13 definiții pentru fatalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fatalitate sf [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~tăți / E: fr fatalité, lat fatalitas, -atis] 1 Forță supranaturală care determină în mod prestabilit și inevitabil cursul lucrurilor Si: destin, soartă, (liv) fatum. 2 Ceea ce e inevitabil. 3 Concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat).

FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis.

FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală care ar determina în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis.

FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. (În superstiții, religii și concepții idealiste) Ceea ce determină mersul lucrurilor și viața oamenilor în mod prestabilit și irevocabil; soartă, destin. ♦ Ceea ce este de neinlăturat, inevitabil. Pentru poetul anonim... moartea este fatalitatea pe care o primește cu sufletul tare. SADOVEANU, E. 16. 2. Concurs de împrejurări nenorocite. D. Georgescu îndoiește pasul... intră în parc; caută peste tot... Madam Georgescu – fatalitate!- nicăieri. CARAGIALE, O. II 199.

FATALITÁTE s.f. 1. Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil; destin, soartă. 2. Conjunctură nefavorabilă, nenorocită. [Cf. fr. fatalité, lat. fatalitas].

FATALITÁTE s. f. 1. (în concepții religioase) forță supranaturală, voință divină care hotărăște dinainte mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ◊ ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. concurs nefericit de împrejurări. (< fr. fatalité, lat. fatalitas)

FATALITÁTE ~ăți f. 1) (în concepțiile mistice) Forță supranaturală care se crede că ar predetermina desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; destin. 2) Concurs de circumstanțe imprevizibile și inexplicabile; hazard. 3) Caracter fatal. [Art. fatalitatea; G.-D. fatalității] /<fr. fatalité, lat. fatalitas, ~atis

fatalitate f. 1. destin inevitabil; 2. necesitatea ce rezultă din natura lucrurilor.

*fatalitáte f. (lat. fatálitas, -átis). Destin inevitabil. Neplăcere, nenorocire: ce fatalitate!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți

fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalității; pl. fatalități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FATALITÁTE s. v. soartă.

FATALITATE s. destin, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminație, (înv. și pop.) striște, (pop.) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (înv. și reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseală, (înv.) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism înv.) proorizmos, (fig.) stea.

Intrare: fatalitate
fatalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatalitate
  • fatalitatea
plural
  • fatalități
  • fatalitățile
genitiv-dativ singular
  • fatalități
  • fatalității
plural
  • fatalități
  • fatalităților
vocativ singular
plural