TOP², topuri, s. n. Termen folosit pentru clasamentul vârfurilor profesionale din domeniul muzicii, filmului etc., care la un moment dat au dobândit maximum de popularitate. – Din engl. top.

top⁶ sn vz țop³

top⁴ sn vz topcă

top⁵ sn vz țop²

top² sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: eg top] 1 Clasament al preferințelor pentru cântăreți, actori, bucăți muzicale etc., întocmit pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști, direct sau prin corespondență. 2 Parte superioară. 3 (Pex; agm) Obiect de vestimentație (de obicei fără mâneci) care acoperă bustul.

top⁷ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: eg, fr top] 1 Semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. 2 (Tlv) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare.

top³ sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: srb top] (Reg) Tun¹ (7).

top¹ [At: (a. 1776) ALAS 8 VIII, 1937, 6/4 / V: (reg) toc / Pl: ~uri / E: tc top] 1 sn Pachet ambalat de coli de hârtie sau de carton, care cuprinde 250, 500 sau 1000 de coli. 2 sn Balot cuprinzând o anumită cantitate de obiecte de același fel sau o anumită cantitate dintr-un material. 3 sn (Înv; ccr) Val de postav. 4 sn (Pfm; îe) A trage (sau a da cuiva) un ~ (sau, reg, un toc) de bătaie A da cuiva o bătaie groaznică. 5 av (Reg) Cu vârf Si: plin. 6 sn (Reg) Greutate la cântarul cu un braț.

TOP², topuri, s. n. Clasament al preferințelor pentru spectacole, actori, bucăți muzicale, manifestări artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști, direct sau prin corespondență. – Din engl. top.

TOP, topuri, s. n. 1. Pachet de hîrtie de douăzeci de testele (reprezentînd 480 de coli). 2. (Olt., învechit) Pachet de bumbac (cu număr fix de legături). Ața neagră se aduce din Turcia cu 2½ pînă la 3 lei topul de patru legături. I. IONESCU, M. 697. 3. (Învechit) Val de postav.

TOP⁴ s.n. Semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. ♦ (Telev.) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare. [< engl., fr. top].

TOP³ s.n. (Anglicism) 1. Vârf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară. 2. Clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști. [< engl. top].

TOP¹- v. topo-.

-TOP² Element secund de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [< fr. -top, cf. gr. topos].

TOP¹ s. n. clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale. (< engl. top)

TOP² s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr. top)

top (anglicism) ♦ 1. s. n. Clasament al preferințelor, în special pentru spectacole, muzică etc. ◊ „Unii soliști de muzică populară, soliști-vedete pe care îi întâlnim în toate top-urile de specialitate, au început să lanseze în textele lor mentalități curioase.” Sc. 9 IV 74 p. 4. ◊ „Clasamentul se referă la prostul gust privind îmbrăcămintea, respectiv top-ul pe 1977 al celor ce dețin palmaresul prostului gust în modă.” R.l. 24 XII 77 p. 6. ◊ „«Videodisco la Tănase» cu un bogat program de show-uri, melodii din top-uri, program electronic de lumini [...]” R.l. 30 VII 84 p. 4; v. și Săpt. 5 IV 74 p. 7, 28 VI 74 p. 8, 29 XII 78 p. 1, Luc. 16 XII 78 p. 4, Săpt. 16 V 85 p. 7; v. și compozitor-poet (1972), LP, topist. ♦ 2. în sint. engl. top secret „ultrasecret” ◊ „Aparatul se plimbă printre mesele de party fastuos, se strecoară pe coridoare «top secret», traversează spații aparent pustii [...]” Cont. 16 III 79 p. 8 (din engl. top; DMC 1960; M. Avram în SCL 3/72 p. 290; DEX, DN3)

TOP² ~uri n. Clasament al preferințelor pentru unele opere, artiști sau oameni politici, stabilit pe baza punctajului oferit de public sau de specialiști. /Cuv. engl.

TOP¹ ~uri n. 1) Balot de hârtie cu un număr fix de coli. 2) Parte superioară (sub aspect calitativ) a ceva; frunte. /<turc. top

top n. douăzeci testele de hârtie (480 coale). [Turc. TOP, pachet].

top n., pl. urĭ (turc. top, sul, vălătuc, pachet, tun; ngr. tópi. V. toptan. Cp. cu dop 1). Pachet de 4-5 sute de coale de hîrtie de scris: un top de hîrtie. Rar. Val, trîmbă (de postav). V. conț, testea, teanc.

TOP-MODÉL, top-modele, s. n. Manechin. – Din engl. top-model.

toc⁵ sn vz top¹

topo- [At: M. D. ENC. / E: gr τόπος] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Loc. 2 Regiune.

țoapă⁴ sf vz țop²

țof¹ sm vz țop²

țop¹ i [At: ANON. CAR. / V: țup, ~a^[1], țupa / E: fo] (Adesea cu valoare predicativă) 1-2 (Și îcr hop) Exclamație care însoțește sau sugerează o săritură (în timpul jocului) Si: (reg) țopâc (1-2). 3-4 (Și îcr hop) Exclamație care însoțește sau sugerează o mișcare bruscă Si: (reg) țopâc (3-4). 5-6 Exclamație care însoțește sau sugerează o cădere, o aruncare (a unui lucru). 7 (Reg; îcs) De-a țupa Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 Exclamație care se rostește la sosirea cuiva. 9 Exclamație care se rostește la intervenția neașteptată a cuiva. 10 Exclamație care însoțește anunțarea unei întâmplări neașteptate.

țop⁵ [At: MÎNDRESCU, I. G. 98 / Pl: ~i, țoape / E: țop²] 1 smf Nume dat românilor dintr-o anumită zonă a Munților Apuseni de către locuitori din alte regiuni, după portul părului Si: moț³. 2 sf (Fam) Persoană cu purtări grosolane Si: bădăran (3), țopârlan, (reg) țopan (1). 3 sf (Fam) Persoană lipsită de gust. 4 sf (Trs) Cal bătrân, neputincios, cu umblet greoi Si: mârțoagă.

țop² sm [At: (a. 1728) IORGA, S. D. XI, 265 / V: țoapă (Pl: țoape) sf, țof sm, țopf / Pl: ~i, (1-10) (reg) ~uri sn, țoape / E: săs tsōp (ger Zopf)] 1 (Îrg) Păr împletit cu panglică Si: coadă (58), cosiță (1). 2 (Îrg) Panglică împletită de femei în cosiță, ca podoabă. 3 (Îrg; pex) Panglică având diferite întrebuițări. 4 (Pop; reg; îe) Zamfirica toate le avea, numai ~ii îi lipsea Se spune despre cei scăpătați care își permit mai mult decât li s-ar cuveni. 5 (Pop; reg; îae) Se spune despre cei care se plâng că le lipsește ceea ce nu este absolut necesar. 6 (Pop; reg; rar; îe) A avea (sau a fi cu) ~i A fi mai grozav decât ceilalți. 7 (Îvr; îf țopf, determinat prin „zuluf”) Buclă de păr. 8 (Olt) Pană de la pălăria flăcăilor. 9 (Mun; Olt) Floare artificială pe care o poartă fetele și flăcăii la piept, în timpul nunții. 10 (Reg) Ață mai groasă întrebuințată ca șiret la pantofi. 11 (Reg) Moț¹ de păr la animale și la oameni. 12 (Reg; îe) A avea ~ la limbă A pălăvrăgi. 13 (Reg; îae) A fi ironic.

țop³ sn [At: LIUBA -IANA, M. 94 / Pl: ~uri / E: ger dal Zopf (ger Zapf „cep”)] (Ban) Scobitură executată în talpa casei, în piciorul de sus al prispei, în pereții unei galerii de mină etc. Si: pilugă.

țop⁴ s vz țâmp

țopai^[1] i vz țop¹ corectat(ă)

țopf sm vz țop²

țup¹ i vz țop¹

țupa¹ i vz țop¹

ȚOP¹ interj. (Și în forma țup) 1. (Adesea cu valoare verbală) Exclamație care însoțește o săritură sau o mișcare bruscă. V. țîști, hop. Atuncea păunul, țup jos, se dete iute peste cap. SBIERA, P. 33. Îmi sărea țop înainte ca o turturea. ALECSANDRI, T. 5. ◊ M-am dus la Galați... și cum am ajuns, nici una, nici două... țup în vapor. id. ib. 70. Cușmuța mea cu nărav... A făcut țup peste gard. MARIAN, S. 322. ◊ (Și în forma țupa, în corelație cu hop sau cu hopa, însoțește sau sugerează săltarea în timpul jocului) Hopa-țupa... amîndoi cîntăm. NEGRUZZI, S. III 12. Hopa-țupa cît ține nunta. MAT. FOLK. 708. Hop-țup, n-am să-mbuc Și la moară n-am să duc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 387. ◊ Loc. adv. (Popular) De-a hupa, de-a țupa = de-a rostogolul. Sfîntu-ndat-a și picat De-a hupa, de-a țupa. MARIAN, S. 279. ♦ (Rar) Exclamație care sugerează o cădere. V. zdup. Hîța, bîța, Țup la pămînt (Mătăniile). SBIERA, P. 322. 2. Exclamație care se rostește în legătură cu sosirea sau cu intervenția neașteptată a cuiva undeva. Se pomeni cu zîna că vine, și nici una, nici alta, țop, se prinse lîngă dînsul în horă. ISPIRESCU, L. 213. ◊ (Cu valoare verbală) Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, și țop și el... «Eu sînt Petru, copilul Răreșoaii». DELAVRANCEA, O. II 182. ♦ Exclamație care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. Eu cît și Cosma sîntem gata de logodnă și apoi, țop, ca din senin să-mi calc vorba. SLAVICI, N. I 107. Priviți-i... de-abia dați afară din slujbă și, țup în opoziție! ALECSANDRI, T. 1448. – Variante: țup, țupa interj.

ȚOP², țopi, s. m. (Învechit și popular) Zuluf; p. ext. coadă împletită, panglică pe care și-o împletesc fetele în cosițe. Zamfira toate le avea, numai țopi îi lipsea. PANN, P. V. III 112.

ȚOP¹ interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee.

ȚOP², țopi, s. m. (Înv.) Zuluf, p. ext. coadă împletită. ♦ Panglică îngustă pe care și-o împletesc fetele la cosițe. – Sas tsop (germ. Zopf).

TOPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [Var. top-. / < fr., it. topo-, cf. gr. topos].

TOPO- elem. top³(o)-.

TOP²(O)-, -TÍP, -TIPÍE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos)

TOP³(O)-, -TÓP, -TOPÍE elem. „loc, regiune, așezare”. (< fr. top/o/-, -tope, -topie, cf. gr. topos)

top-modél s. n. Manechin ◊ „Sharone Stone, fostă top-model [are] o frumusețe, paradoxal, glacială.” R.lit. 28 IX 92 p. 10. ◊ „[Claudia Schiffer] va deveni noul top-model al casei Chanel.” R.l. 13 IX 93 p. 11 ◊ „[...] top-modelele noastre sunt mai puțin [...] vorbărețe, e greu să legi o discuție cu ele.” As 182/95 p. 11 (din engl. top-model; cf. it. top-model; PN 1981)

ȚOP interj. 1) (se folosește drept strigăt când cineva face o săritură). 2) (se folosește pentru a exprima o schimbare bruscă de situație sau de atitudine). /Onomat.

țop m. coadă de păr, înnodată cu o panglică, la fetele țărance: toate le avea, numai țopi îi lipsia PANN. [Sas. TSOP = nemț. ZOPF].

țop! int. indică o săritură repede sau o sosire neașteptată: țop cu norocul! [Onomatopee].

Țopi m. pl. alt nume dat Moților (după țopul ce le atârnă pe frunte).

țup! int. imită sgomotul săririi: țup! în vapor AL. [Onomatopee].

1) țop m. (sas. tsop, d. germ. zopf, gîță, coadă de păr împletită. V. cĭuf 1). Munt. Pl. Zorzoane, panglicĭ. A avea țopĭ, a fi cu țopĭ, a fi maĭ breaz, maĭ grozav de cît altu: se fudulește parc’ar avea țopĭ! V. împopoțonez.

2) țop, interj. care arată o sosire subită pintr’o săritură (ca și hop): țop și el la chilipir! V. țup.

țup, interj. care arată zgomotu săririĭ pășind orĭ suindu-te în saŭ pe ceva: copiiĭ țup în copac, în căruță, pe casă. V. țop, zdup.

top s. n., pl. topuri

top s. n., pl. topuri

top (pachet, clasament) s. n., pl. tópuri

+hop-țop interj.

top-model s. n., pl. top-modele

*top-model s. n., pl. top-modele

țup/țup-țup interj.

topmodél s. n. model

TOP s. testea, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hârtie.)

TOP s. v. tun.

TOP s. v. clasament.

TOP s. testea, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hîrtie.)

top s. v. TUN.

TOPMODÉL s. v. manechin.

top (-puri), s. n. – 1. Pachet de 480 de foi de hîrtie. – 2. Bucată, sul de pînză. – 3. O anumită cantitate din același articol comercial. – Mr. top(ă.) Tc. top „rol” (Roesler 604; Șeineanu, II, 363; Lokotsch 2089; Ronzevalle 117), cf. ngr. τόπί, alb., bg. top. Este dubletul lui top (megl. top), s. n. (tun), sec. XVIII, înv. – Der. toptan, s. n. (vînzare cu grămada), din tc. toptan, mr. tuptane, cf. bg. toptan; toptangiu, s. m. (angrosist); toptangerie, s. f. (comerț cu toptanul); topciu, s. m. (înv., artilerist, tunar), din tc. topci (Șeineanu, III, 123), cf. ngr. τοπτζής, bg. topčija; tophane(a), s. f. (arsenal), din tc. tophane, înv.

țop (-pi), s. m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă.

țop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s. f. (săritură; dans); țoapă, s. f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s. f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s. m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.

-TOP „loc, regiune, întindere, areal”. ◊ gr. topos „loc, regiune, suprafață” > fr. -topo, engl. id., germ. -top, it. -topo > rom. -top.

TOP-, v. TOPO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere precis localizată; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unei arii citoarhitectonice corticale; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc; sin. toponimic (2); ~onimic (v. -onimic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține toponimiei. 2. s. n., Toponim*; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitate a numelor proprii de locuri ale unei regiuni sau țări. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; sin. toponomastică. 3. Parte a morfologiei medicale care indică poziția și direcția organelor și părților anatomice.

țop, țopi, s.m. (reg.) 1. coadă de păr înnodată cu o panglică făcută de fetele de la țară. 2. floare artificială purtată la nunți.

țopi s.m. pl. (reg.) nume dat moților.

TOPO- „loc, regiune, spațiu, areal, direcție”. ◊ gr. topos „loc” > fr. topo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. topo-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme caracteristice și dominante într-un biotop; ~centru (v. -centru), s. n., loc de observație ca punct de origine; ~climatologie (v. climato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul elementelor meteorologice din imediata apropiere a solului; ~dem (v. -dem), s. n., populație care ocupă o regiune geografică mai mult sau mai puțin bine definită; ~ergogramă (v. ergo-, v. -gramă), s. f., psihoprofesiogramă*; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă dată de un anumit loc; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a plantelor în direcția izvorului de lumină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în topografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni mici a suprafeței terestre văzute orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a acesteia. 2. Descriere a configurației și situației unui loc sau a unei regiuni; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care tratează despre proprietățile figurilor din spațiu, din punct de vedere calitativ. 2. Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestuia; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor; ~metru (v. -metru₁), s. m. și f., specialist în lucrări de topometrie; ~morf (v. -morf), adj., (despre un organism sau o populație) care prezintă o serie de particularități produse de mediu; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de orientare a plantelor în funcție de izvorul de excitație; ~tip (v. -tip), s. m., organism cu același habitat cu al tipului original.

TOP 1. Top/u t (Ștef); -ești s. (Cat); -escul (Tis 36). 2. Topa ar. act. 3. Topan (Ard); -a s. (Cat); 2 și 3 pot proveni din n. calendaristic (v. Partea II, Teofan 8). 4. + -cea: Topcea (Giur 281 și 16 B IV 17). 5. Topoiu, M., munt. (BCI XV 159). 6. + -șa: Topșa. (13-15 B 180; 16 B IV 44); – s. (Ț-Rom 345); Topșea b., munt. (Sd XXI). 7. Tupșa b. (Cat). 8. Cf. Topioae, Ion (Tec I).

ȚOP poreclă dată moților < germ. Zopf „coadă”; cf. vb. a țopăi și ar. țopă < alb. tsope „felie”. 1. Țop, Cîrstea (din Brașov). (Sd X 414-415) scris și Țap; Țopu act. 2. Țopa, D. buc. act.; – ard. (Paș); – fam., mold. (16 A I 556, III 10; 17 B V 241). 3. Țopană act. 4. Țupa fam. act.

top, topuri s. n. 1. clasament muzical. 2. piesă vestimentară scurtă, asemănătoare corsajului, care acoperă bustul. 3. (pub.) clasament (indiferent de domeniu).

de top expr. (pub.) foarte bun; valoros.

țop, țopi s. m. persoană cu apucături grosolane; om necivilizat / prost crescut.