16 definiții pentru răzbi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBI, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. Intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuși. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... ♦ (Despre mirosuri) A se răspândi. 3. Tranz. A învinge, a înfrânge, a răpune. ◊ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde, a birui, a copleși. 5. Tranz. și intranz. A termina, a prididi, a isprăvi. – Din sl. razbiti.

RĂZBI, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. Intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuși. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... ♦ (Despre mirosuri) A se răspândi. 3. Tranz. A învinge, a înfrânge, a răpune. ◊ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde, a birui, a copleși. 5. Tranz. și intranz. A termina, a prididi, a isprăvi. – Din sl. razbiti.

răzbi [At: PSALT. HUR. 116v/22 / V: (rar) râz~ / S și: rez~ / Pzi: ~besc / E: vsl развити] 1 vt (Îrg) A zdrobi. 2 vt (Îrg) A lovi. 3 vr (Reg) A se zbate (pentru a se elibera). 4 vt A învinge. 5 vt (Îvr) A nimici. 6 vt A copleși pe cineva (prin număr, forță etc.). 7 vt (Îe) A ~ (pe cineva) cu bătaia (sau în bătaie, în bătăi) A bate rău pe cineva. 8 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în palme A lua pe cineva la palme. 9 vt (D. senzații, sentimente etc.). A pune stăpânire pe cineva. 10 vt (Fig) A uimi. 11 vt (Înv; îe) A ~ (cuiva) ochii (cu ceva) A face pe cineva să se minuneze. 12 vi A-și face drum. 13 vi A pătrunde (dincolo) Si: a pătrunde, a răzbate (7). 14 vt A ieși (cu greu) la iveală. 15 vi (Rar) A apărea în toată înălțimea. 16 vi A ajunge (cu greu) undeva Si: a răzbate (11). 17 vi (D. sunete) A se face auzit (până la...) Si: a străbate, a răzbate (8). 18 vi (D. mirosuri) A ajunge până la... 19-20 vit A reuși. 21 vi (Rar) A dăinui (1). 22-23 vit A face față Si: a prididi. 24 vi (Îe) A o ~ în... A trece la... 25 vi (Îae) A se apuca de...

RĂZBI, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și face drum, a pătrunde, a înainta, a trece (dincolo); a răzbate. Sania n-a mai putut răzbi prin troian. C. PETRESCU, A. 282. A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. Trei zile-n urmă am răzbit Prin Dunărea umflată. ALECSANDRI, P. A. 206. ◊ Fig. Vom răzbi prin toate, că nu ne trudim degeaba. VORNIC, P. 131. 2. Intranz. A ajunge undeva, a se strecura (pînă la); a răzbate (2). Bătrînului Dămian îi zicea Gălățanul, pentru că răzbea cu dubasul lui, ducînd pește, pînă-n tîrgul cel mare al Dunării. SADOVEANU, O. VIII 235. Nici pasăre măiastră nu poate răzbi pînă unde sîntem noi acum. ISPIRESCU, L. 236. Nu vă lăudați că voi ați răzbit cu sabia în casa noastră. ODOBESCU, S. III 551. ♦ (Despre glas, zgomot etc.) A se face auzit, a ajunge pînă la... Atunci au răzbit la trăsură strigătele tatii. VORNIC, P. 17. De acolo răzbi un muget. PAS, Z. IV 168. ♦ (Despre un miros) A se răspîndi. Spre seară răzbea... mireasma de lămîiță. CAMIL PETRESCU, O. I 598. Semăna-ți-aș numele Prin toate grădinile, Să zboare miroasele La toate frumoasele, Să răzbească și la mine Supărarea să-mi aline. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. 3. Tranz. A învinge, a răpune, a înfrînge. Gheorghe Dima s-a bătut cu turcul, l-a răzbit și l-a alungat spre Țarigrad. GALAN, Z. R. 39. Ștefan-vodă a apucat sabia și a bătut război cu păgînii în Țara Muntenească. I-a răzbit și s-a întors cu mare dobîndă. SADOVEANU, F. J. 556. ◊ Fig. Păcat să te răzbească junghiul și să te trîntească la pat. C. PETRESCU, A. R. 50. ♦ A sili pe cineva să se dea învins, a-i veni cuiva de hac, a-l da gata. Trăsnea... dacă vede că-l răzbim cu poștele, se mută la altă gazdă. CREANGĂ, A. 102. ◊ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) rău, a-l bate măr. ♦ (Despre senzații, sentimente etc.) A copleși, a cuprinde, a birui. Groază năprasnic-acum a răzbit speriatele piepturi, Tremură toți. COȘBUC, AE. 35. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea. CREANGĂ, A. 66. 4. Intranz. A prididi, a termina, a isprăvi. Nu pot răzbi cu treburile pe care le am.

A RĂZBI ~esc 1. tranz. (despre sentimente, senzații, stări etc.) A cuprinde pe de-a-ntregul; a pătrunde. L-a răzbit oboseala. 2. intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbate. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a răzbate. /<sl. razbiti

răsbì v. 1. a pătrunde de cea parte: cum ai putut răsbi până aci? 2. fig. a învinge: l’a răsbit frigul, foamea? 3. fam. a omorî în bătăi. [Slav. RAZBITI, a frânge].

răzbésc v. tr. (vsl. razbiti, a disolva, a frînge, d. biti, a bate, ca și izbesc). Înfrîng, înving, răpun (fig.): m’a răzbit frigu și sărăcia. V. intr. Răzbat, străbat: cuĭu a răzbit pin scîndură, eŭ am răzbit pin desiș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzbi (a ~) (a răzbate) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbesc, 3 sg. răzbește, imperf. 1 răzbeam; conj. prez. 1 sg. să răzbesc, 3 să răzbească

răzbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbesc, imperf. 3 sg. răzbea; conj. prez. 3 să răzbească

răzbi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbesc, imperf. 3 sg. răzbea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZBI vb. v. bate, birui, izbi, izbândi, izbuti, înfrânge, întrece, învinge, lovi, reuși, sfărâma, zdrobi.

RĂZBI vb. 1. v. pătrunde. 2. v. ajunge. 3. v. depăși. 4. v. prididi. 5. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovârși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. v. copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.)

RĂZBI vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a ajunge, a răzbate, a străbate. (Strigătul ~ pînă la el.) 3. a birui, a depăși, a înfrînge, a învinge, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 4. a dovedi, a prididi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) 5. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. a-(l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.)

răzbi vb. v. BATE. BIRUI. IZBI. IZBÎNDI. IZBUTI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LOVI. REUȘI. SFĂRÎMA. ZDROBI.

Intrare: răzbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbi
  • răzbire
  • răzbit
  • răzbitu‑
  • răzbind
  • răzbindu‑
singular plural
  • răzbește
  • răzbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzbesc
(să)
  • răzbesc
  • răzbeam
  • răzbii
  • răzbisem
a II-a (tu)
  • răzbești
(să)
  • răzbești
  • răzbeai
  • răzbiși
  • răzbiseși
a III-a (el, ea)
  • răzbește
(să)
  • răzbească
  • răzbea
  • răzbi
  • răzbise
plural I (noi)
  • răzbim
(să)
  • răzbim
  • răzbeam
  • răzbirăm
  • răzbiserăm
  • răzbisem
a II-a (voi)
  • răzbiți
(să)
  • răzbiți
  • răzbeați
  • răzbirăți
  • răzbiserăți
  • răzbiseți
a III-a (ei, ele)
  • răzbesc
(să)
  • răzbească
  • răzbeau
  • răzbi
  • răzbiseră
râzbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbi, răzbescverb

  • 1. intranzitiv A-și face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sania n-a mai putut răzbi prin troian. C. PETRESCU, A. 282. DLRLC
    • format_quote A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • format_quote Trei zile-n urmă am răzbit Prin Dunărea umflată. ALECSANDRI, P. A. 206. DLRLC
    • format_quote figurat Vom răzbi prin toate, că nu ne trudim degeaba. VORNIC, P. 131. DLRLC
  • 2. intranzitiv A ajunge undeva înlăturând obstacolele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînului Dămian îi zicea Gălățanul, pentru că răzbea cu dubasul lui, ducînd pește, pînă-n tîrgul cel mare al Dunării. SADOVEANU, O. VIII 235. DLRLC
    • format_quote Nici pasăre măiastră nu poate răzbi pînă unde sîntem noi acum. ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
    • format_quote Nu vă lăudați că voi ați răzbit cu sabia în casa noastră. ODOBESCU, S. III 551. DLRLC
    • 2.1. Izbuti, reuși. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Atunci au răzbit la trăsură strigătele tatii. VORNIC, P. 17. DLRLC
      • format_quote De acolo răzbi un muget. PAS, Z. IV 168. DLRLC
    • 2.3. (Despre mirosuri) A se răspândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răspândi
      • format_quote Spre seară răzbea... mireasma de lămîiță. CAMIL PETRESCU, O. I 598. DLRLC
      • format_quote Semăna-ți-aș numele Prin toate grădinile, Să zboare miroasele La toate frumoasele, Să răzbească și la mine Supărarea să-mi aline. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. DLRLC
  • 3. tranzitiv Răpune, înfrânge, învinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gheorghe Dima s-a bătut cu turcul, l-a răzbit și l-a alungat spre Țarigrad. GALAN, Z. R. 39. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă a apucat sabia și a bătut război cu păgînii în Țara Muntenească. I-a răzbit și s-a întors cu mare dobîndă. SADOVEANU, F. J. 556. DLRLC
    • format_quote figurat Păcat să te răzbească junghiul și să te trîntească la pat. C. PETRESCU, A. R. 50. DLRLC
    • 3.1. A sili pe cineva să se dea învins, a-i veni cuiva de hac, a-l da gata. DLRLC
      • format_quote Trăsnea... dacă vede că-l răzbim cu poștele, se mută la altă gazdă. CREANGĂ, A. 102. DLRLC
      • chat_bubble A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. tranzitiv Despre stări fizice sau sufletești: birui, copleși, cuprinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Groază năprasnic-acum a răzbit speriatele piepturi, Tremură toți. COȘBUC, AE. 35. DLRLC
    • format_quote Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea. CREANGĂ, A. 66. DLRLC
  • 5. tranzitiv intranzitiv Isprăvi, prididi, termina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu pot răzbi cu treburile pe care le am. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.