instala [At: IORGA, L. I, 533 / Pzi: ~lez / E: fr installer, it installare] 1 vt A pune pe cineva (cu o oarecare solemnitate) într-un post de răspundere Si: (înv) a instălui (1) Cf înscăuna. 2-3 vtr A (se) stabili într-un loc Si: (înv) a instălui (2). 4 vr A se așeza comod pe un scaun Si: (înv) a instălui (3). 5 vt (Teh; șfg) A monta o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. Si: (înv) a instălui (4).

INSTALA, instalez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aranja, a monta (un instrument, o mașină sau o aparatură tehnică). A instala un robinet. ▭ Își instalase o baie cu duș. C. PETRESCU, Î. I 8. 2. Refl. (Despre persoane) A se plasa, a se așeza, a se stabili (amenajîndu-și locuința) într-un loc. Rubedeniile și cunoscuții gazdei la care se instalează... îi îngăduie să ia contact cu mediul mic-burghez al funcționărimii mărunte. V. ROM. noiembrie 1953, 300. Se auzi scîrțîitul băncii de lemn. Streinul se instalase la locul său, hotărît, precum spunea, să aștepte. C. PETRESCU, A. 279. Nu vrei să te ocupi puțin de Raul, să-i dea o cameră, să se instaleze? REBREANU, R. I 157. ◊ Tranz. Și-a instalat familia la țară. 3. Tranz. A așeza cu oarecare solemnitate pe cineva nou numit, într-un post de răspundere.

INSTALA vb. I. 1. tr. A așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. 3. tr. A pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-o demnitate. [< fr. installer, it. installare].

INSTALA vb. I. tr. 1. a așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-un post de răspundere. II. refl. a se stabili într-o locuință, localitate. ◊ (fam.) a se așeza comod, confortabil. (< fr. installer)

A INSTALA ~ez tranz. 1) (mașini, aparate tehnice etc.) A așeza la locul destinat (fixând toate piesele) pentru a funcționa; a monta. 2) (persoane) A pune (oficial) într-o funcție. 3) (persoane) A face să se instaleze. /<fr. installer, lat. installare

A SE INSTALA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A se așeza într-un loc determinat sau într-un mod specific. 2) A se stabili pe un loc un timp oarecare. /<fr. installer, lat. installare

instalà v. l. a pune în posesiunea unui loc, a unei funcțiuni; 2. a stabili într’un loc: a instala o pompă.

*instaléz v. tr. (fr. installer, mlat. și it. installare. V. stal). Așez solemn în funcțiunea luĭ: a instala un episcop. Așez, pun pe cineva să locuĭască undeva: a instala un elev într’un internat. Fac, aduc, așez: a instala un conduct de apă în casă. V. refl. Mă stabilesc, mă așez ca să locuĭesc. Îmĭ ĭaŭ locuință și-mĭ daŭ aere de proprietar: uĭte-te cum se instalează parvenitu!

instala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. instalez, 3 instalează; conj. prez. 1 sg. să instalez, 3 să instaleze

instala (a ~) vb., ind. prez. 3 instalează

instala vb., ind. prez. 1 sg. instalez, 3 sg. și pl. instalează

INSTALA vb. 1. v. stabili. 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~?) 3. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 4. v. monta.

INSTALA vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~?) 3. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 4. a monta. (A ~ un utilaj.)