • plictisire
  • plictisit
  • plictisitu‑
  • plictisind
  • plictisindu‑
singular plural
  • plictisește
  • plictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plictisesc
(să)
  • plictisesc
  • plictiseam
  • plictisii
  • plictisisem
a II-a (tu)
  • plictisești
(să)
  • plictisești
  • plictiseai
  • plictisiși
  • plictisiseși
a III-a (el, ea)
  • plictisește
(să)
  • plictisească
  • plictisea
  • plictisi
  • plictisise
plural I (noi)
  • plictisim
(să)
  • plictisim
  • plictiseam
  • plictisirăm
  • plictisiserăm
  • plictisisem
a II-a (voi)
  • plictisiți
(să)
  • plictisiți
  • plictiseați
  • plictisirăți
  • plictisiserăți
  • plictisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plictisesc
(să)
  • plictisească
  • plictiseau
  • plictisi
  • plictisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)