fermeca [At: MOXA 390/10 / V: (îrg) fărmăca, făr~, (Mar) for~ (pzi: foarmec) / Pzi: farmec, (Mun) fermec / E: farmec] 1-2 vtr (Înv) A (se) otrăvi. 3 vt (În basme și superstiții) A face cuiva vrăji. 4 vt A încânta. 5 vt A atrage (prin însușiri, aspect, manifestări etc.) Si: a fascina (2), a captiva.

FERMECA (fermec, farmec), †FĂRMĂCA, †FĂRMECA vb. tr. 1 A face farmece cuiva, a-i arunca farmece, a-l lega prin farmece ¶ 2 Fig. A încînta, a desfăta: aceste minunate daruri ... fermecară mințile domniței ODOB.; măreția și sălbăticia acestor locuri ... toate te fermecă VLAH. [lat. *pharmacare].

FERMECA, farmec, vb. I. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a atrage, a ademeni. Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a vrăji. Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. – Variantă: fărmăca (CREANGĂ, P. 164) vb. I.

A FERMECA farmec tranz. 1) A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina. 2) (în basme și în superstiții) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. /<lat. pharmacare

fermecà v. 1. a lega prin farmec, a face de dragoste; 2. a încânta: vederea ei l’a fermecat. [Și fărmeca = lat. vulg. PHARMACARE].

fărmăca sf vz fermeca

fărmeca v vz fermeca

formeca v vz fermeca

FĂRMĂCA ...👉 FERMECA ...

FĂRMECA = FERMECA.

FERMECAT adj. 1 p. FERMECA ¶ 2 Legat prin farmece ¶ 3 Fig. Încîntat, desfătat.

FERMECĂTOR, †FĂRMECĂTOR, ❍FĂRMĂCĂTOR, -TOARE I. adj. 1 verb. FERMECA ¶ 2 Care farmecă: vasiliseni cei cu ochi fărmăcători CRG. ¶ 3 Fig. Încîntător: priveliști fermecătoare ... alunecă fantastic îndărătul nostru VLAH.. II. sm. f. Acela (aceea) care se îndeletnicește cu farmecele: umblară ei ce umblară și deteră peste un fermecător meșter ISP.; de va chema și fărmecătoare sau descîntătoare, nu-ș socotește să fie făcut așa greșală mare PRV. -MB.; împărăteasa ... mare fermecătoare și strigoaie mai spun că era RET..

2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. *pharmăcare. – Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc.

fărmăcá, V. farmec 2.

férmec ș. a., V. farmec, fărmăc-.

fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă; conj. prez. 1 sg. să farmec, 3 să farmece; imper. 2 sg. afirm. farmecă

fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 să farmece

fermeca vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 sg. și pl. farmecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. farmece

fermeca (ind. prez. 1 sg. farmec, 1 pl. fermecăm, conj. farmece)

farmec (verb; v. fermeca)

farmec, fermecăm 1 pl., farmece 3 conj.

FERMECA vb. 1. v. vrăji. 2. v. încânta.

FERMECA vb. 1. a descînta, a face, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

farmec, a fermeca
Explicația acestor cuvinte diferă de la un dicționar la altul : farmec ar fi luat direct din grecește, iar fermeca de la *pharmacare (TDRG) ; ambele cuvinte provin din forme latinești reconstruite, *pharmacum, *pharmacare (PEW, CDDE, CADE, DLRM ; singur CDDE consideră atestat pe pharmacum); farmec ar proveni din latinul popular (popular, pentru că e neatestat !) *pharmacum, iar fermeca, fie că e din lat. pop. *pharmacare, fie că e derivat în romînește de la farmec (DA); farmec e din grecește, iar fermeca e derivat romînesc (REW). P. Haas, Jb., XXI – XXV (1919), p. 52, susține că finala -ăc, – neobișnuită la verbe, a fost înlocuită cu -ec (-ico), de unde vocala e a trecut și la substantiv.
Să încercăm să ne ajutăm cu studiul vocalismului (vezi și blestema, lepăda). În SCL, IX (1958), p.314, am explicat numai parțial vocalele din fermeca. Conform celor stabilite în acel articol, un verb latinesc *pharmacare trebuia să devină fărmăca și să rămînă așa. Formele cu e dovedesc deci că fermeca a fost format în romînește, lucru cu atît mai plauzibil, cu cît un verb *pharmacare nu este cunoscut nicăieri în limbile romanice. Substantivul *pharmacum a trebuit să devină farmăc, iar la plural *farmăce; prin intervenția corelației de timbru, pluralul s- a schimbat în farmece, apoi singularul a fost refăcut în farmece (CDDE, DA). Acolo unde singularul se pronunță farmăc, verbul este fărmăca, acolo unde singularul substantivului este farmec, verbul a fost fărmeca și s-a transformat apoi în fermeca. După verb, se reface și o formă substantivală fermec, pl. fermece (nu direct sub influența corelației de timbru la substantiv, căci a nu devine în mod normal ă, deci nu poate deveni nici e).