12 definiții pentru norocire
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NOROCIRE, norociri, s. f. (Pop.) Faptul de a noroci; p. ext. noroc. – V. noroci.
NOROCIRE, norociri, s. f. (Pop.) Faptul de a noroci; p. ext. noroc. – V. noroci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
norocire sf [At: HERODOT (1645), 163 / V: (îvp) năr~ / Pl: ~ri / E: noroci] 1-2 (Pop) Noroc (1-2). 3 (Reg; îs) ~ slabă Ghinion. 4 (Înv; îlav) Din ~ Printr-o întâmplare favorabilă. 5 (Înv; îal) Din fericire. 6 (Înv; îlav) Cu ~ Cu bine. 7 (Înv; îe) ~ că... Bine că... 8 (Înv) Fericire. 9 (Rar) Bunăstare. 10 (Înv) Renume. 11 Predestinare. 12 Asigurare a fericirii cuiva. 13 Închinare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOROCIRE, norociri, s. f. 1. Faptul de a noroci. Începuse a se gîndi la norocirea bietei femei. ISPIRESCU, L. 184. 2. Reușită, succes, fericire. Mare norocire te așteaptă. CREANGĂ, P. 191. Au avut norocirea a cîștiga făgăduința marelui Sobiețki. NEGRUZZI, S. I 174. Cu prilejul înnoirii anului, mă grăbesc ca să-ți poftesc cele mai mari norociri, o viață îndelungată. KOGĂLNICEANU, S. 55. ◊ (În locuțiuni, precedat de prep. «cu» sau «din») Din norocire pe la sfîrșitul lui ianuarie sosi și tatăl său la București. REBREANU, R. I 254. Ajunseră cu norocire la țărm. ISPIRESCU, L. 25. Din norocire atunce au început și turbatele valuri a se mai alina. DRĂGHICI, R. 12. ♦ (Rar) Noroc. Norocire că nevasta și fata... se căpuiseră d-un ginere pe potriva lor. GHICA, A. 691.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
norocire f. fericire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
norocíre f. Noroc, fericire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nărocire sf vz norocire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
norocire (pop.) s. f., g.-d. art. norocirii; pl. norociri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
norocire (pop.) s. f., g.-d. art. norocirii; pl. norociri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
norocire s. f., g.-d. art. norocirii; pl. norociri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NOROCIRE s. v. destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, șansă, ursită, zodie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
norocire s. v. DESTIN. FATALITATE. FERICIRE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. ȘANSĂ. URSITĂ. ZODIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Norocire ≠ nenorocire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
norocire, norocirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a noroci. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: nenorocire
- Începuse a se gîndi la norocirea bietei femei. ISPIRESCU, L. 184. DLRLC
-
- Mare norocire te așteaptă. CREANGĂ, P. 191. DLRLC
- Au avut norocirea a cîștiga făgăduința marelui Sobiețki. NEGRUZZI, S. I 174. DLRLC
- Cu prilejul înnoirii anului, mă grăbesc ca să-ți poftesc cele mai mari norociri, o viață îndelungată. KOGĂLNICEANU, S. 55. DLRLC
- Din norocire pe la sfîrșitul lui ianuarie sosi și tatăl său la București. REBREANU, R. I 254. DLRLC
- Ajunseră cu norocire la țărm. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
- Din norocire atunce au început și turbatele valuri a se mai alina. DRĂGHICI, R. 12. DLRLC
-
- 1.2. Noroc. DEX '09 DLRLCsinonime: noroc
- Norocire că nevasta și fata... se căpuiseră d-un ginere pe potriva lor. GHICA, A. 691. DLRLC
-
-
etimologie:
- noroci DEX '98 DEX '09