15 definiții pentru descânta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCÂNTA, descânt, vb. I. 1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a îndepărta un farmec, a vindeca de o boală etc. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. *discantare.

descânta v [At: DOSOFTEI, V. S. 218v/21 / V: (îvp) dis~ / Pzi: ~ânt. / E: ml discantare] 1-2 vtr (Adesea cu determinări introduse prin prepoziția „de” care indică scopul acțiunii) A rosti formule considerate magice însoțite sau nu de gesturi rituale, cu scopul de a vindeca o boală sau a îndepărta un rău, un farmec Si: (îvr) a oropsi, (reg) a ormoci. 3 vt (Pex) A fermeca pe cineva pentru a face rău. 4 vi (Reg; la unele jocuri de copii) A număra rostind formule ritmice, pentru a alege jucătorul care urmează să-i caute sau să-i prindă pe ceilalți participanți. 5 vi (Trs; Ban) A rosti strigături în timpul dansului popular Si: a chiui. 6-7 vti (Fig) A impresiona puternic pe cineva Si: a încânta, a subjuga. 8-9 vti (Fam) A încerca să convingă (pe cineva), spunând lucruri nesincere sau lingușitoare. 10 vt (Fig) A mustra pe cineva. 11 vt (Fig) A bate pe cineva la cap. 12 vr (Pex) A vorbi pentru sine Si: a îngâna, a mormăi.

DESCÂNTA, descânt, vb. I. 1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. discantare.

A DESCÂNTA descânt 1. intranz. A fi descântător; a se ocupa cu descântecele. 2. tranz. (persoane) 1) A supune acțiunii unui descântec. 2) pop. A trata cu vorbe de ocară; a ocărî; a certa; a batjocori. /<lat. discantare

descântà v. 1. a rosti descântece sau vrăji (pentru vindecarea unor boale!); 2. fig. a căuta să convingă prin vorbe (mai mult ironic): cât lam descântat eu! [V. încântà].

DESCÎNTA, descînt, vb. I. 1. Intranz. (În practicile magice) A rosti descîntece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală sau de o patimă etc. Am scăpat-o de boli, descîntîndu-i. SADOVEANU, Z. C. 122. Deschide-mi ca să viu să-ți descînt de spaimă. ALECSANDRI, T. I 38. Aduceți descîntător Să-mi descînte să nu mor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. ◊ Fig. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descîntece). Au început să... le descînte [pe fete] ca să doarmă adînc. SBIERA, P. 276. Nani, nani, cu mama, Că mama te-a descînta Să te faci un viteaz mare. ALECSANDRI. P. P. 381. ◊ Fig. Acum, mîndro, voi să-mi cînți, Inimioara să-mi descînți. TEODORESCU, P. P. 626. 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. Cît stătuse țîțaca Leona cu mine ca să mă descînte, motanul... se plictisise singur. SADOVEANU, N. F. 34. Las’ pe bătrîni să te descînte și să te judece ei în legea lor, că nu-ți mai trebuie alt popă. CREANGĂ, A. 154.

descînt, a -á v. tr. și intr. (d. cînt). Rostesc descîntece cuĭva ca să-l vindec de o boală: a descînta de deochĭ. Fig. Caut să conving, instruesc pin vorbă lungă: eŭ destul ĭ-am (dativ) descîntat (saŭ cîntat) saŭ l-am descîntat, dar el nu m’a ascultat! Vechĭ. Farmec, vrăjesc. V. boscorodesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descânt, 2 sg. descânți, 3 descântă; conj. prez. 1 sg. să descânt, 3 să descânte

descânta (a ~) vb., ind. prez. 3 descântă

descânta vb., ind. prez. 1 sg. descânt, 3 sg. și pl. descântă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCÎNTA vb. a face, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (Îi ~ cu ulcica.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descînta (-t, -at), vb.1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar.Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

descânta, descânt, vb. – 1. (intranz.) A dezlega de vrajă. 2. (tranz.) A fermeca, a vrăji. – Lat. *discantare (Pușcariu, CDDE, Tiktin, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

descânta, descânt v. t. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: descânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descânta
  • descântare
  • descântat
  • descântatu‑
  • descântând
  • descântându‑
singular plural
  • descântă
  • descântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descânt
(să)
  • descânt
  • descântam
  • descântai
  • descântasem
a II-a (tu)
  • descânți
(să)
  • descânți
  • descântai
  • descântași
  • descântaseși
a III-a (el, ea)
  • descântă
(să)
  • descânte
  • descânta
  • descântă
  • descântase
plural I (noi)
  • descântăm
(să)
  • descântăm
  • descântam
  • descântarăm
  • descântaserăm
  • descântasem
a II-a (voi)
  • descântați
(să)
  • descântați
  • descântați
  • descântarăți
  • descântaserăți
  • descântaseți
a III-a (ei, ele)
  • descântă
(să)
  • descânte
  • descântau
  • descânta
  • descântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descânta, descântverb

  • 1. intranzitiv A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a îndepărta un farmec, a vindeca de o boală etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Am scăpat-o de boli, descîntîndu-i. SADOVEANU, Z. C. 122. DLRLC
    • format_quote Deschide-mi ca să viu să-ți descînt de spaimă. ALECSANDRI, T. I 38. DLRLC
    • format_quote Aduceți descîntător Să-mi descînte să nu mor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. DLRLC
    • format_quote figurat Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A fermeca, a vrăji (rostind descântece). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au început să... le descînte [pe fete] ca să doarmă adînc. SBIERA, P. 276. DLRLC
      • format_quote Nani, nani, cu mama, Că mama te-a descînta Să te faci un viteaz mare. ALECSANDRI. P. P. 381. DLRLC
      • format_quote figurat Acum, mîndro, voi să-mi cînți, Inimioara să-mi descînți. TEODORESCU, P. P. 626. DLRLC
  • 2. tranzitiv A bate la cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît stătuse țîțaca Leona cu mine ca să mă descînte, motanul... se plictisise singur. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • format_quote Las’ pe bătrîni să te descînte și să te judece ei în legea lor, că nu-ți mai trebuie alt popă. CREANGĂ, A. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.