19 definiții pentru sporovăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOROVĂI, sporovăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: (reg.) sporovoi vb. IV] – Probabil contaminare între spori și ciorovăi.

SPOROVĂI, sporovăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: (reg.) sporovoi vb. IV] – Probabil contaminare între spori și ciorovăi.

sporovăi vti [At: PR. DRAM 95 / V: (îrg) ~voi, (reg) ~vi / Pzi: ~esc / E: ns cf spori2] 1-2 A spune lucruri lipsite de importanță, vorbind mult și fără rost Si: a flecări, a îndruga, a măcina, a melița1, a pălăvrăgi, a trăncăni1, (pop) a cățăi (2), a dondăni (7-8), a flencăni (1), a troncăni, (îvp) a spori2, (înv) a bârfi (1), a vorovi, (reg) a hondrăni (1), a pălamojdi, a pălăvrăgi, a pălăvri, a pichirisi1, a prociti, a pruji1, a stroncăni, a tălălăi1, a tolocăni, (fam) a pupăi.

SPOROVĂI, sporovăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi mult (și fără rost), a spune verzi și uscate; a flecări, a trăncăni. Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna Mică. Îi plăcea să-i asculte sporovăind. SADOVEANU, P. M. 14. De partea cealaltă a zăplazului acoperit de trandafiri acățători, un grup de femei... sporovăiau, așteptînd rezultatul. BART, E. 254. Toți elevii... stăteau strînși în curtea școlii și sporovăiau zgomotoși între dînșii. VLAHUȚĂ, O. A. I 106. ◊ Tranz. (Rar) Ne puneau să sporovăim poezii lungi pe dinafară. I. BOTEZ, ȘC. 83. – Variante: sporovoi (CARAGIALE, O. III 42), (rar) sporovi (CARAGIALE, S. N. 46) vb. IV.

A SPOROVĂI ~iesc intranz. A vorbi mult și pe îndelete despre lucruri mărunte; a sta la taifas; a tăifăsui. /Din a spori și a ciorovăi

sporovăì v. a toca verzi și uscate: nu sporovăi mai mult ISP. [Lit. a spori din gură (finala sub influența analogică a lui ciorovăì)].

SPOROVOI vb. IV v. sporovăi.

sporovăĭésc v. intr. și tr. (d. rut. sporoviĭ, de ceartă; vsl. sŭporŭ, ceartă. V. sporesc 2). Îndrug la vorbe: a sporovăi verzĭ și uscate (Rebr. I, 79, 231 și 270 și II, 36 și 57). – Și sporodesc (Arg.) și sporovesc (Car.): sporovește și-ĭ turuĭe mereŭ gura (VR. 1909, 11, 224).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sporovăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporovăiesc, 3 sg. sporovăiește, imperf. 1 sporovăiam; conj. prez. 1 sg. să sporovăiesc, 3 să sporovăiască

sporovăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporovăiesc, imperf. 3 sg. sporovăia; conj. prez. 3 să sporovăiască

sporovăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporovăiesc, imperf. 3 sg. sporovăia; conj. prez. 3 sg. și pl. sporovăiască

sporovăi (ind. prez. 1 sg. sporovăiesc, conj. sporovăiască)

sporovăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPOROVĂI vb. a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (Au ~ toată ziua.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sporovăi (-ăesc, -it), vb. – A vorbi, a trăncăni, a flecări. – Var. sporăvăi, sporovoi, sporoji și der. Creație expresivă, cf. ciorovăi, dorovăi. Legătura cu spor „folos, cîștig” (Cihac, II, 359), cu sl. sŭporŭ „luptă” (Tiktin) sau cu bg. sboruvam (Conev 94) nu pare evidentă. – Der. sporovăială, s. f. (flecăreală, trăncăneală); sporovăitor, adj. (flecar, trăncănitor).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sporovăi, sporovăiesc v. i. a flecări, a vorbi mult și fără rost

Intrare: sporovăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sporovăi
  • sporovăire
  • sporovăit
  • sporovăitu‑
  • sporovăind
  • sporovăindu‑
singular plural
  • sporovăiește
  • sporovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sporovăiesc
(să)
  • sporovăiesc
  • sporovăiam
  • sporovăii
  • sporovăisem
a II-a (tu)
  • sporovăiești
(să)
  • sporovăiești
  • sporovăiai
  • sporovăiși
  • sporovăiseși
a III-a (el, ea)
  • sporovăiește
(să)
  • sporovăiască
  • sporovăia
  • sporovăi
  • sporovăise
plural I (noi)
  • sporovăim
(să)
  • sporovăim
  • sporovăiam
  • sporovăirăm
  • sporovăiserăm
  • sporovăisem
a II-a (voi)
  • sporovăiți
(să)
  • sporovăiți
  • sporovăiați
  • sporovăirăți
  • sporovăiserăți
  • sporovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sporovăiesc
(să)
  • sporovăiască
  • sporovăiau
  • sporovăi
  • sporovăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sporovoi
  • sporovoire
  • sporovoit
  • sporovoitu‑
  • sporovoind
  • sporovoindu‑
singular plural
  • sporovoiește
  • sporovoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sporovoiesc
(să)
  • sporovoiesc
  • sporovoiam
  • sporovoii
  • sporovoisem
a II-a (tu)
  • sporovoiești
(să)
  • sporovoiești
  • sporovoiai
  • sporovoiși
  • sporovoiseși
a III-a (el, ea)
  • sporovoiește
(să)
  • sporovoiască
  • sporovoia
  • sporovoi
  • sporovoise
plural I (noi)
  • sporovoim
(să)
  • sporovoim
  • sporovoiam
  • sporovoirăm
  • sporovoiserăm
  • sporovoisem
a II-a (voi)
  • sporovoiți
(să)
  • sporovoiți
  • sporovoiați
  • sporovoirăți
  • sporovoiserăți
  • sporovoiseți
a III-a (ei, ele)
  • sporovoiesc
(să)
  • sporovoiască
  • sporovoiau
  • sporovoi
  • sporovoiseră
sporovi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sporovi
  • sporovire
  • sporovit
  • sporovitu‑
  • sporovind
  • sporovindu‑
singular plural
  • sporovește
  • sporoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sporovesc
(să)
  • sporovesc
  • sporoveam
  • sporovii
  • sporovisem
a II-a (tu)
  • sporovești
(să)
  • sporovești
  • sporoveai
  • sporoviși
  • sporoviseși
a III-a (el, ea)
  • sporovește
(să)
  • sporovească
  • sporovea
  • sporovi
  • sporovise
plural I (noi)
  • sporovim
(să)
  • sporovim
  • sporoveam
  • sporovirăm
  • sporoviserăm
  • sporovisem
a II-a (voi)
  • sporoviți
(să)
  • sporoviți
  • sporoveați
  • sporovirăți
  • sporoviserăți
  • sporoviseți
a III-a (ei, ele)
  • sporovesc
(să)
  • sporovească
  • sporoveau
  • sporovi
  • sporoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sporovăi, sporovăiescverb

  • 1. popular familiar A vorbi mult și fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna Mică. Îi plăcea să-i asculte sporovăind. SADOVEANU, P. M. 14. DLRLC
    • format_quote De partea cealaltă a zăplazului acoperit de trandafiri acățători, un grup de femei... sporovăiau, așteptînd rezultatul. BART, E. 254. DLRLC
    • format_quote Toți elevii... stăteau strînși în curtea școlii și sporovăiau zgomotoși între dînșii. VLAHUȚĂ, O. A. I 106. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Ne puneau să sporovăim poezii lungi pe dinafară. I. BOTEZ, ȘC. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.