10 definiții pentru soroci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOROCÍ, sorocesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.

SOROCÍ, sorocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.

SOROCÍ, sorocesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) 1. A fixa data la care urmează să se efectueze un lucru; a pune termen. Tată, am venit să sorocim nunta. STANCU, D. 175. Pînă să le spun o vorbă de mîngîiere, pînă să sorocim înmormîntarea, iacă vremea că se duse. GALACTION, O. I 257. ◊ Refl. pas. Nunțile se sorocesc în sat între crăciun și sf. Toader. STANCU, D. 172. ♦ A hotărî, a decide. Să învieze cînd o soroci dumnezeu. ȘEZ. V 135. 2. (În superstiții) A ursi, a descînta, a meni. Duhurile... ascultătoare de cei ce știu să le sorocească. GORJAN, H. IV 47. Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pîne și cu sare Să lecuiești pe cutare. TEODORESCU, P. P. 383.

A SOROCÍ ~ésc tranz. rar 1) (termenul în care trebuie să se execute un lucru) A fixa din timp. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soroc

sorocì v. 1. a chema în judecată: tribunalul va soroci părțile pentru audiența publică; 2. a fixa un termen; 3. fig. a fi ursit: unora le e sorocit să n’aibă parte în lume.

sorocésc v. tr. (d. soroc saŭ vsl. sŭ-ročiti, a se învoi, a conveni; rus. sročitĭ, a soroci). Vechĭ. Azĭ pop. Hotărăsc (fixez) pe ziŭa cutare: a soroci o judecată pe ziŭa de mîne, a soroci părțile pentru judecată. Sortesc, destinez: a ĭ-a fost sorocit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sorocí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocésc, imperf. 3 sg. soroceá; conj. prez. 3 să soroceáscă

sorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocésc, imperf. 3 sg. soroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. soroceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOROCÍ vb. v. chema, cita, cobi, comanda, da, decide, destina, dispune, fixa, hărăzi, hotărî, invita, meni, ordona, orândui, porunci, predestina, rândui, sorti, stabili, statornici, ursi.

soroci vb. v. CHEMA. CITA. COBI. COMANDA. DA. DECIDE. DESTINA. DISPUNE. FIXA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. INVITA. MENI. ORDONA. ORÎNDUI. PORUNCI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. STABILI. STATORNICI. URSI.

Intrare: soroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soroci
  • sorocire
  • sorocit
  • sorocitu‑
  • sorocind
  • sorocindu‑
singular plural
  • sorocește
  • sorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorocesc
(să)
  • sorocesc
  • soroceam
  • sorocii
  • sorocisem
a II-a (tu)
  • sorocești
(să)
  • sorocești
  • soroceai
  • sorociși
  • sorociseși
a III-a (el, ea)
  • sorocește
(să)
  • sorocească
  • sorocea
  • soroci
  • sorocise
plural I (noi)
  • sorocim
(să)
  • sorocim
  • soroceam
  • sorocirăm
  • sorociserăm
  • sorocisem
a II-a (voi)
  • sorociți
(să)
  • sorociți
  • soroceați
  • sorocirăți
  • sorociserăți
  • sorociseți
a III-a (ei, ele)
  • sorocesc
(să)
  • sorocească
  • soroceau
  • soroci
  • sorociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)