top (anglicism) ♦ 1. s. n. Clasament al preferințelor, în special pentru spectacole, muzică etc. ◊ „Unii soliști de muzică populară, soliști-vedete pe care îi întâlnim în toate top-urile de specialitate, au început să lanseze în textele lor mentalități curioase.” Sc. 9 IV 74 p. 4. ◊ „Clasamentul se referă la prostul gust privind îmbrăcămintea, respectiv top-ul pe 1977 al celor ce dețin palmaresul prostului gust în modă.” R.l. 24 XII 77 p. 6. ◊ „«Videodisco la Tănase» cu un bogat program de show-uri, melodii din top-uri, program electronic de lumini [...]” R.l. 30 VII 84 p. 4; v. și Săpt. 5 IV 74 p. 7, 28 VI 74 p. 8, 29 XII 78 p. 1, Luc. 16 XII 78 p. 4, Săpt. 16 V 85 p. 7; v. și compozitor-poet (1972), LP, topist. ♦ 2. în sint. engl. top secret „ultrasecret” ◊ „Aparatul se plimbă printre mesele de party fastuos, se strecoară pe coridoare «top secret», traversează spații aparent pustii [...]” Cont. 16 III 79 p. 8 (din engl. top; DMC 1960; M. Avram în SCL 3/72 p. 290; DEX, DN3)