manechin sn [At: NEGULICI / V: (pop) măn~ sm / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: fr mannequin] 1 Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc. care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui, folosită ca model în sculptură și pictură, ca suport pentru a proba sau a expune un obiect de îmbrăcăminte etc. 2 Persoană angajată de un mare atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare cu scopul de a le prezenta publicului. 3 (Fig) Persoană sau colectivitate care execută servil și mecanic ceea ce i se cere.

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de carton, de ceară etc., de forma corpului (sau numai a bustului) omenesc și servind ca modei în pictură și în sculptură, ca suport pentru întocmirea mulajelor sau potrivirea hainelor în timpul confecționării lor, sau pentru expunerea acestora în vitrine etc. Alerga ca un animal, cu mișcări de manechin, de mașinărie. DUMITRIU, B. F. 126. I-a prins fruntea în degetele scurte și grase, i-o răsucește ca unui manechin, C. PETRESCU, Î. II 76. Trebuie să faci ceva. Nu te-am angajat degeaba. Așa puteam foarte bine să îmbrac un manechin. SAHIA, N. 102. ♦ Fig. Persoană fără voință, pe care o dirijezi cum vrei. 2. Persoană după al cărei corp se confecționează modele de îmbrăcăminte în marile ateliere sau în fabrici de confecții și care prezintă aceste modele (în cadrul: unor expoziții). – Pl. și: (m.) manechini (VLAHUȚĂ, O. A. III 19), mănechini (ODOBESCU, S. II 115).

MANECHIN s.n. Figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului; este folosită de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Formă care reprezintă corpul omenesc și pe care se probează (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, ușor de condus, foarte influențabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn].

MANECHIN s. n. 1. figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului, pentru pictori, sculptori etc. ca model sau ca suport pentru a proba sau expune țesături, haine etc. 2. persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 3. (fig.) om lipsit de personalitate, ușor influențabil. (< fr. mannequin)

MANECHIN ~e n. 1) Figură confecționată din diverse materiale (lemn, ceară, plastic etc.), care reprezintă corpul omenesc sau o parte a lui și care servește ca model în sculptură și pictură ori ca suport pentru a expune un obiect de îmbrăcăminte. 2) Persoană care prezintă într-o casă de modă noile modele de îmbrăcăminte. 3) fig. Persoană lipsită de caracter, care poate fi influențată și condusă ușor. /<fr. mannequin

manechin m. 1. figură de lemn sau de ceară imitând formele unui om și servind pictorilor, croitorilor; 2. fig. om fără voință și din care faci ce vrei (= fr. mannequin).

*manechín n., pl. e (ol. manneken [= germ. männchen], dim. d. mann, om. Cp. cu arlechin). Figură în formă de om făcută din lemn, paĭe, hîrtie, ceară ș. a. și de care se servesc pictoriĭ, croitoriĭ, ceĭ care învață scrima și alțiĭ. Momîĭe de speriat păsările din semănăturĭ. Fig. Om fără voință și din care facĭ ce vreĭ, marionetă. V. cĭuhă.

mănechin sm vz manechin

femeie-manechin s. f. Femeie care a îmbrățișat profesia de manechin ◊ „Cea mai frumoasă [...] este femeia-manechin, drapată în rochie neagră, fără spate, cu o simplă bentiță care-i întunecă pielea, cu voaletă violet, punctată în argintiu, care-i acoperă toată fața.” Săpt. 7 VI 74 p. 8 (din femeie + manechin)

manechin s. n., pl. manechine

manechin s. n., pl. manechine

manechin s. n., pl. manechine

manechin, -ne.

MANECHIN s. v. păpușă.

MANECHIN s. model, top-model. (E ~ la o casă de mode.)

MANECHIN s. model. (E ~ la o casă de mode.)

manechin s. v. PĂPUȘĂ.

manechin (manechine), s. n. – 1. Figură artificială înfățișînd corpul omenesc. – 2. Model. Fr. mannequin.

manechin, manechini s. m. (intl.) paznic.

MANECHÍN s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui, și folosită ca model în sculptură și pictură, ca suport pentru a proba sau a expune un obiect de îmbrăcăminte etc. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Costume naționale. . . îmbrăcate pre mănechini sau mari figure de ceară. ODOBESCU, S. II, 115. Erau fardați. . . semănau a mănechini din vitrinele bărbierilor. VLAHUȚĂ, D. 29, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Colonelul i-a prins fruntea. . . i-o răsucește ca unui manechin. C. PETRESCU, Î. II, 76. Nu țe-am angajat degeaba. Așa, puteam foarte bine să îmbrac un manechin. SAHIA, N. 102. Fasoanele pariziene se etalează pe manechine moderne. SADOVEANU, O. IX, 231. Aprindem lampa, dezbrăcăm copiii, nesimțitori ca niște manechine. ARGHEZI, C. J. 171. Rămăsese împietrit în mijlocul adăpostului, cu coatele îndepărtate de trup, ca un manechin de modă. T. POPOVICI, S. 23.2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare cu scopul de a le prezenta publicului. Bărbați și femei ne măsurau ca pe niște manechine care poartă confecțiunile unor case de mode. CAMIL PETRESCU, U. N. 178. Blăni de vizon, de castor. . . purtate de fermecătoare manechine. V. ROM. aprilie 1954, 63. 3. F i g. Persoană (sau, rar, colectivitate) care execută servil și mecanic ceea ce i se cere. Manechine ascultătoare în mîinile unor pseudoeconomiști înrăiți. CONTEMP. 1948, nr. 111, 4/6. – Pl.: manechine și (rar, m.) mănechini. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mănechin s. m. – Din fr. mannequin.

MĂNECHÍN s. m. v. manechin.