2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

MINIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

MINIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.

minim1 sn [At: REBREANU, R. I, 251 / Pl: (rar) ~uri / E: minimum, pad minim] 1 (Rar) Minimum (2). 2 (Îs) ~ de trai Cantitate de bunuri strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii.

minim2, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: lat minimus, fr minime] 1 a (Îoc maxim2) Care are cea mai mică dimensiune, durată, intensitate etc. Si: minimal. 2 sf (Spc) Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. 3 (Met) Centru de joasă presiune atmosferică.

MINIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

MINIM2, -Ă, minimi, -e, adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic; neînsemnat, neglijabil. Efort minim. Rezistență minimă.

MINIM1, minimuri, s. n. (Și în forma minimum) Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare. Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea C. PETRESCU, C. V. 207. [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. ◊ Minim de trai = sumă de bani, salariu, venit foarte mic, care de-abia acoperă cheltuielile absolut indispensabile pentru trai. ♦ Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă. – Variantă: minimum s. n.

MINIM s.n. Limită inferioară în ceea ce privește cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum].

MINIM, -Ă adj. Cel mai mic posibil; neînsemnat, foarte mic, neglijabil. // s.f. 1. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua o mărime variabilă. 2. Centru de joasă presiune atmosferică. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. [Cf. fr. minime, lat. minimus]. erată

MINIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)

MINIM2 ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minimum. /Din minimum[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

MINIM1 ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei, al intensității, al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus, fr. minime

minim a. foarte mic: sumă minimă. ║ n. 1. cea mai mică dintre cantitățile de aceeaș natură; 2. cel mai mic posibil: a aplica minimul pedepsei.

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

minim1 adj. m., pl. minimi; f. minimă, pl. minime

minim3 (valoarea cea mai mică) s. n., pl. minimuri (un minim istoric)

minim1 adj. m., pl. minimi; f. minimă, pl. minime

minim adj. m., pl. minimi; f. sg. minimă, pl. minime

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MINIM adj., adv. 1. adj. minimal. (Sortiment ~.) 2. adv. v. strict.

MINIM adj. 1. minimal. (Sortiment ~.) 2. strict. (Sortiment ~ necesar.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÍNIM2, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (În opoziție cu m a x i m2) Care are cea mai mică dimensiune, durată, intensitate etc.; foarte mic, minimal. Cf. ARISTIA, PLUT. Perfectul ne trimite la acțiuni care, tocmai din cauză că aparțin unui moment anterior, prezentului, sînt simțite ca avînd o durată minimă. IORDAN, STIL. 145. Efortul intelectual devine minim. RALEA, O. 144, cf. LI I, 71. ◊ (Pleonastic) N-am curagiul să vă ostenesc a ceti asemene porecle, din care am luat numai o foarte minimă parte. NEGRUZZI, S. I, 101. 2. S. f. S p e c. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitațe variabilă. Mimima [curbei vitezei de sedimentare] e între 23-25 ani. PARHON, B. 42. Folosim. . . termometre speciale, numite de maximă și de minimă. CIȘMAN, FIZ. I. 365. ♦ (Meteor.) Centru de joasă presiune atmosferică. - Pl,: minimi, -e. – Din lat. minimus, fr. minime.

MINIM1 s.n. (rar) Minimum (2). Te asigur că vei fi divorțat în minimul de timp admisibil REBREANU, R. I, 251. Există aproape pentru fiecare învățător sau profesor o perioadă de acomodare, de acumulare, a acelui minim de experiență pe. care îl cere munca de educator. GÎ, 1 962, nr. 652, 1/5. ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii. V. nivel de trai. În majoritatea țărilor capitaliste din Europa nu eșțe atins nici măcar acel minim de trai considerat drept necesar din punctul de vedere al statisticii oficiale. SCÎNTEIA, 1 954, nr. 2 872. - De la minimum, prin apropiere de minim2.

Intrare: minim (adj.)
minim1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minim
  • minimul
  • minimu‑
  • minimă
  • minima
plural
  • minimi
  • minimii
  • minime
  • minimele
genitiv-dativ singular
  • minim
  • minimului
  • minime
  • minimei
plural
  • minimi
  • minimilor
  • minime
  • minimelor
vocativ singular
plural
Intrare: minim (s.n.)
minim2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minim
  • minimul
  • minimu‑
plural
  • minimuri
  • minimurile
genitiv-dativ singular
  • minim
  • minimului
plural
  • minimuri
  • minimurilor
vocativ singular
plural
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
minimum2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minimum
  • minimu‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minim, minimăadjectiv

  • 1. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Efort minim. Rezistență minimă. DLRLC
etimologie:

minim, minimurisubstantiv neutru

  • 1. Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare; minimum. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: minimum
    • format_quote Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea. C. PETRESCU, C. V. 207. DLRLC
    • format_quote [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. DLRLC
    • 1.1. Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă. DLRLC
etimologie:
  • minimum, prin apropiere de minim. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.