12 definiții pentru decreta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

decreta vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~téz și 3 (înv) ~étă / E: fr décreter] 1 A ordona printr-un decret (1). 2 A stabili printr-o decizie a unei autorități. 3 (Pex) A afirma în mod sentențios și categoric.

DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret; a hotărî, a ordona, a orîndui prin decret. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1. Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios, a emite o părere categorică. Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. – Prez. ind. pers. 3 și: decrétă.

DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentențios ceva. [< fr. décréter].

DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)

A DECRETÁ ~éz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara în mod categoric; a exprima cu ton sentențios. /<fr. décréter

decretà v. 1. a da un decret; 2. a ordona, a regula printr’un decret.

*decretéz v. tr. (fr. décréter, d. décret, decret). Decid pin decret: a decreta o vînzare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decretá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decreteáză

decretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decretéz, 3 sg. și pl. decreteáză; ger. decretând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECRETÁ vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

DECRETA vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

Intrare: decreta
  • silabație: de-cre-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decreta
  • decretare
  • decretat
  • decretatu‑
  • decretând
  • decretându‑
singular plural
  • decretea
  • decretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decretez
(să)
  • decretez
  • decretam
  • decretai
  • decretasem
a II-a (tu)
  • decretezi
(să)
  • decretezi
  • decretai
  • decretași
  • decretaseși
a III-a (el, ea)
  • decretea
(să)
  • decreteze
  • decreta
  • decretă
  • decretase
plural I (noi)
  • decretăm
(să)
  • decretăm
  • decretam
  • decretarăm
  • decretaserăm
  • decretasem
a II-a (voi)
  • decretați
(să)
  • decretați
  • decretați
  • decretarăți
  • decretaserăți
  • decretaseți
a III-a (ei, ele)
  • decretea
(să)
  • decreteze
  • decretau
  • decreta
  • decretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decreta

  • 1. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1.
      surse: DLRLC
    • Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38.
        surse: DLRLC
      • Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: decre.
    surse: DLRLC

etimologie: