3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina.
predestinare sf [At: CADE / Pl: ~nări / E: predestina] 1 Concepție teologică sau filozofică idealistă, potrivit căreia fiecare om ar avea destinul fixat de mai înainte de o forță naturală Si: (rar) predestinație (1), predeterminație (1). 2 Hotărâre dinainte a sorții cuiva de către o forță supranaturală Si: (rar) predestinație (2), predeterminație (2). 3 (Pex) Ceea ce îi este sortit cuiva, în bine sau în rău Si: destin, menire, soartă, ursită, (rar) predestinație (3), predeterminație (3), (înv) preursită. 4 Decidere a actelor de voință, anterioară acționării. 5 (Rar) Prezicere a destinului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei; ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinație. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate. – V. predestina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina; concepție idealistă conform căreia fiecare om ar avea destinul lui fixat de mai înainte de o forță supranaturală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDESTINARE s.f. 1. Acțiunea de a predestina; predestinație. 2. Concepție idealistă potrivit căreia fiecare om ar avea soarta lui, fixată dinainte de către o forță supranaturală. [< predestina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINARE s. f. 1. acțiunea de a predestina; predestinație. 2. concepție teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forță supranaturală. (< predestina)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREDESTINARE ~ări f. 1) v. A PREDESTINA. 2) Putere supranaturală despre care se crede că determină dinainte desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită. 3) Concepție filozofică conform căreia soarta omului este hotărâtă dinainte de o forță supranaturală. /v. a predestina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
predestina vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 173 / V: (înv) ~deșt~ / Pzi: ~nez, 3 și (înv) predestină / E: lat praedestinare, fr prédestiner] 1 (Subiectul este o forță supranaturală) A hotărî dinainte soarta cuiva Si: a meni, a predetermina (1), a sorti, a ursi. 2 A determina dinainte actele de voință Si: a predetermina (2). 3 A decide înainte de a acționa Si: a predetermina (3). 4 (Rar) A prezice destinul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
predeștina v vz predestina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu și la formarea diatezei pasive) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Strofele predestinate urme multe să nu lase. MACEDONSKI, O. I 128.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDESTINA vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINA vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PREDESTINA ~ez tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predestinà v. 1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleși); 2. a rezerva pentru ceva inevitabil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte. În teologia catolică, destin imutabil pin care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat predestinațiunea. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*predestinéz v. tr. (lat. prae-déstino, -áre). Destinez din ainte, menesc, ursesc, hotărăsc soarta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
predestinare s. f., g.-d. art. predestinării; pl. predestinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predestinare s. f., g.-d. art. predestinării; pl. predestinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predestinare s. f., pl. predestinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predestina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predestinez, 3 predestinează; conj. prez. 1 sg. să predestinez, 3 să predestineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predestina (a ~) vb., ind. prez. 3 predestinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predestina vb., ind. prez. 1 sg. predestinez, 3 sg. și pl. predestinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREDESTINARE s. 1. v. fatalism. 2. v. soartă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDESTINARE s. destin, fatalitate, menire, noroc, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminație, (înv. și pop.) striște, (pop.) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (înv. și reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseală, (înv.) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism înv.) proorizmos, (fig.) stea. (Așa i-a fost ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINA vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sunt ~ să fie fericiți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDESTINA vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sînt ~ să fie fericiți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
predestinare, predestinări s. f. (În opoziție cu liberul arbitru) Concepție religioasă apărută în primele secole ale creștinismului și reluată de Reformă, potrivit căreia Dumnezeu a hotărât din veșnicie pe unii oameni la mântuire, iar pe alții la pieire; ursită, destin, soartă, predestinație. – Din predestina.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDESTINÁRE (< predestina) s. f. 1. Acțiunea de a predestina. 2. (În creștinism) Planul divin prin care oamenii sunt conduși, încă din clipa nașterii, unii spre mântuire, alții spre damnare, ceea ce este stabilit de Dumnezeu neputând fi în nici un fel schimbat sau evitat. Cel mai adesea, ideea de p. este asociată cu tradiția reformatoare calvinistă; deși ea a fost teoretizată anterior de apostolul Pavel, Augustin sau Toma d’Aquino, este prezentă și în alte religii, cel mai notabil în islam. Principalii susținători ai doctrinei teologice sunt Wycliff și Calvin.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
predestinare, predestinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
- 1.1. Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. DEX '09 DEX '98 NODEX
- 1.2. Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate. DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
-
etimologie:
- predestina DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
predestina, predestinezverb
- 1. A hotărî dinainte soarta cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
- Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Strofele predestinate urme multe să nu lase. MACEDONSKI, O. I 128. DLRLC
- 1.1. A decide dinainte o acțiune.
-
etimologie:
- prédestiner DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
- praedestinare DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
- predestinare DN