scrisă f. pop. ursită: ce-i scrisa omului, trebue s’o pătimească PANN (v. fatalism).

SCRIS², -Ă, scriși, -se, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este însemnat, consemnat în scris, scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 2. S. f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie.

scris², ~ă [At: (cca 1608) CUV. D. BĂTR. I, 169/11 / Pl: ~iși, ~e / E: scrie] 1 a (D. literele, cuvintele, textele, stilurile etc. unei limbi sau, pex, d. semnificațiile, ideile acestora) Care este redat prin scriere Si: (rar) scriptic (1), (înv) scripturistic (1). 2 a (Îs) Limbă ~ă Aspect scris² (1) al limbii naționale. 3-4 sn, a (Șîs Lucrare ~ă) Text scris² (1) de elevi în clasă, sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade se studii, pentru verificarea și aprecierea cunoștințelor dobândite Si: teză. 5-6 sn, a (Îoc oral) (Examen, probă etc.) care se desfășoară prin intermediul scrierii Si: (rar) scriptic (2), (înv) scripturistic (2). 7 a (D. pagini sau foi de hârtie) Acoperit cu text scris² (1). 8 sfp Ceea ce este scris² (1). 9 sfp (Pex) Ceea ce spune, susține, redă etc. cineva într-un text scris² (1). 10 a (Pop) Pictat (1). 11 sn, a (Îlv) A rămâne (ca) ~ pe perete A încremeni. 12-14 sn, a, av (Îe și îljv) (A fi) ca (sau parcă) ~ (sau ~ de frumos) (A fi) foarte frumos. 15 a Frumos (1). 16 a (D. articole de îmbrăcăminte, d. lenjerie de pat etc.) Cusut cu arnici Si: brodat. 17 a (Îvr) Materializat. 18 a (Înv) Pomenit (în text) Si: însemnat, consemnat, menționat. 19 sfn (Pop; art) Soartă (1). 20 smf (Pop; art) Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 21 sn (Îs) Mașină de ~ Mașină folosită pentru dactilografierea textelor. 22 sn (Csc) Totalitate a operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor.

SCRIS², -Ă, scriși, -se, adj., subst. I. Adj. Care este însemnat, consemnat în scris, scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 2. S. f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie.

SCRISA s. f. art. Ursită, soartă, fatalitate. Măi soldat din vînători, Un’ ți-a fost scrisa să mori? CAMILAR, N. II 20. Aș fi poftit și eu să fiu vînător, dar scrisa mea a fost să fiu mai degrabă vînat. SADOVEANU, O. L. 72. Aceasta-i scrisa florilor: resfiră Miresme dulci și mor fără de veste. IOSIF, P. 40. ♦ Persoană predestinată să fie soțul sau soția cuiva. Din una, din alta, se înțeleseră la cuvinte. Vezi că, măre, ceasta era scrisa lui. ISPIRESCU, L. 124. În cele din urmă se hotărî... să se ducă să-și caute scrisa. id. ib. 259.

scrisa (soartă) (pop.) s. f. art., g.-d. art. scrisei

scrisa (soartă) (pop.) s. f. art.

scrisa (persoană, soartă) s. f. art.

SCRISĂ s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

scrisă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.