15 definiții pentru stilou

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STILOU, stilouri, s. n. Instrument de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.

stilou sn [At: C. PETRESCU, R. DR. 210 / V: stilo / Pl: ~ri / E: fr stylo] Ustensilă pentru scris, asemănătoare unui toc3, prevăzută cu un rezervor de cerneală (sau de pastă) care alimentează automat penița (sau vârful, la cel cu pastă).

STILOU, stilouri, s. n. Toc de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.

STILOU, stilouri, s. n. Toc prevăzut cu un rezervor din care cerneala ajunge automat la vîrful peniței. Boldur Iloveanu încercă de cîteva ori să înșire numerele în coloană, pe o foaie albă, să adune și să scadă. Lăsă repede stiloul culcat pe hîrtie, ca o armă inutilă. C. PETRESCU, R. DR. 210.

STILOU s.n. Toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. [< fr. stylo < stylographe].

STILOU s. n. toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. (< fr. stylo/graphe/)

STILOU ~ri n. Toc prevăzut cu un rezervor de cerneală (sau de pastă); toc rezervor. [Sil. sti-lou] /<fr. stylo

cameră-stilou s. f. (cinem.) Stil cinematografic care utilizează spiritul și tehnica reportajului, a romanului ◊ „La frumusețea imaginilor, în sfârșit, filmul adaugă pe aceea a unui admirabil ritm interior. Teoreticianul camerei-stilou transformă ritmurile compoziției în montaj într-o frazare sobră.” Gaz. lit. 6 IX 62 p. 3; v. și P.N. 5/67 p. 18 [și stilou-cameră, v. Sc. 5 III 81 p. 4] (din fr. caméra-stylo)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stilou s. n., art. stiloul; pl. stilouri

stilou s. n., art. stiloul; pl. stilouri

stilou s. n. (sil. -lou), art. stiloul; pl. stilouri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STILOU s. toc rezervor, (rar) stilograf. (Scrie cu ~ul.)

STILOU s. toc rezervor, (rar) stilograf. (Scrie cu ~.)

Intrare: stilou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stilou
  • stiloul
  • stilou‑
plural
  • stilouri
  • stilourile
genitiv-dativ singular
  • stilou
  • stiloului
plural
  • stilouri
  • stilourilor
vocativ singular
plural
stilo1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stilo
  • stiloul
plural
  • stilouri
  • stilourile
genitiv-dativ singular
  • stilo
  • stiloului
plural
  • stilouri
  • stilourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stilou, stilourisubstantiv neutru

  • 1. Instrument de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: stilograf
    • format_quote Boldur Iloveanu încercă de cîteva ori să înșire numerele în coloană, pe o foaie albă, să adune și să scadă. Lăsă repede stiloul culcat pe hîrtie, ca o armă inutilă. C. PETRESCU, R. DR. 210. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.