COPAN, copane, s. n. (Pop.) Șold, coapsă (de animal). – Din bg. kopan.

copan¹ sn [At: BARCIANU / Pl: ~e / E: bg копан] Pop. 1 Pisălog. 2 Coapsă de animal. 3 Picior de pasăre.

❍ COPAN (pl. -ne) sn. Șold de pasăre [bg.].

COPAN, copane, s. n. (Reg.) Șold, coapsă (de animal). – Din bg. kopan.

COPAN, copane, s. n. (Regional) Șold, coapsă de animal (mai ales de pasăre). Venea... să-i aducă Leonorei, în legăturică... cîteva felioare de pîine albă, un copan de pui ciugulit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 129. Mă culcam pe garoafe, soro, mă îndopam cu copane de curcan, sugeam «mandaline» și ronțăiam dulciuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.

copan n. șold de pasăre. [Cf. bulg. KOPAN, pisălog (de unde coapsă, după analogia formei)].

copán n., pl. e (bg. kópan, maĭ, cĭocan, dim. kópanče, copan; alb. kopán, ngr. și vgr. kópanon, pisălog). Munt. ș. a. Cotoĭ, picĭor (șold) de pasăre friptă (BSG. 1022. 163). – Și copană, pl. e.

copan (pop., fam.) s. n., pl. copane

copan (pop.) s. n., pl. copane

copan s. n., pl. copane

copan (copane), s. n. – 1. Pisălog de piuliță. – 2. Pulpă, copan. – Mr. copan, megl. cupan. Bg. kopan (DAR) sau gr. și ngr. ϰάπανον.

COPAN s. v. coapsă.

copan s. v. COAPSĂ.

copan, copane, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă de pasăre sau de miel. 2. pisălog (pentru usturoi).