chibzuit¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: chibzui] Judecată bazată pe cumpănirea tuturor eventualităților.

chibzuit², ~ă [At: DIONISIE, C. 169/16 / Pl: ~iți, ~e / E: chibzui] 1 a (D. oameni) Cu judecată Si: cuminte, înțelept. 2 a (Înv; construit cu pp. „la”) Priceput. 3 a (D. acțiuni, realizări etc.) Gândit. 4 a (îuz; îs) Gospodărie ~ă Sistem de administrare planificată a întreprinderilor de stat în economia socialistă, bazat pe o autonomie bugetară și o disciplină financiară de așa natură, încât întreprinderea să fie rentabilă. 5 av Cu judecată.

CHIBZUIT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. 1. (Despre idei, acțiuni etc.) Hotărît, exprimat, fixat, realizat în urma unei atente chibzuiri. 2. Gospodărie chibzuită = hoz-rasciot. 2. (Despre oameni) Care judecă cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. Lică, tu ești un om chibzuit: nu-ți băga capul în primejdie, nu te face de rușine. SLAVICI, O. I 132. ◊ (Adverbial) Să vedem! zise el chibzuit. SLAVICI, O. I 341.

CHIBZUIT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă, cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.

chibzuít, -ă adj. Care chibzuĭește bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e făcut cu chibzuĭală: plan chibzuit.

CHIBZUIT adj., adv. 1. adj. v. calculat. 2. adj. v. cumpătat. 3. adj. așezat, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.) 4. adj. cuminte, înțelept, socotit, (pop.) mintos. (Om ~.) 5. adv. cuminte, înțelept, înțelepțește, judicios, rațional. (A procedat ~.) 6. adj. cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 7. adj. v. judicios. 8. adj. cuminte, deștept, inteligent, înțelept. (O măsură ~.)

CHIBZUIT adj., adv. 1. adj. calculat, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Om ~; viață ~.) 2. adj. astîmpărat, așezat, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 3. adj. așezat, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.) 4. adj. cuminte, înțelept, socotit, (pop.) mintos. (Om ~.) 5. adv. cuminte, înțelept, înțelepțește, judicios, rațional. (A procedat ~.) 6. adj. cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 7. adj. bun, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 8. adj. cuminte, deștept, inteligent, înțelept. (O faptă ~.)

Chibzuit ≠ nechibzuit, nesocotit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nechitit