21 de definiții pentru dispune despune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranz. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).

DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranz. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).

dispune [At: CANTEMIR, HR. 243 / V: despone, (înv) des~, (îvr) ~nui / Pzi: dispun, (înv) dispui / E: lat disponere, fr disposer (după pune)] 1 vt A așeza într-o anumită ordine Si: a ordona, a orândui, (înv) a dispoza (1) 2 vi A avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință Si: (înv) a dispoza (2). 3 vt A da dispoziții (3) Si: a hotărî, a decide, (înv) a dispoza (3), (îvr) a dispozarisi (1) 4 vt (Pex) A stipula. 5 vt (Înv) A conduce (într-un anumit fel). 6 vt (Îvr) A desemna printr-o dispoziție (4). 7 vt A fi înclinat să... 8-9 vtr A face să devină sau a deveni bine dispus Si: a (se) înveseli. 10 vt (Înv) A pregăti pentru un scop anume. 11 vi A învinge într-o competiție sportivă.

DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. (Absol.) Imediat ce va putea dispune singură, va lichida [moșia] Babaroaga. REBREANU, R. I 259. 2. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza după bunul plac. Azi minerii dispun de școli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuințe spațioase și luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente și produse industriale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 1/1. Unde și cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te comunică-mi toate amănuntele de care poți dispune. CARAGIALE, O. VII 143. 3.. Intranz. (Franțuzism) A ieși învingător într-o întîlnire sportivă. Echipa locală a dispus de adversara ei. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine, a aranja. Zările sînt umede, viorii, și aburi ușor se înalță, dezvelind orizontul dispus în coline. ANGHEL, PR. 173. Copii veseli... aleargă, sub piciorușele lor sună prundul de pe aleile dispuse în amfiteatru. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Alte două strofe, dispuse într-același chip, împlinesc partea curat vînătorească și, negreșit, cea mai interesantă a baladei. ODOBESCU, S. III 89. 5. Refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli.

DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere].

DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere)

A DISPÚNE dispún 1. tranz. 1) (soluții, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, ființe) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiție sportivă; a învinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere

A SE DISPÚNE mă dispún intranz. A căpăta o bună dispoziție; a deveni vesel; a se înveseli. /<fr. disposer, lat. disponere

dispune v. 1. a pune într’o ordine oarecare: a dispune trupele; 2. a prepara la sau pentru ceva: a dispune o sală pentru bal; 3. a face ce vrea, a întrebuința după plac: a dispune de averea sa; 4. a lua dispozițiuni, a ordona: legea dispune numai pentru viitor.

despúĭ și -pún, -pús, a -púne v. tr. (lat. dĭspóno, -pónere, a dispune, a așeza). Vechĭ. Stăpînesc. V. refl. Mă așez, mă stabilesc.

* dispún, -pús, a -púne v. tr. (lat. dis-pono, -pónere. V. pun, despun). Așez, rînduĭesc: a dispune trupele în semicerc. Prepar, pun la dispozițiune: a dispune o sală pentru bal. Hotărăsc, decid: comandantu a spus ca nimenĭ să nu treacă. Fig. Înveselesc: vestea asta la dispus (saŭ l-a dispus bine). V. intr. Pot face ce vreaŭ cu ceva, am: a dispune de banĭ, de amicĭ. V. refl. Mă prepar, staŭ gata: mă dispun să plec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispún, 2 sg. dispúi, 1 pl. dispúnem; conj. prez. 3 să dispúnă; ger. dispunấnd; part. dispús


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea.

DISPUNE vb. 1. a comanda, a decide, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. (JUR.) a decreta, (înv.) a lega. (Prin prezenta, ~...) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui. a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. (SPORT) a bate, a întrece, a învinge. (A ~ la puncte de adversar.) 5. a se amuza, a se desfăta, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și se ~.) 6. a avea, a se bucura. (~ în sfîrșit de un ceas tihnit.)

A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dispúne (dispún, ús), vb.1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (Refl.) A se înveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune.Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s. f., din fr.; disponenda, s. f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispoziți(un)e, s. f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispoziție, s. f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr.

despúne (-n, -ús), vb. – A guverna, a domina, a cîrmui, a conduce. Lat. dĭspōnĕre (Pușcariu 527; REW 2682; Candrea-Dens., 1465; Tiktin; Rosetti, I, 166). Este înv. (sec. XVI-XVII), și der. despuitor, s. m. (conducător, șef, căpetenie); despus, s. n. (dominație, cîrmuire). Cf. dispune.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

L’HOMME PROPOSE, DIEU DISPOSE (fr.) omul propune, Dumnezeu dispune – Finalizarea unor acțiuni ale omului nu depinde, totdeauna, de voința sau dorința lui.

Intrare: dispune
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispune
  • dispunere
  • dispus
  • dispusu‑
  • dispunând
  • dispunându‑
singular plural
  • dispune
  • dispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispun
(să)
  • dispun
  • dispuneam
  • dispusei
  • dispusesem
a II-a (tu)
  • dispui
(să)
  • dispui
  • dispuneai
  • dispuseși
  • dispuseseși
a III-a (el, ea)
  • dispune
(să)
  • dispu
  • dispuie
  • dispunea
  • dispuse
  • dispusese
plural I (noi)
  • dispunem
(să)
  • dispunem
  • dispuneam
  • dispuserăm
  • dispuseserăm
  • dispusesem
a II-a (voi)
  • dispuneți
(să)
  • dispuneți
  • dispuneați
  • dispuserăți
  • dispuseserăți
  • dispuseseți
a III-a (ei, ele)
  • dispun
(să)
  • dispu
  • dispuie
  • dispuneau
  • dispuseră
  • dispuseseră
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despune
  • despunere
  • despus
  • despusu‑
  • despunând
  • despunându‑
singular plural
  • despune
  • despuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despun
(să)
  • despun
  • despuneam
  • despusei
  • despusesem
a II-a (tu)
  • despui
(să)
  • despui
  • despuneai
  • despuseși
  • despuseseși
a III-a (el, ea)
  • despune
(să)
  • despu
  • despuie
  • despunea
  • despuse
  • despusese
plural I (noi)
  • despunem
(să)
  • despunem
  • despuneam
  • despuserăm
  • despuseserăm
  • despusesem
a II-a (voi)
  • despuneți
(să)
  • despuneți
  • despuneați
  • despuserăți
  • despuseserăți
  • despuseseți
a III-a (ei, ele)
  • despun
(să)
  • despu
  • despuie
  • despuneau
  • despuseră
  • despuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dispune despune

  • exemple
    • absolut Imediat ce va putea dispune singură, va lichida [moșia] Babaroaga. REBREANU, R. I 259.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Azi minerii dispun de școli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuințe spațioase și luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente și produse industriale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Unde și cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te comunică-mi toate amănuntele de care poți dispune. CARAGIALE, O. VII 143.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: învinge un exemplu
    exemple
    • Echipa locală a dispus de adversara ei.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A așeza într-o anumită ordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aranja 3 exemple
    exemple
    • Zările sînt umede, viorii, și aburi ușor se înalță, dezvelind orizontul dispus în coline. ANGHEL, PR. 173.
      surse: DLRLC
    • Copii veseli... aleargă, sub piciorușele lor sună prundul de pe aleile dispuse în amfiteatru. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
      surse: DLRLC
    • Alte două strofe, dispuse într-același chip, împlinesc partea curat vînătorească și, negreșit, cea mai interesantă a baladei. ODOBESCU, S. III 89.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înveseli antonime: indispune întrista

etimologie: