15 definiții pentru stabili


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa. Mi s-a părut indicat a compara textul cu prima redacțiune și cu manuscrisul și a stabili în note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. 2. Tranz. A hotărî, a decide, a preciza. Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cînd este pus la dispoziția gramaticii, care stabilește regulile de combinare a cuvintelor în propoziții și astfel dă limbii armonie și înțeles. S. C. L. 1952, I 130. 3. Tranz. A arăta, a dovedi; a descoperi. Pagina 27 din dosarul Reșița a fost înlocuită... Cine a putut s-o înlocuiască? – Asta trebuie să stabiliți. BARANGA, I. 204. Pe loc a căutat să stabilească două adevăruri. SADOVEANU, E. 126. 4. Tranz. A înfăptui, a realiza, a obține; a institui. A fost de ajuns ca firele amorse să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, curentul stabilit să producă explozia. BART, S. M. 75. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a se pune în contact, a comunica cu cineva, a veni în legătură. 5. Refl. A deveni stabil într-un loc, a se statornici. M-am stabilit la țară.Tranz. A instala, a așeza ceva într-un anumit loc. A-și stabili reședința.

STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)

A STABILÍ ~ésc tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ prețul. 3) A face să intre în acțiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire

A SE STABILÍ mă ~ésc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se așeza. /<lat. stabilire

stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris.

stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stabilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 să stabileáscă

stabilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. și pl. stabileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STABILÍ vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinți. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.

STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înființa, întemeia, organiza.

STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a măsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuvîntului...) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumită practică.) 12. a consacra, a consfinți, a fixa, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială pentru...) 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a se cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?; în sfirșit, s-a ~.) 19. a aranja, a orîndui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. a decide, a determina, a hotărî, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 21. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 22. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.)

stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor.

Intrare: stabili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stabili
  • stabilire
  • stabilit
  • stabilitu‑
  • stabilind
  • stabilindu‑
singular plural
  • stabilește
  • stabiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stabilesc
(să)
  • stabilesc
  • stabileam
  • stabilii
  • stabilisem
a II-a (tu)
  • stabilești
(să)
  • stabilești
  • stabileai
  • stabiliși
  • stabiliseși
a III-a (el, ea)
  • stabilește
(să)
  • stabilească
  • stabilea
  • stabili
  • stabilise
plural I (noi)
  • stabilim
(să)
  • stabilim
  • stabileam
  • stabilirăm
  • stabiliserăm
  • stabilisem
a II-a (voi)
  • stabiliți
(să)
  • stabiliți
  • stabileați
  • stabilirăți
  • stabiliserăți
  • stabiliseți
a III-a (ei, ele)
  • stabilesc
(să)
  • stabilească
  • stabileau
  • stabili
  • stabiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)