14 definiții pentru minimum (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

minimum [At: NEGULICI / Pl: (1-2) ~uri / E: lat minumum, fr minimum] 1 snPunct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2 sn Cea mai mică valoare, cantitate, intensitate Si: (rar) minim1 (1). 3 av (Pe lângă ne) Cel puțin...

MINIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

MINIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum].

MINIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum)

MINIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

minimum2 s. n., art. minimumul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINIMUM s n 1. Punct, limită, fază reprezentînd extrema inferioară. Cf. NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D. Maximum și minimum temperaturei fiecărui an nu se întimplă decît o lună aproape după fiecare solstițiu. DRĂGHICEANU, C. 101, cf. COSTINESCU. O cantitate variabilă trece printr-un minimum, cínd după un șir continuu de valori descrescătoare, începe a crește. CULIANU, A. 245. 2. Cea mia mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. Obținerea unui maximum de efect printr-un minimum de efort e principiul oricărei compoziții. LOViNESCU, C. II, 73. Venit în capitală cu buget limitat, din care trebuie să stoarcă maximum de desfătări eu minimum de spese. C. PETRESCU, Î. II, 213.Este de neînțeles cum o operație relativ simplă nu se-face cu un minimum de seriozitate. S. C. ȘT. (IAȘI), 1 958, 3. ♦ (Adverbial, pe lîngă numerale) Cel puțin. . ., pe puțin. . . ; măcar. Vă comunici că-i invită la el acasă, vineri, la orele 5 după amiază, pentru minim o oră. SCÎNTEiA, 1 96I, nr. 5 042. – Din lat. minimum, fr. minimum.

Intrare: minimum (s.n.)
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minimum, minimumurisubstantiv neutru

  • 1. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim. DEX '09 DN
    sinonime: minim antonime: maxim
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.