rezerva [At: FILIMON, O. I, 119 / S și: reserva / Pzi: rezerv, (înv) ~vez / E: fr réserver] 1 vt A reține (9) (pentru cineva sau pentru ceva). 2 vt (îe) A-și – dreptul de a ... A-și păstra pentru sine dreptul de a... 3 vr A se păstra (pentru). 4 vt (Fig) A meni.

REZERVA, rezerv, vb. I. Tranz. A reține, a opri, a păstra, a pune deoparte (ceva pentru cineva sau pentru ceva). Firește eu îi rezervasem locul lîngă mine, dar a trebuit să fac la fel cu ceilalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 103. Îi rezervam pateticul finalului. HASDEU, I. V. 171. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul de a... = a-și păstra pentru sine dreptul de a... Îmi rezerv dreptul de a face ultima corectură. ♦ Fig. A destina, a hărăzi, a pregăti, a-i face cuiva parte de... Nici nu aruncase o privire la tovarășa de drum pe care i-o rezerva întîmplarea. C. PETRESCU, C. V. 19. Cîtă umilire mi-a rezervat azi soarta! S-a sfîrșit tot. ALECSANDRI, T. II 189. – Prez. ind. și: (învechit) rezervez (ALECSANDRI, S. 5).

REZERVA vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezerv. / < fr. réserver, lat. reservare].

REZERVA vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)

A REZERVA rezerv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reține. ◊ A-și ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a... 2) fig. (despre soartă, providență etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver

rezervà v. 1. a reține o parte dintr’un tot; 2. a păstra pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare: îmi rezerv bani pentru o călătorie; 3. a destina: a rezerva o pedeapsă culpabililor; 4. a remite pentru altădată.

*rezérv, a -á v. tr. (lat. reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop orĭ pe alt timp: a rezerva o parte din cîștig, a rezerva un loc cuĭva, a rezerva banĭ de drum. Fig. Destinez, hotărăsc: a rezerva o surpriză cuĭva. V. refl. Mă păstrez, aștept altă ocaziune: a te rezerva pentru un ospăț (ținîndu-te nemîncat). A-țĭ rezerva dreptu de a, a păstra p. tine dreptu de a.

rezerva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezerv, 3 rezervă; conj. prez. 1 sg. să rezerv, 3 să rezerve

rezerva (a ~) vb., ind. prez. 3 rezervă

rezerva vb., ind. prez. 1 sg. rezerv, 3 sg. și pl. rezervă

REZERVA vb. v. da, destina, hărăzi, hotări, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.

REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rând.)

REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)

rezerva vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI.