ȚOP poreclă dată moților < germ. Zopf „coadă”; cf. vb. a țopăi și ar. țopă < alb. tsope „felie”. 1. Țop, Cîrstea (din Brașov). (Sd X 414-415) scris și Țap; Țopu act. 2. Țopa, D. buc. act.; – ard. (Paș); – fam., mold. (16 A I 556, III 10; 17 B V 241). 3. Țopană act. 4. Țupa fam. act.