12 definiții pentru predestina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.

PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.

PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu și la formarea diatezei pasive) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Strofele predestinate urme multe să nu lase. MACEDONSKI, O. I 128.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREDESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sunt ~ să fie fericiți.)

PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].

PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)

A PREDESTINÁ ~éz tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare

predestinà v. 1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleși); 2. a rezerva pentru ceva inevitabil.

*predestinéz v. tr. (lat. prae-déstino, -áre). Destinez din ainte, menesc, ursesc, hotărăsc soarta.

predestiná vb., ind. prez. 1 sg. predestinéz, 3 sg. și pl. predestineáză

PREDESTINA vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sînt ~ să fie fericiți.)

Intrare: predestina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predestina
  • predestinare
  • predestinat
  • predestinatu‑
  • predestinând
  • predestinându‑
singular plural
  • predestinea
  • predestinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predestinez
(să)
  • predestinez
  • predestinam
  • predestinai
  • predestinasem
a II-a (tu)
  • predestinezi
(să)
  • predestinezi
  • predestinai
  • predestinași
  • predestinaseși
a III-a (el, ea)
  • predestinea
(să)
  • predestineze
  • predestina
  • predestină
  • predestinase
plural I (noi)
  • predestinăm
(să)
  • predestinăm
  • predestinam
  • predestinarăm
  • predestinaserăm
  • predestinasem
a II-a (voi)
  • predestinați
(să)
  • predestinați
  • predestinați
  • predestinarăți
  • predestinaserăți
  • predestinaseți
a III-a (ei, ele)
  • predestinea
(să)
  • predestineze
  • predestinau
  • predestina
  • predestinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)