11 definiții pentru soroci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOROCÍ, sorocesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.

soroci [At: LEX. MARS. 193 / Pzi: ~cesc / E: soroc] 1-2 vtrp (Jur; înv) A (se) cita (3). 3-4 vtrp (Pop; c. i. acțiuni) A (se) fixa data la care urmează să se efectueze. 5-6 vtrp (Pop) A (se) hotărî (6). 7 vt (Pop) A sorti1 (1). 8 vt (Reg; îe) A ~ boabele A da în bobi. 9 vt (În credințele populare) A comanda (1). 10 vt (Reg) A cobi (1).

SOROCÍ, sorocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.

SOROCÍ, sorocesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) 1. A fixa data la care urmează să se efectueze un lucru; a pune termen. Tată, am venit să sorocim nunta. STANCU, D. 175. Pînă să le spun o vorbă de mîngîiere, pînă să sorocim înmormîntarea, iacă vremea că se duse. GALACTION, O. I 257. ◊ Refl. pas. Nunțile se sorocesc în sat între crăciun și sf. Toader. STANCU, D. 172. ♦ A hotărî, a decide. Să învieze cînd o soroci dumnezeu. ȘEZ. V 135. 2. (În superstiții) A ursi, a descînta, a meni. Duhurile... ascultătoare de cei ce știu să le sorocească. GORJAN, H. IV 47. Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pîne și cu sare Să lecuiești pe cutare. TEODORESCU, P. P. 383.

A SOROCÍ ~ésc tranz. rar 1) (termenul în care trebuie să se execute un lucru) A fixa din timp. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soroc

sorocì v. 1. a chema în judecată: tribunalul va soroci părțile pentru audiența publică; 2. a fixa un termen; 3. fig. a fi ursit: unora le e sorocit să n’aibă parte în lume.

sorocésc v. tr. (d. soroc saŭ vsl. sŭ-ročiti, a se învoi, a conveni; rus. sročitĭ, a soroci). Vechĭ. Azĭ pop. Hotărăsc (fixez) pe ziŭa cutare: a soroci o judecată pe ziŭa de mîne, a soroci părțile pentru judecată. Sortesc, destinez: a ĭ-a fost sorocit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

soroci (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocesc, imperf. 3 sg. sorocea; conj. prez. 3 să sorocească

sorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocésc, imperf. 3 sg. soroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. soroceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOROCÍ vb. v. chema, cita, cobi, comanda, da, decide, destina, dispune, fixa, hărăzi, hotărî, invita, meni, ordona, orândui, porunci, predestina, rândui, sorti, stabili, statornici, ursi.

soroci vb. v. CHEMA. CITA. COBI. COMANDA. DA. DECIDE. DESTINA. DISPUNE. FIXA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. INVITA. MENI. ORDONA. ORÎNDUI. PORUNCI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. STABILI. STATORNICI. URSI.

Intrare: soroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soroci
  • sorocire
  • sorocit
  • sorocitu‑
  • sorocind
  • sorocindu‑
singular plural
  • sorocește
  • sorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorocesc
(să)
  • sorocesc
  • soroceam
  • sorocii
  • sorocisem
a II-a (tu)
  • sorocești
(să)
  • sorocești
  • soroceai
  • sorociși
  • sorociseși
a III-a (el, ea)
  • sorocește
(să)
  • sorocească
  • sorocea
  • soroci
  • sorocise
plural I (noi)
  • sorocim
(să)
  • sorocim
  • soroceam
  • sorocirăm
  • sorociserăm
  • sorocisem
a II-a (voi)
  • sorociți
(să)
  • sorociți
  • soroceați
  • sorocirăți
  • sorociserăți
  • sorociseți
a III-a (ei, ele)
  • sorocesc
(să)
  • sorocească
  • soroceau
  • soroci
  • sorociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soroci, sorocescverb

învechit popular
  • 1. A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tată, am venit să sorocim nunta. STANCU, D. 175. DLRLC
    • format_quote Pînă să le spun o vorbă de mîngîiere, pînă să sorocim înmormîntarea, iacă vremea că se duse. GALACTION, O. I 257. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Nunțile se sorocesc în sat între crăciun și sf. Toader. STANCU, D. 172. DLRLC
  • 2. în superstiții Descânta, meni, sorti, ursi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Duhurile... ascultătoare de cei ce știu să le sorocească. GORJAN, H. IV 47. DLRLC
    • format_quote Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pîne și cu sare Să lecuiești pe cutare. TEODORESCU, P. P. 383. DLRLC
etimologie:
  • soroc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.