11 definiții pentru statornici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic.

STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic.

STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili, a fixa; a hotărî. Atîția vistiernici s-au îndeletnicit cu meșteșugul armelor la drumul mare, încît este nevoie să statornicim de cine anume e vorba. SADOVEANU, D. P. 182. Vreau să vorbesc de influența greacă asupra culturii noastre în prima din perioadele ce am statornicit. IORGA, L. I 25. Acum, ia să statornicim rînduiala următoare, ca să se poată ști hotărît care cîtă pîne a mîncat. CREANGĂ, A. 147. ◊ Refl. pas. Să statornicește simbria – atiția bani, atîtea opinci, atîtea rînduri de cămăși. EMINESCU, N. 141. Perfecționatu-s-a limba? Statornicitu-s-au regulile ei? NEGRUZZI, S. I 339. ♦ A fixa, a înțepeni. (Jnepenul) se agață de piatra goală, o învăluie... și o statornicește. La CADE. 2. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau pentru totdeauna). Popa tînăr, abia ieșit din seminar, se statornici în sat. CAMILAR, N. I 331. Acea vale a Moldovei fusese pentru pămîntenii care se statorniciseră aici de veacuri un fel de rai al lumii, așa era de înflorit pămîntul și de luminat văzduhul. SADOVEANU, N. P. 32. Stan și-a înjghebat și o căsuță și apoi s-a statornicit în satul acela pentru totdeauna. CREANGĂ, P. 139. ◊ (Poetic) Toamna se statornicise, urmînd rînduiala neschimbată a legilor firii. VORNIC, O. 159. S-a statornicit în văzduh o bagdadie de cenușă. SADOVEANU, A. L. 179. ♦ (Subiectul este un abstract) A se stabili, a lua ființă. În țara socialismului, între oamenii de știință și artă și între oamenii muncii din fabrici și de pe ogoare s-a statornicit o legătură trainică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 2/3. Între profesor și elev apoi s-au statornicit niște legături ca între un duhovnic și un drept-credincios. REBREANU, P. S. 39. Această familiaritate... s-a statornicit mai cu greu între Radu și Margareta. VLAHUȚĂ, O. A. 112.

A STATORNICÍ ~ésc tranz. 1) A face să se statornicească. 2) rar A face să intre în acțiune; a stabili; a instaura. ~ alte rânduieli. /Din statornic

A SE STATORNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A se aranja cu traiul într-un loc; a se stabili; a se așeza. 2) (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina; a se consfinți. /Din statornic

statornicésc v. tr.(d. statornic). Fac statornic, stabilesc, hotărăsc: cum s’a statornicit, așa să rămîĭe! – Fals statoresc, fabricat de Ardeleni ca să înlăture sufixu slav -nic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

statornicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 să statorniceáscă

statornicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. statorniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STATORNICÍ vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 4. v. consfinți. 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înțeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se împământeni, a se încetățeni. (S-a ~ următoarea practică...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. orândui. 11. v. permanentiza.

STATORNICÍ vb. v. consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, încheia, înființa, întări, întemeia, organiza.

STATORNICI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 4. a consacra, a consfinți, a fixa, a stabili, (înv.) a sfinți. (Au ~ acest obicei.) 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înțeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se împămînteni, a se încetățeni. (S-a ~ următoarea practică...) 7. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 10. a hotărî, a lăsa, a orîndui, a rîndui. (Așa a ~ Dumnezeu.) 11. a (se) permanentiza. (O situație care s-a ~.)

statornici vb. v. CONSOLIDA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNFIINȚA. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.

Intrare: statornici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • statornici
  • statornicire
  • statornicit
  • statornicitu‑
  • statornicind
  • statornicindu‑
singular plural
  • statornicește
  • statorniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • statornicesc
(să)
  • statornicesc
  • statorniceam
  • statornicii
  • statornicisem
a II-a (tu)
  • statornicești
(să)
  • statornicești
  • statorniceai
  • statorniciși
  • statorniciseși
a III-a (el, ea)
  • statornicește
(să)
  • statornicească
  • statornicea
  • statornici
  • statornicise
plural I (noi)
  • statornicim
(să)
  • statornicim
  • statorniceam
  • statornicirăm
  • statorniciserăm
  • statornicisem
a II-a (voi)
  • statorniciți
(să)
  • statorniciți
  • statorniceați
  • statornicirăți
  • statorniciserăți
  • statorniciseți
a III-a (ei, ele)
  • statornicesc
(să)
  • statornicească
  • statorniceau
  • statornici
  • statorniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)