19 definiții pentru destin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTIN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin.

DESTIN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin.

destin sn [At: CALENDARIU (1794), 31/26 / V: ~e / Pl: ~e, și (înv) ~uri / E: fr destin] 1 Forță sau voință supranaturală care ar hotărî, în mod fatal și implacabil, tot ce se petrece în viața omului Si: fatalitate. 2 Ceea ce se crede că ar fi sortit cuiva (în bine sau în rău) Si: menire, noroc, predestinare, ursită, zodie, (rar) predestinație, (îpp) striște, (pop) dată, destinată, făcut, noroceală, orândă, rânduială, scrisă2, soroc, stea, (îrg) sorocire, (înv) preursire, preursită, ursitoare, (grî) ursă, urseală, (îvr) prodată. 3 Împrejurare, condiție de viață etc. sau concurs de împrejurări în care se află sau se va afla o persoană sau o comunitate la un moment dat Si: situație, stare. 4 Curs al evenimentelor (importante) din viața (sau dintr-o parte a vieții) unei persoane Si: soartă, sortire, (înv) destinată, destinație. 5 Viață. 6 Persoană care are un anumit destin (2).

DESTIN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. Eu s-ar fi cuvenit să am alt destin. SADOVEANU, P. M. 186. Are el dreptul să-i zdrobească viața, legînd-o de destinul lui atît de puțin asigurat? REBREANU, R. I 248. Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-așteaptă. ALEXANDRESCU, P. 166. ◊ (Poetic) Sute de oameni, sute de destine, fierb ca într-un imens cazan înăuntrul acestor munți vulcanici. BOGZA, C. O. 184. 2. (În concepțiile mistice) Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște tot ce se petrece în viață; fatalitate. Să lupți cu moartea și cu destinul e să aștepți, cum am așteptat eu, șase ani. CAMIL PETRESCU, T. I 113.

DESTIN s.n. Soartă, viitor. ♦ Forță sau voință supranaturală despre care misticii cred că hotărăște tot ceea ce se petrece în viață; fatalitate. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. destin, it. destino].

DESTIN s. n. 1. forță supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viața omului; 2. soartă, viitor; fatalitate. (< fr. destin)

DESTIN ~e n. 1) Forță supranaturală care determină în mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursită; soartă. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voința unui om și care compun viața lui. /<fr. destin

destin n. 1. înlănțuire necesară a lucrurilor omenești; 2. Mit. divinitate oarbă care regula soarta oamenilor; 3. soarta fiecăruia.

*1) destín n., pl. e și urĭ (fr. destin, d. destiner, a destina; it. destino). Soartă, ursită, noroc saŭ nefericire ca însoțește vĭața omuluĭ: așa ĭ-a fost destinu, destin fericit. V. fatalitate, menire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTIN s. fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminație, (înv. și pop.) striște, (pop.) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (înv. și reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseală, (înv.) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism înv.) proorizmos, (fig.) stea. (Așa i-a fost ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESTIN. Subst. Destin, soartă, parte (pop.), orîndă (pop.), triște (înv.), fortuna (livr.), fatum (livr.), noroc, șansă, menire, ursită, ursitoare (înv.), scrisa (pop.), dată (reg.), soroc (reg.); predestinare, predestinație, hărăzire, sorocire (pop.), soroceală (pop.), ursire, preursire (rar), sortire, norocire, urseală. Neprevăzut, întîmplare, hazard. Menitor (înv.). Ursitoare, urzitoare (rar), ursoaică (pop.), moire (la greci), parce (la romani). Fatalitate, fatum (livr.); predeterminație; inexorabilitate (rar), implacabilitate; fatalism. Fatalist. Adj. Destinat, sortit, menit, ursit, preursit (rar), sorocit (pop.), predestinat. Menitor, ursitor. Fatal, fatidic (livr.), predeterminat, inevitabil, ineluctabil; implacabil, inexorabil. Întîmplător, fortuit (livr.), neprevăzut. Fatalist. Vb. A destina, a hărăzi, a meni, a sorti, a noroci (pop.), a ursi, a preursi (rar), a predestina, a meni, a soroci (pop.). Adv. Fatalmente, în mod fatal, inevitabil, ineluctabil. V. întîmplare, necesitate, prezicerea viitorului.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FABER EST SUAE QUISQUE FORTUNAE (lat.) fiecare este creatorul propriului său destin – Salustiu, „Historia rerum in republica Romana gestarum”, 1, 1, 2.

Faber est suae quisque fortunae (lat. „Fiecare este făuritorul propriului său destin”) – Salustiu, în lucrarea Historia rerum in republica Romana gestarum (cartea I, cap. 1). Reluînd tema istoricului latin, poetul francez Mathurin Régnier din secolul al XVI-lea, care s-a străduit să valorifice literatura antică, a formulat aceeași idee într-o expresie devenită proverb: „Chacun est artisan de sa bonne fortune”. (Satire, XIII, 1). Un conținut apropiat găsim în zicala noastră: „Cum îți vei așterne, așa vei dormi”. LIT.

Habent sua fata libelli (lat. „Cărțile își au destinul lor”) – versul 258 din cartea de prozodie De litteris, syllabis, pedibus et metris a lui Terentianus Maurus, un gramatic latin care a trăit în secolul al III-lea î.e.n. În continuare, el precizează că destinul cărților „depinde de felul cum sînt primite de cititori”. Chiar cartea lui a verificat acest adevăr, deoarece n-a avut viață lungă. Iar autorul ei a fost multă vreme deposedat și de singurul vers care a supraviețuit, acest habent sua fata libelli, atribuit rînd pe rînd cînd lui Ovidiu, cînd lui Horațiu, cînd lui Martial. S-ar putea deci spune și despre autori „habent sua fata”. De altfel, în aplicarea versului, cîmpul nu-i deloc limitat la cărți. Turgheniev, bunăoară, în Trei portrete, scrie: „Conversațiile au, ca și cărțile, și ca și toate lucrurile de pe lume, destinul lor”. Mihail Sadoveanu, într-un articol intitulat „Laudă cărții”, scria: „Sînt cărți și cărți. Unele sînt destinate pieirii chiar dintru început, căci nu-s lumină din lumina umanității. Altele sînt destinate să supraviețuiască atît cît va mai fi om trăitor sub soare: în acestea se cuprind aspirațiile și idealurile generațiilor, acestea sînt meștenirea noastră cea mai bună”… LIT.

Intrare: destin
destin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destin
  • destinul
  • destinu‑
plural
  • destine
  • destinele
genitiv-dativ singular
  • destin
  • destinului
plural
  • destine
  • destinelor
vocativ singular
plural
destin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destin
  • destinul
  • destinu‑
plural
  • destinuri
  • destinurile
genitiv-dativ singular
  • destin
  • destinului
plural
  • destinuri
  • destinurilor
vocativ singular
plural
destine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destin, destinesubstantiv neutru

  • 1. Soartă, viitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eu s-ar fi cuvenit să am alt destin. SADOVEANU, P. M. 186. DLRLC
    • format_quote Are el dreptul să-i zdrobească viața, legînd-o de destinul lui atît de puțin asigurat? REBREANU, R. I 248. DLRLC
    • format_quote Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-așteaptă. ALEXANDRESCU, P. 166. DLRLC
    • format_quote poetic Sute de oameni, sute de destine, fierb ca într-un imens cazan înăuntrul acestor munți vulcanici. BOGZA, C. O. 184. DLRLC
  • 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: fatalitate
    • format_quote Să lupți cu moartea și cu destinul e să aștepți, cum am așteptat eu, șase ani. CAMIL PETRESCU, T. I 113. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.