joi² [At: LET. III, 37 / V: geoi, gioi, giori, giui, jori / Pzi: ~esc / E: mg gyönni, gyünni] (Ban; Trs) 1 vt A mulțumi pe cineva. 2 vt (Spc) A sătura pe cineva. 3 vt (Îe) A nu avea cu ce gioi pe cineva A nu avea îndeajuns. 4 vr (D. porcii de îngrășat) A se sătura de mâncare. 5 vi A o scoate la capăt cu un lucru. 6 vt A reuși. 7 vt A suporta.

JOI², joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.

geoi v vz joi²

geui^[1] v vz joi

gioi v vz joi

giori v vz joi²

giui v vz joi

jori v vz joi²

joi² s. f., art. joia; g.-d. art. joii; pl. joi, art. joile (desp. jo-i-)

JOI vb. v. dovedi, îndura, mulțumi, pătimi, păți, prididi, răbda, răzbi, satisface, suferi, suporta, trage.

joi² vb. IV. (reg.) 1 intr. (despre oameni; mai ales în constr. neg.) v. Dovedi. Prididi. Răzbi. 2 tr. (compl. indică chinuri, dureri, necazuri, neplăceri fizice sau morale etc.) v. Îndura. Pătimi. Păți. Răbda. Suferi. Suporta. Trăi. 3 tr. (compl. indică oameni) v. Mulțumi. Satisface.

joi vb. v. DOVEDI. ÎNDURA. MULȚUMI. PĂTIMI. PĂȚI. PRIDIDI. RĂBDA. RĂZBI. SATISFACE. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.

joi, joiesc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura.

joí, joiesc, v.i. (reg.) A birui, a răzbi, a ieși la capăt, a face față: „O dat Dumnezeu prune din belșug și nu am mai joit cu adunatul” (Tăuții de Sus). – Din magh. gyönni, gyünni (DLRM, MDA).

GIUI vb. (Mold., Ban.) A satisface. A: Să poată giui si trebuințele Domniei-sale. PSEUDO-MUSTE. C: Gsuiesh. AC, 342. Etimologie: magh. gyonni, gÿunni, gÿözn.