19 definiții pentru manechin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANECHÍN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil. 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

MANECHÍN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil. 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

manechin sn [At: NEGULICI / V: (pop) măn~ sm / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: fr mannequin] 1 Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc. care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui, folosită ca model în sculptură și pictură, ca suport pentru a proba sau a expune un obiect de îmbrăcăminte etc. 2 Persoană angajată de un mare atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare cu scopul de a le prezenta publicului. 3 (Fig) Persoană sau colectivitate care execută servil și mecanic ceea ce i se cere.

MANECHÍN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de carton, de ceară etc., de forma corpului (sau numai a bustului) omenesc și servind ca modei în pictură și în sculptură, ca suport pentru întocmirea mulajelor sau potrivirea hainelor în timpul confecționării lor, sau pentru expunerea acestora în vitrine etc. Alerga ca un animal, cu mișcări de manechin, de mașinărie. DUMITRIU, B. F. 126. I-a prins fruntea în degetele scurte și grase, i-o răsucește ca unui manechin, C. PETRESCU, Î. II 76. Trebuie să faci ceva. Nu te-am angajat degeaba. Așa puteam foarte bine să îmbrac un manechin. SAHIA, N. 102. ♦ Fig. Persoană fără voință, pe care o dirijezi cum vrei. 2. Persoană după al cărei corp se confecționează modele de îmbrăcăminte în marile ateliere sau în fabrici de confecții și care prezintă aceste modele (în cadrul: unor expoziții). – Pl. și: (m.) manechini (VLAHUȚĂ, O. A. III 19), mănechini (ODOBESCU, S. II 115).

MANECHÍN s.n. Figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului; este folosită de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Formă care reprezintă corpul omenesc și pe care se probează (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, ușor de condus, foarte influențabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn].

MANECHÍN s. n. 1. figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului, pentru pictori, sculptori etc. ca model sau ca suport pentru a proba sau expune țesături, haine etc. 2. persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 3. (fig.) om lipsit de personalitate, ușor influențabil. (< fr. mannequin)

MANECHÍN ~e n. 1) Figură confecționată din diverse materiale (lemn, ceară, plastic etc.), care reprezintă corpul omenesc sau o parte a lui și care servește ca model în sculptură și pictură ori ca suport pentru a expune un obiect de îmbrăcăminte. 2) Persoană care prezintă într-o casă de modă noile modele de îmbrăcăminte. 3) fig. Persoană lipsită de caracter, care poate fi influențată și condusă ușor. /<fr. mannequin

manechin m. 1. figură de lemn sau de ceară imitând formele unui om și servind pictorilor, croitorilor; 2. fig. om fără voință și din care faci ce vrei (= fr. mannequin).

*manechín n., pl. e (ol. manneken [= germ. männchen], dim. d. mann, om. Cp. cu arlechin). Figură în formă de om făcută din lemn, paĭe, hîrtie, ceară ș. a. și de care se servesc pictoriĭ, croitoriĭ, ceĭ care învață scrima și alțiĭ. Momîĭe de speriat păsările din semănăturĭ. Fig. Om fără voință și din care facĭ ce vreĭ, marionetă. V. cĭuhă.

mănechin sm vz manechin

feméie-manechín s. f. Femeie care a îmbrățișat profesia de manechin ◊ „Cea mai frumoasă [...] este femeia-manechin, drapată în rochie neagră, fără spate, cu o simplă bentiță care-i întunecă pielea, cu voaletă violet, punctată în argintiu, care-i acoperă toată fața.” Săpt. 7 VI 74 p. 8 (din femeie + manechin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manechín s. n., pl. manechíne

manechín s. n., pl. manechíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANECHÍN s. model, top-model. (E ~ la o casă de mode.)

MANECHÍN s. v. păpușă.

MANECHIN s. model. (E ~ la o casă de mode.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

manechín (manechíne), s. n.1. Figură artificială înfățișînd corpul omenesc. – 2. Model. Fr. mannequin.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

manechin, manechini s. m. (intl.) paznic.

Intrare: manechin
manechin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manechin
  • manechinul
  • manechinu‑
plural
  • manechine
  • manechinele
genitiv-dativ singular
  • manechin
  • manechinului
plural
  • manechine
  • manechinelor
vocativ singular
plural
manechin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DN, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manechin
  • manechinul
  • manechinu‑
plural
  • manechini
  • manechinii
genitiv-dativ singular
  • manechin
  • manechinului
plural
  • manechini
  • manechinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manechin

  • 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: păpușă 3 exemple
    exemple
    • Alerga ca un animal, cu mișcări de manechin, de mașinărie. DUMITRIU, B. F. 126.
      surse: DLRLC
    • I-a prins fruntea în degetele scurte și grase, i-o răsucește ca unui manechin, C. PETRESCU, Î. II 76.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să faci ceva. Nu te-am angajat degeaba. Așa puteam foarte bine să îmbrac un manechin. SAHIA, N. 102.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: model top-model

etimologie: