2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

MÍNIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.

minim1 sn [At: REBREANU, R. I, 251 / Pl: (rar) ~uri / E: minimum, pad minim] 1 (Rar) Minimum (2). 2 (Îs) ~ de trai Cantitate de bunuri strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii.

minim2, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: lat minimus, fr minime] 1 a (Îoc maxim2) Care are cea mai mică dimensiune, durată, intensitate etc. Si: minimal. 2 sf (Spc) Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. 3 (Met) Centru de joasă presiune atmosferică.

MÍNIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic; neînsemnat, neglijabil. Efort minim. Rezistență minimă.

MÍNIM1, minimuri, s. n. (Și în forma minimum) Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare. Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea C. PETRESCU, C. V. 207. [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. ◊ Minim de trai = sumă de bani, salariu, venit foarte mic, care de-abia acoperă cheltuielile absolut indispensabile pentru trai. ♦ Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă. – Variantă: mínimum s. n.

MÍNIM s.n. Limită inferioară în ceea ce privește cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum].

MÍNIM, -Ă adj. Cel mai mic posibil; neînsemnat, foarte mic, neglijabil. // s.f. 1. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua o mărime variabilă. 2. Centru de joasă presiune atmosferică. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. [Cf. fr. minime, lat. minimus]. erată

MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)

MÍNIM2 ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minimum. /Din minimum[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

MÍNIM1 ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei, al intensității, al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus, fr. minime

minim a. foarte mic: sumă minimă. ║ n. 1. cea mai mică dintre cantitățile de aceeaș natură; 2. cel mai mic posibil: a aplica minimul pedepsei.

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mínim1 adj. m., pl. mínimi; f. mínimă, pl. mínime

mínim adj. m., pl. mínimi; f. sg. mínimă, pl. mínime

arată toate definițiile

Intrare: minim (adj.)
minim1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minim
  • minimul
  • minimu‑
  • minimă
  • minima
plural
  • minimi
  • minimii
  • minime
  • minimele
genitiv-dativ singular
  • minim
  • minimului
  • minime
  • minimei
plural
  • minimi
  • minimilor
  • minime
  • minimelor
vocativ singular
plural
Intrare: minim (s.n.)
minim2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minim
  • minimul
  • minimu‑
plural
  • minimuri
  • minimurile
genitiv-dativ singular
  • minim
  • minimului
plural
  • minimuri
  • minimurilor
vocativ singular
plural
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
minimum2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minimum
  • minimu‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minim (adj.) minimă

etimologie:

minim (s.n.) minimum

  • 1. Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare; minimum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: minimum (adv.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea. C. PETRESCU, C. V. 207.
      surse: DLRLC
    • [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • minimum, prin apropiere de minim.
    surse: DEX '09 DEX '98