6 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul Paștelor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paște = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare joi. – Lat. [dies] Jovis.

joi1 [At: CORESI, EV. 16/25 / V: jui / E: ml Jovis (dies)] 1 sfi A patra zi a săptămânii, care urmează după miercuri. 2 sfi (Pfm; îe) De ~ până mai apoi La nesfârșit. 3 sfi (Îae) Mereu. 4 sfi (Îae) Niciodată. 5 sfi (Înv; îae) Se spune despre un lucru făcut de mântuială. 6 sfi (Îvp; îe) ~ mai de apoi sau ~ după Paște Niciodată. 7 sfi (Înv; îe) De ~ în Paști Rar. 8 sfi (Bis; îe) ~a-mare (sau ~a patimilor) Ultima joi (1) din Postul Paștelui. 9 sfi (Pop; îe) A îndruga ca de ~a mare A spune verzi și uscate. 10 sfi (Îvp; îc) ~a verde Joia (1) din săptămâna Rusaliilor. 11 sfi (Îvp; îc) ~a furnicilor sau ~a tuturor jivinelor, ~a nemaipomenită (sau necurată) Joia (1) din Săptămâna albă. 12 sfi (Îvp; îc) ~a apelor Joia (1) din Săptămâna mare de dinainte de Sf. Toader Si: (pop) târgul-iepelor. 13 sfi (Îvp; îc) ~a mânioasă A noua joi (1) după Paști. 14 sfi (Îvp; îs) Cele ~ (sau ~le grele sau ~le păzite) Ultimele două joi (1) din cele nouă ale Cinzecimii luminate. 15 sfi (Mtp; îc) Sfânta ~ Zână bună. 16 av În fiecare zi de joi (1). 17 av În cursul zilei de joi (1).

joi3 vi [At: CHEST. IV, 52/350 / Pzi: 3 ~ește / E: fo] (Reg; d. apa unui râu) A vui.

joi2 [At: LET. III, 37 / V: geoi, gioi, giori, giui, jori / Pzi: ~esc / E: mg gyönni, gyünni] (Ban; Trs) 1 vt A mulțumi pe cineva. 2 vt (Spc) A sătura pe cineva. 3 vt (Îe) A nu avea cu ce gioi pe cineva A nu avea îndeajuns. 4 vr (D. porcii de îngrășat) A se sătura de mâncare. 5 vi A o scoate la capăt cu un lucru. 6 vt A reuși. 7 vt A suporta.

JOI s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Paștilor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paști = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.

JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămînii, care urmează după miercuri. Într-o joi după crăciun La cătane m-a luat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. ◊ Expr. De joi pînă mai (de-) apoi v. apoi. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi.

JOI1 s. f. A patra zi a săptămînii, care urmează după miercuri. ◊ Expr. De joi pînă mai (de-)apoi = la nesfîrșit, mereu. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul paștelui. – Lat. [dies] Jovis.

JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.

JOI2 adv. În ziua de joi. /<lat. jovis

JOI1 f. A patra zi a săptămânii. ◊ ~a mare ultima joi din postul Paștilor. De ~ până mai apoi a) la nesfârșit; mereu; b) niciodată; nicicând. [Monosilabic. art. joia] /<lat. jovis

Joi f. a patra zi săptămânii: Joi-mari, Joia dinaintea Paștilor când se face colivă pentru pomenirea morților; Joia iepelor, Joia din săptămâna mare, sărbătorită de țărani ca șa nu fie expuși la înțepături; Joia verde, a noua Joi după Paști, cade în postul Sâmpietrului (sărbătorită de țărani ca și Pastile); Joi după Paști, fig. si fam. niciodată; de Joi până mai apoi, foarte scurt timp. [Lat. JOVIS (DIES)].

joĭ f. (d. lat. Jŏvis [adică dies, ziŭa], lui Joĭe, zeu suprem al Romanilor; it. giovedi, pv. jous, fr. jeudi, sp. jeuves). A patra zi a săptămîniĭ, între Miercurĭ și Vinerĭ. Joĭa mare, Joĭa întîĭa după Paște; Joĭele după Paște, cele noŭă saŭ treĭ Joĭ după Paște, cînd femeile din popor nu coase de frică să nu cadă grindină saŭ să nu le meargă răŭ vitelor. Joĭa verde, o sărbătoare mare, după Rusaliĭ, la Catolicĭ. Din Joĭ în Paște, foarte rar: noĭ ne vedem din Joĭ în Paște. De Joĭ pînă maĭ apoĭ, puțin timp: a ținut (durat) de Joĭ pînă maĭ apoĭ. – P. declinare, V. lunĭ.

geui[1] v vz joi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

joaie sf [At: DA / Pl: joi / E: ns cf joian] (Bot; reg) 1 Salvie de câmp. (Salvia pratensis). 2 Cinsteț (Salvia glutinosa).

jui[1] av, a,[2] sf vz joi1 corectată

  1. În original, incorect accentuat: jui LauraGellner
  2. Lexemul principal joi nu are niciun sens cu valoare de adjectiv. — gall

JÓIA adv. În fiecare zi de joi. /<lat. jovis

GIUI vb. (Mold., Ban.) A satisface. A: Să poată giui si trebuințele Domniei-sale. PSEUDO-MUSTE. C: Gsuiesh. AC, 342. Etimologie: magh. gyonni, gÿunni, gÿözn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

joi s. f., art. joia; g.-d. joi, g.-d. art. joii; pl. joi, art. joile (jo-i-)

joi s. f., art. jóia; pl. joi, art. jóile (sil. jo-i-)

!Joia Mare (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Joii Mari

Joia Mare (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Joii Mari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JOÍ vb. v. dovedi, îndura, mulțumi, pătimi, păți, prididi, răbda, răzbi, satisface, suferi, suporta, trage.

joi vb. v. DOVEDI. ÎNDURA. MULȚUMI. PĂTIMI. PĂȚI. PRIDIDI. RĂBDA. RĂZBI. SATISFACE. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

joi s. f. – Ziua a patra a săptămînii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Pușcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc într-o joi); joică, s. f. (nume de vacă); joimăriță, s. f. (ființă imaginară cu puteri malefice care le amenință pe femeile leneșe; obicei popular, conform căruia un flăcău merge din casă în casă, prefăcîndu-se că este un duh rău), de la joia mare sau joimari.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura.

joí, joiesc, vb. intranz. – (reg.) A birui, a răzbi, a ieși la capăt, a face față: „O dat Dumnezeu prune din belșug și nu am mai joit cu adunatul” (Tăuți). – Din magh. gyönni, gyünni (DLRM, MDA).

joi, s.m. – A patra zi din săptămână. ♦ Joile dintre tunuri; zilele de joi dintre Paști și Rusalii erau dedicate Sfântului Ilie, motiv pentru care exista interdicția de a se lucra: „Joile dintre Paști și Rusalii îs șapte și să țâneu să nu bată gheața, să nu bată vântu’, să nu rupă pomii” (Bilțiu, 2009: 152; Desești). „Nime nu lucră în zâlele acelea, ca să nu fie lovit de trăsnet” (idem; Budești). „Joile să țân ș-amu până la Sf. Ilie. O ieșit nu știu câți preoți ș-o legat joile, să nu lucre cu pământu’ pântru ape, tunete și fuljere” (idem; Moisei). ♦ Joița verde, a patra zi din prima săptămână din Postul Mare (Paști), când „îi bine-a țesă, a bontăni, că iesă iarbă” (Memoria, 2001: 25). ♦ (onom.) Joia, Joian, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Joiana, nume dat vacilor care s-au născut într-o zi de joi. – Lat. (dies) jovis, ziua dedicată de romani zeului Jove (Jupiter), divinitatea supremă în mitologia romană (Șăineanu, Scriban; Diez, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

joáie s.f. (reg.) salvie de câmpuri.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

joi s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ♦ (Bis.) Zi liturgică, închinată în cadrul săptămânii liturgice cinstirii sfinților apostoli, pentru că joi a avut Cina cea de taină, la care Mântuitorul a întemeiat sfânta euharistie în prezența apostolilor. ◊ (Pop.) Joia mare (joimare, joimar s. m., joimari s. f. pl.) = ultima joi din postul Paștilor (păresimi), când se celebrează amintirea Cinei de taină. ◊ Joia verde = joia din săptămâna Rusaliilor, când are loc o sărbătoare populară. ◊ Joia iepelor = joia din săptămâna mare. ◊ Joia furnicilor = joia din săptămâna albă. ◊ Joia apelor = joia din săptămâna mare (dinainte de Sântoader). ◊ Joia mânioasă = a noua joi după Paști, sărbătoare care se ține pentru ca grindina să nu strice holdele. ◊ Joia jivinelor = joia din săptămâna brânzei. ◊ Joile grele (sau păzite, cele joi) = cele din urmă două joi din cele noua ale Cincizecimii. ◊ Sfânta Joi = zână binevoitoare din mitologia românească. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = mereu, la nesfârșit; niciodată. ◊ Din joi în Paști = din când în când, foarte rar. – Din lat. (dies) Jovis.

JOI, ziua (cf, Drăg). 1. Joi, Anastase; – Criste (AO XV 38) probabil aromîni; Joie, Fronescu (Acte mss M-rea Mislea); Joia, b. țig. (Sur III); Joica b., țig. (16 B II 250); Joicel t. (16 B IV 421); Joiana, VI, mold. act.; Joiana b, sau f. (?) 1521 (P Gov f° 17). 2. Gioi = Joi b., ar. (Ant Ar); Gioița s. mold. (Sd XXI). 3. Zoița [< Zoe] zisă și Joița (BAP II 116).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

din an în Paște / joi în Paște / Paște-n Crăciun expr. foarte rar; la intervale mari de timp.

joi după Paști expr. (pop., iron.) niciodată!

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.

Intrare: Joi
nume propriu (I3)
  • Joi
Intrare: joi (reuși, răbda)
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • joi
  • joire
  • joit
  • joitu‑
  • joind
  • joindu‑
singular plural
  • joiește
  • joiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • joiesc
(să)
  • joiesc
  • joiam
  • joii
  • joisem
a II-a (tu)
  • joiești
(să)
  • joiești
  • joiai
  • joiși
  • joiseși
a III-a (el, ea)
  • joiește
(să)
  • joiască
  • joia
  • joi
  • joise
plural I (noi)
  • joim
(să)
  • joim
  • joiam
  • joirăm
  • joiserăm
  • joisem
a II-a (voi)
  • joiți
(să)
  • joiți
  • joiați
  • joirăți
  • joiserăți
  • joiseți
a III-a (ei, ele)
  • joiesc
(să)
  • joiască
  • joiau
  • joi
  • joiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • geoi
  • geoire
  • geoit
  • geoitu‑
  • geoind
  • geoindu‑
singular plural
  • geoiește
  • geoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • geoiesc
(să)
  • geoiesc
  • geoiam
  • geoii
  • geoisem
a II-a (tu)
  • geoiești
(să)
  • geoiești
  • geoiai
  • geoiși
  • geoiseși
a III-a (el, ea)
  • geoiește
(să)
  • geoiască
  • geoia
  • geoi
  • geoise
plural I (noi)
  • geoim
(să)
  • geoim
  • geoiam
  • geoirăm
  • geoiserăm
  • geoisem
a II-a (voi)
  • geoiți
(să)
  • geoiți
  • geoiați
  • geoirăți
  • geoiserăți
  • geoiseți
a III-a (ei, ele)
  • geoiesc
(să)
  • geoiască
  • geoiau
  • geoi
  • geoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • geui
  • geuire
  • geuit
  • geuitu‑
  • geuind
  • geuindu‑
singular plural
  • geuiește
  • geuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • geuiesc
(să)
  • geuiesc
  • geuiam
  • geuii
  • geuisem
a II-a (tu)
  • geuiești
(să)
  • geuiești
  • geuiai
  • geuiși
  • geuiseși
a III-a (el, ea)
  • geuiește
(să)
  • geuiască
  • geuia
  • geui
  • geuise
plural I (noi)
  • geuim
(să)
  • geuim
  • geuiam
  • geuirăm
  • geuiserăm
  • geuisem
a II-a (voi)
  • geuiți
(să)
  • geuiți
  • geuiați
  • geuirăți
  • geuiserăți
  • geuiseți
a III-a (ei, ele)
  • geuiesc
(să)
  • geuiască
  • geuiau
  • geui
  • geuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gioi
  • gioire
  • gioit
  • gioitu‑
  • gioind
  • gioindu‑
singular plural
  • gioiește
  • gioiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gioiesc
(să)
  • gioiesc
  • gioiam
  • gioii
  • gioisem
a II-a (tu)
  • gioiești
(să)
  • gioiești
  • gioiai
  • gioiși
  • gioiseși
a III-a (el, ea)
  • gioiește
(să)
  • gioiască
  • gioia
  • gioi
  • gioise
plural I (noi)
  • gioim
(să)
  • gioim
  • gioiam
  • gioirăm
  • gioiserăm
  • gioisem
a II-a (voi)
  • gioiți
(să)
  • gioiți
  • gioiați
  • gioirăți
  • gioiserăți
  • gioiseți
a III-a (ei, ele)
  • gioiesc
(să)
  • gioiască
  • gioiau
  • gioi
  • gioiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giori
  • giorire
  • giorit
  • gioritu‑
  • giorind
  • giorindu‑
singular plural
  • giorește
  • gioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gioresc
(să)
  • gioresc
  • gioream
  • giorii
  • giorisem
a II-a (tu)
  • giorești
(să)
  • giorești
  • gioreai
  • gioriși
  • gioriseși
a III-a (el, ea)
  • giorește
(să)
  • giorească
  • giorea
  • giori
  • giorise
plural I (noi)
  • giorim
(să)
  • giorim
  • gioream
  • giorirăm
  • gioriserăm
  • giorisem
a II-a (voi)
  • gioriți
(să)
  • gioriți
  • gioreați
  • giorirăți
  • gioriserăți
  • gioriseți
a III-a (ei, ele)
  • gioresc
(să)
  • giorească
  • gioreau
  • giori
  • gioriseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giui
  • giuire
  • giuit
  • giuitu‑
  • giuind
  • giuindu‑
singular plural
  • giuiește
  • giuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • giuiesc
(să)
  • giuiesc
  • giuiam
  • giuii
  • giuisem
a II-a (tu)
  • giuiești
(să)
  • giuiești
  • giuiai
  • giuiși
  • giuiseși
a III-a (el, ea)
  • giuiește
(să)
  • giuiască
  • giuia
  • giui
  • giuise
plural I (noi)
  • giuim
(să)
  • giuim
  • giuiam
  • giuirăm
  • giuiserăm
  • giuisem
a II-a (voi)
  • giuiți
(să)
  • giuiți
  • giuiați
  • giuirăți
  • giuiserăți
  • giuiseți
a III-a (ei, ele)
  • giuiesc
(să)
  • giuiască
  • giuiau
  • giui
  • giuiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jori
  • jorire
  • jorit
  • joritu‑
  • jorind
  • jorindu‑
singular plural
  • jorește
  • joriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • joresc
(să)
  • joresc
  • joream
  • jorii
  • jorisem
a II-a (tu)
  • jorești
(să)
  • jorești
  • joreai
  • joriși
  • joriseși
a III-a (el, ea)
  • jorește
(să)
  • jorească
  • jorea
  • jori
  • jorise
plural I (noi)
  • jorim
(să)
  • jorim
  • joream
  • jorirăm
  • joriserăm
  • jorisem
a II-a (voi)
  • joriți
(să)
  • joriți
  • joreați
  • jorirăți
  • joriserăți
  • joriseți
a III-a (ei, ele)
  • joresc
(să)
  • jorească
  • joreau
  • jori
  • joriseră
Intrare: joi (s.f.)
joi1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F147)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joi
  • joia
plural
  • joi
  • joile
genitiv-dativ singular
  • joi
  • joii
plural
  • joi
  • joilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F147)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jui
  • juia
plural
  • jui
  • juile
genitiv-dativ singular
  • jui
  • juii
plural
  • jui
  • juilor
vocativ singular
plural
Intrare: joi (vui)
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • joi
  • joire
  • joit
  • joitu‑
  • joind
  • joindu‑
singular plural
  • joiește
  • joiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • joiesc
(să)
  • joiesc
  • joiam
  • joii
  • joisem
a II-a (tu)
  • joiești
(să)
  • joiești
  • joiai
  • joiși
  • joiseși
a III-a (el, ea)
  • joiește
(să)
  • joiască
  • joia
  • joi
  • joise
plural I (noi)
  • joim
(să)
  • joim
  • joiam
  • joirăm
  • joiserăm
  • joisem
a II-a (voi)
  • joiți
(să)
  • joiți
  • joiați
  • joirăți
  • joiserăți
  • joiseți
a III-a (ei, ele)
  • joiesc
(să)
  • joiască
  • joiau
  • joi
  • joiseră
Intrare: joaie
substantiv feminin (F132)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joaie
  • joaia
plural
  • joi
  • joile
genitiv-dativ singular
  • joi
  • joii
plural
  • joi
  • joilor
vocativ singular
plural
Intrare: Joia Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Joia Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Joii Mari
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

joi, joiescverb

etimologie:

joi, joisubstantiv feminin

  • 1. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Într-o joi după crăciun La cătane m-a luat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. DLRLC
    • 1.1. popular Joia Mare (sau a patimilor) = ultima joi din postul Paștelor. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
      • chat_bubble A îndruga ca de Joia Mare = a spune verzi și uscate. MDA2
    • 1.2. (și) adverbial (În forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare zi de joi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • chat_bubble învechit Se spune despre un lucru făcut de mântuială. MDA2
    • chat_bubble Din (sau de) joi în Paște = din când în când, foarte rar. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • chat_bubble învechit popular Joi mai de apoi sau joi după Paște = niciodată. MDA2
      sinonime: niciodată
    • chat_bubble învechit popular compus Joia verde = joia din săptămâna Rusaliilor. MDA2
    • chat_bubble învechit popular compus Joia furnicilor sau joia tuturor jivinelor, joia nemaipomenită (sau necurată) = joia din Săptămâna albă. MDA2
    • chat_bubble învechit popular compus Joia apelor = joia din Săptămâna mare de dinainte de Sfântul Toader; (popular) târgul-iepelor. MDA2
    • chat_bubble învechit popular compus Joia mânioasă = a noua joi după Paști. MDA2
    • chat_bubble învechit popular (în) sintagmă Cele joi (sau joile grele sau joile păzite) = ultimele două joi din cele nouă ale Cinzecimii luminate. MDA2
    • chat_bubble mitologie popular compus Sfânta Joi = Zână bună. MDA2
etimologie:

joi, joiescverb

etimologie:

joaie, joisubstantiv feminin

botanică regional
  • 1. Salvie de câmp (Salvia pratensis). MDA2
  • 2. (Salvia glutinosa) MDA2
    sinonime: cinsteț
etimologie:

Joia Maresubstantiv propriu feminin articulat, substantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.