18 definiții pentru potoli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din sb. potuliti, bg. potulja.

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja.

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la senzații sau stări sufletești) A face să scadă în intensitate; a liniști, a calma, a domoli. Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel. SADOVEANU, F. J. 580. Alină-ți plînsul; potolește-ți dorul, iosif, PATR. 81. El și-a potolit necazul – Dar pe doamnă o iubea! Și-ngropînd în coif obrazul Ștefan-vodă-acum plîngea! COȘBUC, P. I 214. Grozav burdihan și nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, P. 242. ◊ (Cu privire la persoane) Aprinde tata un felinar și pleacă să-l potolească pe nebun. STANCU, D. 49. (Refl.) N-o turburați... Se potolește ea și pleacă. DELAVRANCEA, O. II 135. ◊ (Cu privire la acțiuni omenești) Cînd își potoleau mersul... răzbăteau pînă la ei murmure de fluier. SADOVEANU, O. I 131. Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. ♦ A pune capăt, a face să înceteze. Selim-pașa să trimită oștire ca să potolească cît mai în grabă răscoala din Valachia și Moldova. GHICA, S. 109. 2. Refl. (Despre fenomene, acțiuni sau procese în desfășurare) A pierde din intensitate, a scădea, a se micșora, a înceta. De cu noapte vîntul se potolise. BART, S. M. 54. Afară se potolise viscolul. VLAHUȚĂ, la TDRG. M-au trimis la stînă... să șed acolo pînă s-a mai potoli boliștea. CREANGĂ, A. 15. ◊ (Ironic) După aceasta capra și cu iedul au luat o căpiță de fin și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. CREANGĂ, P. 33. ◊ (Despre sunete, zgomote) Într-un tîrziu cînd larma s-a potolit, a izbutit să-și facă vocea auzită. GALAN, Z. R. 22. Zgomotele din împrejurimi, un răstimp deșteptate, se potoleau. SADOVEANU, O. IV 31.- Prez. ind. și: potól (IOSIF, P. 22, ALECSANDRI, P. P. 335).

A POTOLÍ ~ésc tranz. A face să se potolească. /<sl. potoliti

A SE POTOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se liniști. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A ajunge la o stare de liniște; a recăpăta calmul; a se liniști; a se calma; a se alina; a se astâmpăra. /<sl. potoliti

potolì v. a stâmpăra, a (se) liniști: a potoli foamea, plânsul, mânia. [Bulg. POTULITI].

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj. prez. 3 potoleáscă

potolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. potoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTOLÍ vb. 1. a (se) astâmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stâmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminți. 7. v. liniști. 8. v. tempera. 9. v. atenua. 10. v. înceta. 11. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.)

POTOLÍ vb. v. compensa, despăgubi, răsplăti.

POTOLI vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) liniști, a (se) tempera. (Și-a ~ pașii.) 4. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) liniști, (înv. și reg. ) a (se) stăvi, (fig.) a (se) înțelepți. (Un plod care nu se mai ~.) 7. a se calma, a se domoli, a se liniști, (fig. ) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 8. a domoli, a stăpîni, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avîntul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se sfîrși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe. (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a ~.) 11. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.)

potoli vb. v. COMPENSA. DESPĂGUBI. RĂSPLĂTI.

A (se) potoli ≠ a (se) agita, a (se) întărâta, a (se) intensifica, a (se) stârni

A se potoli ≠ a se alarma


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potolí (potolésc, potolít), vb.1. A calma, a tempera, a liniști. – 2. A stinge, a reduce. – 3. A stăvili, a domoli, a încetini. – 4. (Refl.) A se stăpîni, a se reține. Sl. potuliti „a pune de acord, a împăca” din toliti „a se potoli” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 426). – Der. potoleală, s. f. (liniștire, calm); potolitor, adj. (liniștitor, calmant); nepotolit, adj. (neliniștit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potolí, potolesc, vb. refl., tranz. – 1. A (se) stinge: „Potoli, tată, pe mama / C-amu-i arde țâțuca” (Papahagi, 1925: 258). 2. A (se) liniști. 3. A (se) cuminți. – Din bg. potulja, scr. potuliti (Șăineanu, Scriban; DEX); din sl. potuliti „a pune de acord, a împăca”, din toliti „a se potoli” (Miklosich, Cihac, cf. DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

potoli, potolesc v. t., v. i. a mânca.

Intrare: potoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potoli
  • potolire
  • potolit
  • potolitu‑
  • potolind
  • potolindu‑
singular plural
  • potolește
  • potoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potolesc
(să)
  • potolesc
  • potoleam
  • potolii
  • potolisem
a II-a (tu)
  • potolești
(să)
  • potolești
  • potoleai
  • potoliși
  • potoliseși
a III-a (el, ea)
  • potolește
(să)
  • potolească
  • potolea
  • potoli
  • potolise
plural I (noi)
  • potolim
(să)
  • potolim
  • potoleam
  • potolirăm
  • potoliserăm
  • potolisem
a II-a (voi)
  • potoliți
(să)
  • potoliți
  • potoleați
  • potolirăți
  • potoliserăți
  • potoliseți
a III-a (ei, ele)
  • potolesc
(să)
  • potolească
  • potoleau
  • potoli
  • potoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)