13 definiții pentru ursi ursa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credințele și basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile mistice, mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a destina, a meni, a predestina. Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28. Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75. El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45. Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ (Poetic) A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138. ♦ Intranz. (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru. Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 să urseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URSÍ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. v. vrăji.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ursí (-sésc, -ít), vb.1. A predestina, a determina soarta sau o anume stare superioară în viitorul unei persoane. – 2. A meni, a ordona, a semnala. – Var. ursa și der. Mr. ursescu, ursire. Ngr. ỏρίζω, viitor ỏρίσω „a determina” (Pascu, II, 98; Tiktin; Candrea), cf. bg. orisvam. După părerea greșită a lui Cihac, II, 203, cuvînt identic cu a urzi cf. împotrivă Pușcariu 1839. – Der. ursit, adj. (predestinat; s. n., predestinație, destin; s. m., tînăr predestinat să fie bărbatul unei femei, viitor logodnic); ursită, s. f. (destin, soartă; viitoare logodnică); ursitor, s. m. (prezicător, ghicitor); ursitoare, s. f. (soartă, personificare antropomorfică a predestinării; prezicătoare, ghicitoare; femeie care conduce jocurile de ajun), cuvînt de uz general (ALR, I, 241); preursi, vb. (a predestina), cuvînt creat după fr. prédestiner.

A URSÍ ~ésc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viața unei ființe); a sorti; a meni; a hărăzi; a predestina; a soroci. /<ngr. oríso

ursì v. a rosti ursita. [Gr. bizantin ORÍZO (aorist ORISA), a hotărî (soarta), a decide (cf. bulg. uresița, ursitoare)].

ursésc v. tr. (ngr. orízo, aor. órisa, limitez, determin, fixez, hotărăsc, de unde și bg. orisvam și urisvam. V. orizont). Hotărăsc soarta unuĭ copil la naștere: ursitorile ĭ-aŭ ursit o vĭață fericită. – Vechĭ și azĭ în Olt. și Oaș ursez: așa aŭ fost ursate dobitoacele (NPl. Ceaur, 9).

ursí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 sg. și pl. urseáscă

URSI vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti. (Sînt ~ să fie fericiți.) 3. a descînta, a face, a fermeca, a meni, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.)

ursí, ursesc, vb. intranz. – 1. A sorti, a hărăzi, a predestina (destinul cuiva). 2. A face vrăji, cf. a face pă ursit = vrajă, făcătură, prin care cineva este determinat să întemeieze o căsătorie pe cale magică: „Când îi făce pă ursât, luă nouă stropi de apă, cu gura, di pă roata morii și nouă pietri de la vadurile carălor. Apoi, lua nouă ulcele și pune în ele apă și pietrile și le pune înaintea focului, cum erau cuptoarele demult. Și pă fată o la pă cap pân scară și îl vide pă ursât” (Bilțiu). – Din ngr. oríso, viit. lui orízo „a determina” (Șăineanu; Pascu, Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ursí, ursesc, vb. intranz. – 1. A sorti, a hărăzi, a predestina (destinul cuiva). 2. A face vrăji, cf. exa face pă ursit, cu sensul de vrajă, făcătură, prin care cineva este determinat să întemeieze o căsătorie pe cale magică: „Când îi făce pă ursât, luă nouă stropi de apă, cu gura, di pă roata morii și nouă pietri de la vadurile carălor. Apoi lua nouă ulcele și pune în ele apă și pietrile și le pune înaintea focului, cum erau cuptoarele demult. Și pă fată o la pă cap pân scară și îl vide pă ursât” (Bilțiu). – Din ngr. oríso, viit. lui orízo (Pascu, Tiktin, Candrea).

Intrare: ursi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursi
  • ursire
  • ursit
  • ursitu‑
  • ursind
  • ursindu‑
singular plural
  • ursește
  • ursiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursesc
(să)
  • ursesc
  • urseam
  • ursii
  • ursisem
a II-a (tu)
  • ursești
(să)
  • ursești
  • urseai
  • ursiși
  • ursiseși
a III-a (el, ea)
  • ursește
(să)
  • ursească
  • ursea
  • ursi
  • ursise
plural I (noi)
  • ursim
(să)
  • ursim
  • urseam
  • ursirăm
  • ursiserăm
  • ursisem
a II-a (voi)
  • ursiți
(să)
  • ursiți
  • urseați
  • ursirăți
  • ursiserăți
  • ursiseți
a III-a (ei, ele)
  • ursesc
(să)
  • ursească
  • urseau
  • ursi
  • ursiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursa
  • ursare
  • ursat
  • ursatu‑
  • ursând
  • ursându‑
singular plural
  • ursea
  • ursați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursez
(să)
  • ursez
  • ursam
  • ursai
  • ursasem
a II-a (tu)
  • ursezi
(să)
  • ursezi
  • ursai
  • ursași
  • ursaseși
a III-a (el, ea)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursa
  • ursă
  • ursase
plural I (noi)
  • ursăm
(să)
  • ursăm
  • ursam
  • ursarăm
  • ursaserăm
  • ursasem
a II-a (voi)
  • ursați
(să)
  • ursați
  • ursați
  • ursarăți
  • ursaserăți
  • ursaseți
a III-a (ei, ele)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursau
  • ursa
  • ursaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ursi ursa

  • 1. (În superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: hărăzi meni predestina 5 exemple
    exemple
    • Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28.
      surse: DLRLC
    • Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75.
      surse: DLRLC
    • El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45.
      surse: DLRLC
    • Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277.
      surse: DLRLC
    • poetic A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face cuiva farmece, vrăji.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vrăji
    • 1.2. intranzitiv (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.
        surse: DLRLC

etimologie: