2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina.

predestinare sf [At: CADE / Pl: ~nări / E: predestina] 1 Concepție teologică sau filozofică idealistă, potrivit căreia fiecare om ar avea destinul fixat de mai înainte de o forță naturală Si: (rar) predestinație (1), predeterminație (1). 2 Hotărâre dinainte a sorții cuiva de către o forță supranaturală Si: (rar) predestinație (2), predeterminație (2). 3 (Pex) Ceea ce îi este sortit cuiva, în bine sau în rău Si: destin, menire, soartă, ursită, (rar) predestinație (3), predeterminație (3), (înv) preursită. 4 Decidere a actelor de voință, anterioară acționării. 5 (Rar) Prezicere a destinului.

PREDESTINÁRE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei; ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinație. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate. – V. predestina.

PREDESTINÁRE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina; concepție idealistă conform căreia fiecare om ar avea destinul lui fixat de mai înainte de o forță supranaturală.

PREDESTINÁRE s.f. 1. Acțiunea de a predestina; predestinație. 2. Concepție idealistă potrivit căreia fiecare om ar avea soarta lui, fixată dinainte de către o forță supranaturală. [< predestina].

PREDESTINÁRE s. f. 1. acțiunea de a predestina; predestinație. 2. concepție teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forță supranaturală. (< predestina)

PREDESTINÁRE ~ări f. 1) v. A PREDESTINA. 2) Putere supranaturală despre care se crede că determină dinainte desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită. 3) Concepție filozofică conform căreia soarta omului este hotărâtă dinainte de o forță supranaturală. /v. a predestina

PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.

predestina vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 173 / V: (înv) ~deșt~ / Pzi: ~nez, 3 și (înv) predesti / E: lat praedestinare, fr prédestiner] 1 (Subiectul este o forță supranaturală) A hotărî dinainte soarta cuiva Si: a meni, a predetermina (1), a sorti, a ursi. 2 A determina dinainte actele de voință Si: a predetermina (2). 3 A decide înainte de a acționa Si: a predetermina (3). 4 (Rar) A prezice destinul.

predeștina v vz predestina

PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.

PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu și la formarea diatezei pasive) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Strofele predestinate urme multe să nu lase. MACEDONSKI, O. I 128.

PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă (mai ales la calvini), potrivit căreia omul ar avea destinul fixat dinainte de către divinitate; fatalism.

PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].

PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)

A PREDESTINÁ ~éz tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare

predestinà v. 1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleși); 2. a rezerva pentru ceva inevitabil.

*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte. În teologia catolică, destin imutabil pin care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat predestinațiunea. – Și -áție și -áre.

*predestinéz v. tr. (lat. prae-déstino, -áre). Destinez din ainte, menesc, ursesc, hotărăsc soarta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri

arată toate definițiile

Intrare: predestinare
predestinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predestinare
  • predestinarea
plural
  • predestinări
  • predestinările
genitiv-dativ singular
  • predestinări
  • predestinării
plural
  • predestinări
  • predestinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: predestina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predestina
  • predestinare
  • predestinat
  • predestinatu‑
  • predestinând
  • predestinându‑
singular plural
  • predestinea
  • predestinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predestinez
(să)
  • predestinez
  • predestinam
  • predestinai
  • predestinasem
a II-a (tu)
  • predestinezi
(să)
  • predestinezi
  • predestinai
  • predestinași
  • predestinaseși
a III-a (el, ea)
  • predestinea
(să)
  • predestineze
  • predestina
  • predestină
  • predestinase
plural I (noi)
  • predestinăm
(să)
  • predestinăm
  • predestinam
  • predestinarăm
  • predestinaserăm
  • predestinasem
a II-a (voi)
  • predestinați
(să)
  • predestinați
  • predestinați
  • predestinarăți
  • predestinaserăți
  • predestinaseți
a III-a (ei, ele)
  • predestinea
(să)
  • predestineze
  • predestinau
  • predestina
  • predestinaseră
predeștina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)