2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpătat, serios, cuminte, chibzuit. – V. așeza.

AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpătat, serios, cuminte, chibzuit. – V. așeza.

așezat2, ~ă [At: COD. VOR. 111/2 / V: (reg) așăz~, așa(d)z~ / Pl: ~ați, ~e / E: așeza] 1 a, av Care șade pe ceva Cf așeza (1-2). 2 a (Înv; d. legături, înțelegeri, învoieli etc.) Care a fost stabilit Cf așeza (63). 3 a (Înv; d. impozite) Cf așeza (54). 4 a (Înv) Locuit de oameni Cf așeza (26-27). 5 a (Înv; pex) Colonizat. 6 a Amplasat. 7 a (Pex) Situat din punct de vedere geografic într-o anumită zonă. 8 a (Spc; pop; îs) Vale ~ă Vale situată la un nivel inferior în comparație cu altele. 9 a (Spc; pop; îs) Casă ~ă Casă clădită pe un loc jos. 10 a Care este bine întemeiat, durabil Cf așeza (26-27). 11 a (D. oameni) Cu locuință stabilă Cf așeza (29-30). 12 a (D. oameni) Serios și bun gospodar Si: (pop) chivernisit. 13 a (Șîs; înv; ~ la minte sau la cap) Chibzuit. 14 av (Îe) A vorbi ~ A vorbi fără patimă.

așezát1 sn [At: I. CANTA, ap. HEM 1994 / V: (reg) așăz-, (Mol) așa(d)z- / E: așeza] 1 (Rar) Așezare (1). 2 (Rar) Punere a ceva pe altceva Cf așeza (1-2). 3 (Rar; îs) -ul mustului Limpezirea mustului Cf așeza (11). 4 Repartiție și fixare a impozitelor Si: (înv) așezare (8), așezământ (14), așezămăntar, cislă, cisluire Cf așeza (57-58). 5 (Pop) Așezare (19).

AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. 1. (Despre un punct geografic) Situat. Așezată la poalele Bucegilor, Sinaia are o climă aspră.Locuința lui era așezată în cel mai sterp loc al ostrovului. DRĂGHICI, R. 155. 2. Fig. (Despre oameni) Liniștit, cumpătat, serios, măsurat, cuminte. La porți ieșeau în rînd mahalagii, oameni așezați și gospodari, cu muieri și copii. SADOVEANU, Z. C. 133. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiat așezat și înțelept. SLAVICI, O. I 72. ◊ (Determinat prin «la minte») Cu judecată sănătoasă, chibzuit. Bunicul... era așezat la mintea lui. CREANGĂ, A. 24. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, calm. În curte el de vorbă-a stat Cu doi flăcăi, Și vezi, deodată, Așa din vorbă așezată, Gemu cin glasul înfundat. COȘBUC, P. 1 241. Vorba ei era așezată, căutătura ei blîndă și plină de cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. II 43. ◊ (Adverbial) Moșneagul grăia așezat și cumpănit. SADOVEANU, O. VI 343. Ei, ce să-ți zic...? grăi, el așezat, am și eu obiceiurile mele. SLAVICI, N. II 7.

AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni) Liniștit, cumpătat, serios, cuminte; chibzuit. ♦ (Despre vorbe; adesea adverbial) Liniștit, calm; cu conținut serios, sănătos. – V. așeza.

AȘEZÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AȘEZA și A SE AȘEZA. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care este serios, cumpătat și chibzuit. ◊ ~ la minte chibzuit. /v. a (se) așeza

așezat a. 1. pus, rânduit; 2. fig. solid: om așezat.

așezát, -ă adj. Pus, solid. Fig. Serios: om așezat.

AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ Refl. A poposi. ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se așterne formând un strat. ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. ♦ Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. II. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. III. Tranz. 1. (Rar) A înfățișa un fapt într-o anumită lumină. 2. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. IV. Tranz. A procura cuiva o situație mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. – Lat. *assediare.

AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ Refl. A poposi. ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se așterne formând un strat. ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. ♦ Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. II. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. III. Tranz. 1. (Rar) A înfățișa un fapt într-o anumită lumină. 2. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. IV. Tranz. A procura cuiva o situație mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. – Lat. *assediare.

așeza v [At: URECHE, L. I, 118/16 / Pzi: ez, așază / V: (reg) așăza, (Mol) așa(d)za / E: ml *assdiare[1]] 1-2 vtr A (se) pune pe ceva pentru a ședea sau a face să șadă. 3-4 vtr (Îe) A (se) ~ în pat A (se) întinde în pat. 5-6 vtr (Îae) A (se) culca. 7 vr A se lungi pe jos. 8 vr A poposi. 9 vr (D. păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva. 10 vr A se așterne. 11 vr (D. substanțele solide din lichide) A se depune. 12 vr (D. lichide în fermentație) A se limpezi. 13-14 vrt A (se) instala într-o anumită poziție, într-o anumită ordine. 15 vr A se astâmpăra. 16 vr A se liniști după o agitație, o alergătură, un zbucium etc. 17 vr (Fig; înv; d. dureri, pasiuni) A se liniști. 18 vr (D. vânt) A slăbi din intensitate sau a înceta să mai bată. 19 vt (Îvr) A înfățișa pe cineva sau ceva într-o anumită lumină. 20 vr (Fig; îe) A se ~ pe (sau la) ceva A începe să facă ceva cu multă sârguință Si: a se așterne pe ceva. 21 vr (Îe) A se ~ la lucru A începe lucrul cu mult zel. 22 vt (Pop; îe) A ~ oile pe lapte A începe mulsul. 23 vt (Pop; îe) A ~ oile pe brânză A începe să facă brânza. 24 vr (D. anotimpuri sau fenomene meteorologice; construit cu prepoziția „de”) A începe să se manifeste. 25 vr (Înv; îe) A se ~ pe cuvântul cuiva A se bizui. 26-27 vtr (Complinit, înv, de „cu locul”, „cu șederea”) A (se) stabili cu locuința într-o localitate, într-un anumit loc Si: a (se) instala, (înv) a (se) sălășlui. 28 vt (Înv; îe) A ~ un loc (cu oști) A pune garnizoană. 29-30 vtr (Complinit și de „la casa lui”) A(-și) întemeia o gospodărie. 31 vt A aranja (pe cineva) într-o situație mai bună Si: (pop) a chivernisi, a căpătui, a rostui. 32-33 vrt (Înv; șîs) A (se) ~ domn, a (se) ~ în domnie, a (se) ~ pe scaun A (se) instala la domnie. 34 vi (Îvr) A guverna. 35-36 vrt (C. este funcția) A (se) instala într-o funcție. 37 vt (Trs; gmț; îe) A-l (sau a o) ~ A-i veni de hac. 38 vt (Înv; îe) A ~ la stăpân A da la stăpân. 39 vt (D. obiecte) A pune ceva la locul potrivit pentru a sta bine, în siguranță, în ordine etc. Si: a aranja, a rândui. 40 vt (Fig) A organiza (bine) ceva. 41 vt (Îe) A ~ la loc A pune pe locul de unde a fost luat. 42 vt (D. bani) A înapoia suma pe care a luat-o. 43 vt A amplasa. 44 vt (D. părți ale trupului omenesc, mai ales despre membre; cu sau fără complinirea „la loc”) A trata punând la loc Si: (pop) trage. 45 vt (Înv; îe) A ~ cuvântul A se înțelege într-un anumit fel. 46 vt (Înv; fig; d. o țară, un popor; îe) A ~ sub... A pune sub dominația cuiva. 47-48 vtr (Înv; d. un fapt istoric etc.) A descrie dintr-un anumit punct de vedere. 49-50 vtr (Înv) A ~ pace sau a se ~ pace cu cineva A încheia pace. 51 vt (Înv; îe) A-și ~ scaunul A-și stabili reședința domnească. 52 vt (Fig; înv) A înființa. 53 vt (Fig; înv; d. construcții) A zidi. 54 vt (Înv; d. impozite, legi, obiceiuri etc.) A institui Vz așezământ (14), așezământar. 55 vt (Înv; fig) A decreta. 56 vt (Îe) A ~ masa A pregăti masa și cele necesare mâncării. 57-58 vtr (Adesea reflexivul are sens pasiv; înv) A repartiza dregătoriile, boieriile, impozitele etc. Si: (înv) a cislui. 59-60 vtr (Fam) A(-și) pune în bună rânduială ceva. 61-62 vtr (Adesea reflexivul are sens pasiv; cu un substantiv abstract) A rezolva temeinic o situație dificilă. 63 vrr[2] (Înv; d. oameni) A cădea la învoială cu cineva. 64 vr (Urmat de un verb la conjunctiv) A începe o acțiune cu care este de acord, pe care o vrea să o facă. 65 vt (Înv; îe) A ~ cu cineva (ceva) A se înțelege cu cineva asupra unui lucru. 66 vr (Îe; pop) A se ~ cu cineva pentru ceva A discuta împreună cu altcineva și a fixa de comun acord ceva. 67 vt (Înv; îe) A ~ logodna A fixa logodna. 68 vr (Pop; d. viitorii socri) A se înțelege în privința zestrei. corectată

  1. Etimonul corect ortografiat este *assediare Ladislau Strifler
  2. vrcvrr Ladislau Strifler

AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. (Mai ales despre ființe, în special despre oameni, în opoziție cu a sta în picioare; uneori determinat prin «jos») A se pune (pe un scaun, pe o bancă etc.) pentru a ședea. Au mîngîiat ochii sprîncenați ai cățelandrului și s-au așezat pe laiță. SADOVEANU, N. F. 39. S-așază fata aproape de fîntînă Pe-o lespede de marmor. COȘBUC, P. I 52. Tăcere, băieți, st!... așezați-vă la locurile voastre. CONTEMPORANUL, IV 1. Așezat la gura sobei noaptea, pe cînd viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pîlpîiește. ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ Expr. A se așeza la masă = a lua loc la masă (pentru a mînca). Așezați-vă la masă, că nu vă mușcă și nici nu cer parale! REBREANU, R. I 193. El se așază la masă, hotărît mai mult să fac-o poezie decît să-și descarce o anumită emoție. VLAHUȚĂ, O. A. II 107. Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. ◊ Tranz. A așezat copilul pe scaun. ♦ A se pune pe pămînt. Ei se așezară jos, la rădăcina zidului. ISPIRESCU, L. 243. Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau Și pe iarbă s-așezau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ Expr. A se așeza în pat = a se culca. Maică-sa... s-au așezat în pat și începu a geme și a se văiera. SBIERA, P. 28. ♦ A poposi. Se întoarseră cu toții, merseră pînă sub dîmb; acolo se așezară tăcuți, plecați în șa, cu paloșele în mînă. SADOVEANU, O. I 154. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Despre păsări sau insecte zburătoare) A se lăsa din zbor pe ceva (spre a se odihni). Un roi de albine se învîrteau în zbor deasupra capului său și umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se așeze. CREANGĂ, P. 238. ◊ (Poetic) Un luceafăr se așază pe fruntea ei. ISPIRESCU, L. 38. ♦ (Despre brumă și alte precipitații atmosferice) A se depune într-un strat mai mult sau mai puțin dens, acoperind obiectele pe care se lasă. Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așază bruma peste vii – De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. ♦ (Despre substanțe care sînt în suspensie în lichide; adesea determinat prin «la fund») A se lăsa în jos, a se depune. Cînd se limpezește vinul, drojdia se așază la fund. ◊ (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. Vinul nou se toarnă în butoaie numai după ce s-a așezat. 2. Refl. Fig. (Rar) A se potoli, a se liniști, a se astîmpăra. Vremea s-a așezat.Acum vuietul contenește, – biruitoare, apa se așază între maluri potolită, netedă ca o oglindă. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. 3. Refl. Fig. (Despre fenomene sau acțiuni de lungă durată) A se produce, a porni cu tot dinadinsul, cu stăruință. Nu se așază ploaie adevărată pînă la înserat. SADOVEANU, N. F. 124. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» și indicînd acțiunea în discuție) Într-o noapte... mă așezasem pe somn, cînd numai ce aud ciocănind la ușă. GHICA, S. 3. Fă-mi vreo cincizeci cositori... [căci] trifoiul s-a lățit ș-am nițel fin de cosit. El degrab’că-i aducea... Și pe coasă s-așeza. ȘEZ. 11 76. ◊ Expr. A se așeza la lucru = a începe lucrul, a se apuca de treabă, a se pune pe lucru. 4. Refl. A se stabili (cu locuința) într-o localitate, a se instala într-un loc, a se statornici. Am venit să m-așez aici, la București. CARAGIALE, O. III 31. Boierașul... s-au așezat cu totul în curțile ei. SBIERA, P. 51. M-am așezat în gazdă la Pavăl Ciubotarul. CREANGĂ, A. 81. [Orașele în care] a descălecat și s-a așezat fiecare după plac și voie au un nu știu ce care place ochiului. NEGRUZZI, S. I 321. ◊ Fig. Alte rosturi se așază, alte legi stăpînesc. DEȘLIU, G. 54. Pacea se așază în țară. ARHIVA R. I 117. ◊ Tranz. După ce ne-a așezat bunicul în gazdă... la una Irinuca, apoi ne-a dus pe la profesori. CREANGĂ, A. 25. 5. Tranz. A procura cuiva o situație bună, a-l face om cu rostul lui, a căpătui. Ioana a crescut copiii și i-a așezat pe toți bine. REBREANU, R. I 150. A izbutit să-l permute aici... ca să-l poată însura și așeza. CARAGIALE, O. I 309. ◊ A instala (pe cineva) într-o funcție, într-un post; (învechit, cu determinarea «în scaun», «în domnie») A întrona. ◊ (Transilv.) A distruge, a duce la pieire, a da gata. Spusu-ți-am, Vilene, spus, Mîndrele capul ți-au pus; Spusu-ți-am, Vilene, ție, Mîndrele te-or pune bine; Spusu-ți-am, Vilene-așa: Mîndrele te-or așeza. BIBICESCU, P. P. 357. II. Tranz. (Cu privire la lucruri sau la evenimente) 1. (Însoțit uneori de un complement de mod) A potrivi cum trebuie. Mama Anghelina așezase lampa în fereastra bucătăriei. SADOVEANU, N. F. 21. Nouă piei de bivol, să le cătrănești și să le așezi bine pe mine. ISPIRESCU, L. 27. Taie un sulhari de fag... îl așază cum trebuie, pune roata la loc, înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. ◊ (Întărit prin «la loc») Așază pielea la loc, pune el ce pune la rană și pe loc se tămăduiește. CREANGĂ, P. 177. ◊ Fig. Unde e cuconu Ioniță, cel care așeza vorba în sfat...? HOGAȘ, DR. II 110. ♦ (Mai ales în basme) A face, a dura. Împăratul îi ieși... înainte... așeză îndată un pod de aramă, se făcu un lup și se ascunse sub pod. ISPIRESCU, L. 13. 2. (Rar, cu privire la un fapt istoric) A pune, a arăta, a înfățișa (într-o anumită lumină). Datoria noastră au fost să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul. ARHIVA R. I 120. 3. (Învechit și popular; urmat de o propoziție completivă directă) A dispune, a decreta, a hotărî (ca autoritate). A dat mănăstirii patru mori în Dridih (Dridu pe Ialomița) așezînd care sate au să le păzească și să le dreagă. ODOBESCU, S. I 398. ♦ (în orînduirea capitalistă și precapitalistă, cu privire la dări, impozite etc.) A institui, a statornici, a fixa. Pentru plata lefilor ostașilor... se așezase dajdie, subt numire de fumărit, ca toată casa de țăran să plătească... 80 aspri. BĂLCESCU, O. I 121. Dăjdiile erau așezate pe toți deopotrivă. BĂLCESCU, O. II 15. ♦ (Complementul indică un eveniment viilor) A stabili, a fixa. Au așezat nunta pe cutare zi. SBIERA, P. 98. III. (Predomină ideea organizării, orînduirii) 1. Tranz. A pune într-o anumită ordine, a rîndui, a aranja. Trecu în grădinița din față. Acolo, prin straturile bogate, erau așezate oale cu flori. SADOVEANU, O. IV 222. Una-i anina flori în pălărie, alta-i așeza priminelile și merindele în desage. VLAHUȚĂ, O. A. II 8. Lupul... așază cele două capete cu dinții rînjiți în ferești, de ți se părea că rîd. CREANGĂ, P. 25. Maica așază gătejele; moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ, P. 130. Ce faci tu acolo de azi-dimineață, ca un lăstun? – Așez fînu în podu șurii. ALECSANDRI, T. 895 ◊ Absol. Se mișca... prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. ◊ Refl. Se întoarseră cu toții, merseră pînă sub dîmb; acolo se așezară tăcuți, plecați în șa, cu paloșele în mînă. SADOVEANU, O. I 154. ◊ Fig. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic s-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. ♦ A aranja într-un scop anumit, a pregăti. Punea la cale tot pentru drum... poruncea și așeza lucrurile de călătorie. ISPIRESCU, L. 13. ♦ Fig. A aduna, a strînge la un loc. Badiu meu tînăr diac Șade la masă scriind Și din inimă oftînd...: Mai așază-mi gîndurile, Să-mi isprăvesc rîndurile! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 125. 2. Intranz. (Popular) A pune la cale, a proiecta, a plănui (o căsătorie sau o logodnă). Noi ce umblăm, ce căutăm, Seama-n grabă nu ne dăm. Că tînărul nostru-mpărat Pe aici a mai umblat Și cu cei bătrîni au așezat. SEVASTOS, N. 114.

AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe un scaun, pe pămînt etc. pentru a ședea. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza la masă = a lua loc la masă pentru a mînca. A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. ♦ Refl. A poposi. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte zburătoare) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se depune. S-așază bruma peste vii (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. 2. Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 3. Refl. Fig. A se produce cu putere, a se manifesta cu stăruință. Nu se așază ploaie adevărată pînă la înserat (SADOVEANU). ♦ Expr. A se așeza la lucru = a se apuca de treabă. 4. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. Am venit să mă așez aici, la București (CARAGIALE). 5. Tranz. A procura cuiva o situație bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. ◊ Expr. (Înv.) A așeza (pe cineva) în scaun (sau la domnie) = a întrona (pe cineva). II. Tranz. 1. A potrivi; a face, a dura. 2. (Rar) A înfățișa un fapt istoric într-o anumită lumină. Să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul (ARHIVA R). 3. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. III. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rîndui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. – Lat. *assediare.

A AȘEZÁ așéz tranz. 1) A face să se așeze. 2) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a aranja. ~ cărțile pe poliță. 3) A desemna într-un post sau într-o funcție bună; a aranja. 4) fam. (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) pop. A găti din timp; a pune la cale. ~ o petrecere. /<lat. assediare

A SE AȘEZÁ mă așéz intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a ședea. 2) A se pune într-o anumită ordine. 3) (despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul într-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substanțe pulverulente) A se lăsa pe o suprafață, formând un strat; a se așterne; a se depune. 6) (despre lichide în fermentație) A deveni limpede. 7) A ajunge în stare de liniște; a se liniști. /<lat. assediare

așezà v. 1. a face să șează: așează copilul pe un scaun; 2. a pune într’un loc fix, a pune în rânduială: am așezat toate lucrurile; 3. a institui, a stabili: așează acolo un sat; 4. a instala: Domnul fu așezat în scaun; 5. a se lăsa în jos: bătrânul s’așează într’un colț; 6. a se limpezi (de vin); 7. a se potoli, a se astâmpăra (și fig.). [Lat. *ASSEDIARE din SEDERE].

așéz, a v. tr. (lat. ad-sĕdiare, d. sedium, scaun, sediŭ, d. sĕdére, a ședea. – El așează, să așeze. V. asediŭ). Pun cu rînduĭală: a așeza copiiĭ la masă, lucrurile în dulap. Întemeĭez: a așeza un sat. Instalez: a așeza pe cineva în funcțiune, pe tron. V. refl. Mă pun cu rînduĭală (indiferent dacă în picĭoare saŭ șezînd pe scaun): s’a așezat la dreapta luĭ. (Cînd e vorba de masă, de a ocupa loc la masă, nu se zice corect românește de cît a se pune la masă și nicĭ de cum a se așeza la masă, cum pretind uniĭ semidocțĭ de răŭ gust). Mă stabilesc: a te așeza într’un oraș. Mă depun: drojdia s’a așezat. Fig. Mă potolesc: gurile s’aŭ așezat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!așeza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ez, 3 ază/așea; conj. prez. 1 sg. să așez, 3 să așeze; imper. 2 sg. afirm. ază/așea

așeza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ez, 3 ază, 1 pl. așezăm; conj. prez. 3 să așeze; ger. așezând

așezá vb., ind. prez. 1 sg. așéz, 3 sg. și pl. așáză, 1 pl. așezăm; conj. prez. 3 sg. și pl. așéze; ger. așezând

așeza (ind. prez. 1 sg. așez, 3 sg. și pl. așază)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AȘEZÁT adj. 1. v. instalat. 2. v. cumpătat. 3. v. potolit.

AȘEZAT adj. 1. instalat, întins, (înv. și reg.) tins. (Tabără ~; cort ~.) 2. astîmpărat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~) 3. chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

AȘEZÁ vb. v. astâmpăra, baza, bizui, calma, coloniza, conta, domoli, fixa, fundamenta, hotărî, institui, intenționa, împăca, încheia, încrede, înființa, întemeia, întocmi, limpezi, liniști, orândui, plănui, potoli, proiecta, rândui, sprijini, stabili, statornici, tempera.

AȘEZÁ vb. 1. a sta, a ședea, (pop.) a se pune. (Te rog să te ~ pe scaun.) 2. v. culca. 3. a poposi. (Călătorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 6. v. stabili. 7. v. posta. 8. v. amplasa. 9. v. depune. 10. v. cădea. 11. v. aranja. 12. v. așterne. 13. v. pune. 14. v. potrivi. 15. v. aranja. 16. (pop. și fam.) a (se) căpătui, a (se) rostui. (S-a ~ și el la casa lui.) 17. (fam. fig.) a se așterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)

așeza vb. v. ASTÎMPĂRA. BAZA. BIZUI. CALMA. COLONIZA. CONTA. DOMOLI. FIXA. FUNDAMENTA. HOTĂRÎ. INSTITUI. INTENȚIONA. ÎMPĂCA. ÎNCHEIA. ÎNCREDE. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ÎNTOCMI. LIMPEZI. LINIȘTI. ORÎNDUI. PLĂNUI. POTOLI. PROIECTA. RÎNDUI. SPRIJINI. STABILI. STATORNICI. TEMPERA.

AȘEZA vb. 1. a sta, a ședea, (pop.) a se pune. (~ jos!) 2. a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se ~ iar la pămînt.) 3. a poposi. (Călătorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 6. a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 7. a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 8. a (se) amplasa, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 9. a se așterne, a se depune, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 10. a se așterne, a cădea, a se depune, a se lăsa, a pica. (S-a ~ bruma.) 11. a aranja, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 12. a așterne, a întinde, a pune. (~ fața de masă.) 13. a aranja, a așterne, a pregăti, a pune. (~ masa.) 14. a(-și) aranja, a(-și) potrivi. (Își ~ cravata.) 15. a aranja, a îndrepta, a netezi. (Își ~ părul.) 16. (pop. și fam.) a (se) căpătui, a (se) rostui. (S-a ~ și el la gospodăria lui.) 17.* (fam. fig.) a se așterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)

A (se) așeza ≠ a (se) ridica, a (se) scula

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

așezá (așéz, așezát), vb.1. A pune într-un loc. – 2. A pune, a aranja. – 3. A stabili, a fixa. – 4. A dispune, a institui. – 5. A orîndui, a aranja, a organiza. – 6. A hotărî, a decide, a cădea la înțelegere. – 7. (refl.) A sta liniștit. – Mr. aședz, așidzare. Lat. *assĕdiāre, de la sĕdēre sau de la sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Pușcariu 142; REW 721; DAR); cf. sp. asear, și fr. asseoir < lat. assedere. Sensurile secundare coincid cu evoluția semantică a sp. asear (cf. 5) și sentar, și a fr. asseoir, assiete (des impôts), cf. 4. Cf. dubletul neol. asedia. Der. așezămînt, s. n. (instituție; locaș; situație; constituție; dispoziție; înțelegere); așezămîntar, s. m. (înv., slujbaș însărcinat cu împărțirea contribuțiilor); așezător, adj. (stabil, stabilit); așezătură, s. f. (teren jos, terasă). Din rom. provine săs. aschezân.

Intrare: așezat
așezat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așezat
  • așezatul
  • așezatu‑
  • așeza
  • așezata
plural
  • așezați
  • așezații
  • așezate
  • așezatele
genitiv-dativ singular
  • așezat
  • așezatului
  • așezate
  • așezatei
plural
  • așezați
  • așezaților
  • așezate
  • așezatelor
vocativ singular
plural
Intrare: așeza
verb (VT30)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • așeza
  • așezare
  • așezat
  • așezatu‑
  • așezând
  • așezându‑
singular plural
  • a
  • așezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ez
(să)
  • ez
  • așezam
  • așezai
  • așezasem
a II-a (tu)
  • ezi
(să)
  • ezi
  • așezai
  • așezași
  • așezaseși
a III-a (el, ea)
  • a
(să)
  • eze
  • așeza
  • așeză
  • așezase
plural I (noi)
  • așezăm
(să)
  • așezăm
  • așezam
  • așezarăm
  • așezaserăm
  • așezasem
a II-a (voi)
  • așezați
(să)
  • așezați
  • așezați
  • așezarăți
  • așezaserăți
  • așezaseți
a III-a (ei, ele)
  • a
(să)
  • eze
  • așezau
  • așeza
  • așezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

așezat, așezaadjectiv

  • 1. Despre un punct geografic: situat. DLRLC
    sinonime: situat
    • format_quote Așezată la poalele Bucegilor, Sinaia are o climă aspră. DLRLC
    • format_quote Locuința lui era așezată în cel mai sterp loc al ostrovului. DRĂGHICI, R. 155. DLRLC
  • 2. Despre oameni și manifestările lor: chibzuit, cuminte, cumpătat, liniștit, măsurat, serios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La porți ieșeau în rînd mahalagii, oameni așezați și gospodari, cu muieri și copii. SADOVEANU, Z. C. 133. DLRLC
    • format_quote Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiat așezat și înțelept. SLAVICI, O. I 72. DLRLC
    • format_quote Bunicul... era așezat la mintea lui. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • 2.1. Despre vorbe: calm, liniștit. DLRLC
      • format_quote În curte el de vorbă-a stat Cu doi flăcăi, Și vezi, deodată, Așa din vorbă așezată, Gemu cu glasul înfundat. COȘBUC, P. 1 241. DLRLC
      • format_quote Vorba ei era așezată, căutătura ei blîndă și plină de cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. II 43. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Moșneagul grăia așezat și cumpănit. SADOVEANU, O. VI 343. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Ei, ce să-ți zic...? grăi el așezat, am și eu obiceiurile mele. SLAVICI, N. II 7. DLRLC
etimologie:
  • vezi așeza DEX '98 DEX '09

așeza, așezverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au mîngîiat ochii sprîncenați ai cățelandrului și s-au așezat pe laiță. SADOVEANU, N. F. 39. DLRLC
    • format_quote S-așază fata aproape de fîntînă Pe-o lespede de marmor. COȘBUC, P. I 52. DLRLC
    • format_quote Tăcere, băieți, st!... așezați-vă la locurile voastre. CONTEMPORANUL, IV 1. DLRLC
    • format_quote Așezat la gura sobei noaptea, pe cînd viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pîlpîiește. ALECSANDRI, P. A. 115. DLRLC
    • format_quote A așezat copilul pe scaun. DLRLC
    • 1.1. A se pune pe pământ. DLRLC
      • format_quote Ei se așezară jos, la rădăcina zidului. ISPIRESCU, L. 243. DLRLC
      • format_quote Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau Și pe iarbă s-așezau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. DLRLC
    • 1.2. reflexiv Poposi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: poposi
      • format_quote Se întoarseră cu toții, merseră pînă sub dîmb; acolo se așezară tăcuți, plecați în șa, cu paloșele în mînă. SADOVEANU, O. I 154. DLRLC
      • format_quote Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un roi de albine se învîrteau în zbor deasupra capului său și umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se așeze. CREANGĂ, P. 238. DLRLC
      • format_quote poetic Un luceafăr se așază pe fruntea ei. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • 1.4. reflexiv A se așterne formând un strat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așază bruma peste vii – De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. DLRLC
    • 1.5. reflexiv (Despre substanțe care sunt în suspensie în lichide; adesea determinat prin «la fund») A se lăsa în jos, a se depune. DLRLC
      sinonime: depune
      • format_quote Când se limpezește vinul, drojdia se așază la fund. DLRLC
    • 1.6. reflexiv (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: limpezi
      • format_quote Vinul nou se toarnă în butoaie numai după ce s-a așezat. DLRLC
    • 1.7. reflexiv figurat A se potoli, a se liniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vremea s-a așezat. DLRLC
      • format_quote Acum vuietul contenește, – biruitoare, apa se așază între maluri potolită, netedă ca o oglindă. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. DLRLC
    • chat_bubble A se așeza la masă = a lua loc la masă (pentru a mânca). DLRLC
      • format_quote Așezați-vă la masă, că nu vă mușcă și nici nu cer parale! REBREANU, R. I 193. DLRLC
      • format_quote El se așază la masă, hotărît mai mult să fac-o poezie decît să-și descarce o anumită emoție. VLAHUȚĂ, O. A. II 107. DLRLC
      • format_quote Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: culca
      • format_quote Maică-sa... s-au așezat în pat și începu a geme și a se văiera. SBIERA, P. 28. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre fenomene sau acțiuni de lungă durată) A se produce, a porni cu tot dinadinsul, cu stăruință. DLRLC
    sinonime: produce
    • format_quote Nu se așază ploaie adevărată pînă la înserat. SADOVEANU, N. F. 124. DLRLC
    • format_quote Într-o noapte... mă așezasem pe somn, cînd numai ce aud ciocănind la ușă. GHICA, S. 3. DLRLC
    • format_quote Fă-mi vreo cincizeci cositori... [căci] trifoiul s-a lățit ș-am nițel fîn de cosit. El degrab’că-i aducea... Și pe coasă s-așeza. ȘEZ. 11 76. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. reflexiv A se stabili într-o localitate, într-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am venit să m-așez aici, la București. CARAGIALE, O. III 31. DLRLC
    • format_quote Boierașul... s-au așezat cu totul în curțile ei. SBIERA, P. 51. DLRLC
    • format_quote M-am așezat în gazdă la Pavăl Ciubotarul. CREANGĂ, A. 81. DLRLC
    • format_quote [Orașele în care] a descălecat și s-a așezat fiecare după plac și voie au un nu știu ce care place ochiului. NEGRUZZI, S. I 321. DLRLC
    • format_quote figurat Alte rosturi se așază, alte legi stăpînesc. DEȘLIU, G. 54. DLRLC
    • format_quote figurat Pacea se așază în țară. ARHIVA R. I 117. DLRLC
    • format_quote tranzitiv După ce ne-a așezat bunicul în gazdă... la una Irinuca, apoi ne-a dus pe la profesori. CREANGĂ, A. 25. DLRLC
  • 4. tranzitiv A potrivi cum trebuie. DLRLC
    sinonime: potrivi
    • format_quote Mama Anghelina așezase lampa în fereastra bucătăriei. SADOVEANU, N. F. 21. DLRLC
    • format_quote Nouă piei de bivol, să le cătrănești și să le așezi bine pe mine. ISPIRESCU, L. 27. DLRLC
    • format_quote Taie un sulhari de fag... îl așază cum trebuie, pune roata la loc, înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. DLRLC
    • format_quote Așază pielea la loc, pune el ce pune la rană și pe loc se tămăduiește. CREANGĂ, P. 177. DLRLC
    • format_quote figurat Unde e cuconu Ioniță, cel care așeza vorba în sfat...? HOGAȘ, DR. II 110. DLRLC
    • 4.1. mai ales în basme Dura, face. DLRLC
      sinonime: dura face
      • format_quote Împăratul îi ieși... înainte... așeză îndată un pod de aramă, se făcu un lup și se ascunse sub pod. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
  • 5. tranzitiv reflexiv A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trecu în grădinița din față. Acolo, prin straturile bogate, erau așezate oale cu flori. SADOVEANU, O. IV 222. DLRLC
    • format_quote Una-i anina flori în pălărie, alta-i așeza priminelile și merindele în desage. VLAHUȚĂ, O. A. II 8. DLRLC
    • format_quote Lupul... așază cele două capete cu dinții rînjiți în ferești, de ți se părea că rîd. CREANGĂ, P. 25. DLRLC
    • format_quote Maica așază gătejele; moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ, P. 130. DLRLC
    • format_quote Ce faci tu acolo de azi-dimineață, ca un lăstun? – Așez fînu în podu șurii. ALECSANDRI, T. 895. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Se mișca... prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. DLRLC
    • format_quote Se întoarseră cu toții, merseră pînă sub dîmb; acolo se așezară tăcuți, plecați în șa, cu paloșele în mînă. SADOVEANU, O. I 154. DLRLC
    • format_quote figurat Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic s-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. DLRLC
    • 5.1. A aranja într-un scop anumit. DLRLC
      • format_quote Punea la cale tot pentru drum... poruncea și așeza lucrurile de călătorie. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
    • 5.2. figurat A strânge la un loc. DLRLC
      sinonime: aduna
      • format_quote Badiu meu tînăr diac Șade la masă scriind Și din inimă oftînd...: Mai așază-mi gîndurile, Să-mi isprăvesc rîndurile! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 125. DLRLC
  • 6. intranzitiv popular A pune la cale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noi ce umblăm, ce căutăm, Seama-n grabă nu ne dăm. Că tînărul nostru-mpărat Pe aici a mai umblat Și cu cei bătrîni au așezat. SEVASTOS, N. 114. DLRLC
  • 7. tranzitiv rar A înfățișa un fapt într-o anumită lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Datoria noastră au fost să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul. ARHIVA R. I 120. DLRLC
  • 8. tranzitiv învechit Decreta, dispune, fixa, hotărî, institui, statornici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A dat mănăstirii patru mori în Dridih (Dridu pe Ialomița) așezînd care sate au să le păzească și să le dreagă. ODOBESCU, S. I 398. DLRLC
    • format_quote Pentru plata lefilor ostașilor... se așezase dajdie, subt numire de fumărit, ca toată casa de țăran să plătească... 80 aspri. BĂLCESCU, O. I 121. DLRLC
    • format_quote Dăjdiile erau așezate pe toți deopotrivă. BĂLCESCU, O. II 15. DLRLC
    • format_quote Au așezat nunta pe cutare zi. SBIERA, P. 98. DLRLC
  • 9. tranzitiv A procura cuiva o situație mai bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căpătui
    • format_quote Ioana a crescut copiii și i-a așezat pe toți bine. REBREANU, R. I 150. DLRLC
    • format_quote A izbutit să-l permute aici... ca să-l poată însura și așeza. CARAGIALE, O. I 309. DLRLC
    • 9.1. A instala pe cineva într-o funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 9.1.1. învechit Cu determinarea «în scaun», «în domnie»: întrona. DLRLC
        sinonime: întrona
    • 9.2. Transilvania A duce la pieire, a da gata. DLRLC
      sinonime: distruge
      • format_quote Spusu-ți-am, Vilene, spus, Mîndrele capul ți-au pus; Spusu-ți-am, Vilene, ție, Mîndrele te-or pune bine; Spusu-ți-am, Vilene-așa: Mîndrele te-or așeza. BIBICESCU, P. P. 357. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic