ALBASTRU, -Ă, albaștri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) folosit în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru (1). ◊ Compuse: albastru-azuriu = albastru (1) cu nuanțe azurii; albastru-deschis = albastru (1) mai puțin intens. – Lat. albaster (albus).

DESCHIS, -Ă, deschiși, -se, adj. 1. (Despre uși, porți, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ◊ Expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în timpul desfășurării unui spectacol. A avea (sau a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit. Camion deschis. ♦ (În sintagmele) Scrisoare deschisă = scrisoare cu conținut polemic, destinată publicității. Vot deschis sau alegere deschisă = vot sau alegere pe față, prin ridicarea mâinii. Ședință (sau adunare) deschisă = ședință (sau adunare) la care sunt invitate și persoane din afara organizației respective. 3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzișuri, de fățărnicie; franc, sincer. Expr. Deschis la vorbă sau cu sufletul deschis, cu inima deschisă = sincer, fără ascunzișuri. Deschis la minte (sau la cap) = deștept, receptiv. Cu pieptul deschis = fără teamă, plin de curaj. ♦ (Despre războaie, certuri etc.) Declarat, manifest. 4. (Despre obiecte care se pot închide) Cu marginile (sau cu părțile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e îmbinat sau strâns. A lăsa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă; fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ◊ Expr. A avea ochii deschiși = a privi cu multă atenție; a fi vigilent. ♦ (Despre mână) Cu degetele întinse, răsfirate; fig. darnic. ♦ (Despre brațe) Desfăcut în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrățișa pe cineva.** (Despre aripi) Desfăcut, întins pentru zbor. ♦ (Despre răni) Care sângerează sau supurează, care nu este vindecat. 5. (Despre terenuri) Neîngrădit, neîmprejmuit; p. ext. care se întinde pe o mare distanță; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole. ◊ Oraș deschis = oraș nefortificat sau neapărat, care, potrivit dreptului internațional, nu poate fi bombardat sau atacat în timp de război. Port deschis = port în care au acces navele de orice naționalitate. 6. (În sintagmele) Vocală deschisă = vocală pronunțată cu maxilarele mai îndepărtate decât în cazul vocalelor închise. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală. 7. (Despre circuite electrice) Care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate. 8. (Despre culori) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru; pal, luminos, clar. [Var.: (pop.) deșchis, -ă adj.] – V. deschide.

DICHIS, dichisuri, s. n. (Pop. și fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (de mică importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

bichiș sn vz dichis

dechis sn vz dichis

deschis², ~ă [At: URECHE, L. 63 / V: deochis / Pl: ~iși, ~e / E: deschide] 1 a (D. uși, porți, ferestre) Care este împins, deplasat pentru a permite comunicarea între exterior și interior. 2 a (Înv; îla) Ușă ~ă Care este primitor față de cineva. 3 a (Îe) A-i fi (sau a avea) (prea) ~ă ușa (sau poarta) la cineva (sau într-un anumit loc) A avea (oricând) acces undeva sau la cineva. 4 a (Îe) A lăsa poarta ~ă (pentru ceva) A accepta completări (sau modificări) ulterioare. 5 a (Îae) A aștepta. 6 a Neîncuiat. 7 a (Îe) A avea (sau a ține) casa (sau casă) ~ă A avea mereu musafiri. 8 a (Îae) A primi multă lume. 9 a (D. obiecte) Care nu este acoperit. 10 a (D. obiecte) Care nu este închis. 11 a (D. vehicule) Care are capota strânsă. 12 a (D. vehicule) Care nu are capotă. 13 a (D. aparate, robinete, ventile etc.) Care este pus în stare de funcționare. 14 a (D. obiecte care au fost înfășurate sau pliate) Care este desfăcut pentru a putea fi folosit. 15 a (D. maxilare) Îndepărtat unul de altul. 16 a (Înv; îe) A astupa gura ~ă (a cuiva) A reduce la tăcere (pe cineva). 17 a (Îae) A face (pe cineva) să accepte o situație. 18 a (D. ochi) Care are pleoapele îndepărtate una de cealaltă. 19 a (Îlav) Cu ochii ~iși (sau, rar, cu ochiul ~) Atent. 20 a (Îe) A avea (sau a se afla cu) ochii ~iși (sau ochiul ~) A fi deosebit de atent. 21 a (D. mâini; pex d. palme) Care are degetele întinse și răsfirate. 22 a (D. răni, plăgi etc.) Care este nevindecat. 23 a (D. fracturi) Care sunt însoțite și de leziuni ale pielii sau ale mușchilor. 24 a Sincer. 25 a Care exprimă sinceritate. 26 av Fără înconjur. 27 av În mod clar. 28 av Pe față. 29 av (Pex) Sincer. 30-31 a (Îljv) Cu inima ~ă Sincer. 32 a (Îla) ~ la inimă Sincer. 33 a (Pex; îae) Comunicativ. 34 a Care este apt de a primi cunoștințe, influențe. 35 a (Îla) ~ la minte (sau la cap) Inteligent. 36 a (Îla) A avea mintea ~ă A fi deștept. 37 a (Îlav) Cu pieptul ~ Cu curaj. 38 a (D. terenuri) Care se întinde pe distanțe mari. 39 a (D. terenuri; pex) Neîngrădit. 40 a (D. drumuri etc.) Pe care se poate circula nestingherit. 41 a (Fig) Accesibil. 42 a (Rar) Săpat. 43-44 a (D. culori) Care (se situează în gama culorilor calde sau) este mai aproape de alb decât de negru. 45-46 a (D. obiecte) Care are o culoare deschisă (43-44).

deschis¹ sn vz dichis

deșchis, ~ă a vz deschis

dichis¹ sn [At: PRAV. 309 / V: (îvp) dec~, (înv) digh~, (reg) desc~, bi~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: drr dichisi] (Îvp) 1 (Mpl) Obiect mărunt, instrument, unealtă sau accesoriu care este necesar completării unui ansamblu și ajută la bunul mers al acestuia. 2-3 (Îljv) Cu ~ (sau cu tot ~ul) (Care este) prevăzut cu toate cele necesare. 4-5 (Îal) (Care este) așa cum trebuie. 6-7 (Îal) (Care este) așa cum se cuvine. 8-9 (Îal) Cu grijă. 10-11 (Îal) Ordonat. 12 (Fig) Bună orânduială. 13 (Îe) A fi cu tot ~ul Se spune despre un om viclean. 14 (Fig) Bună desfășurare. 15 Podoabă. 16 Garnitură. 17 Ornament.

dichis², ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iși, ~e / E: ns cf dichisi] (Îvr; d. oameni) Care este bine dispus Si: vesel.

dighis sn vz dichis¹

❍BICHIS (pl. -isuri) sn. Mold. (ȘEZ.) = DICHIS.

DESCHIS I. adj. 1 p. DESCHIDE ¶ 2 Care nu e închis: fereastră ~ă ¶ 3 Port ~, unde corăbiile străine pot intra să facă comert ¶ 4 🎖️ Oraș ~, neîntărit, fără fortificațiuni ¶ 5 ~ la minte, deștept, priceput ¶ 6 Neîntunecat, luminos (vorb. de colori): verde ~ ¶ 7 Sincer, care nu tăinuște nimic: om ~. II. adv. Limpede; fără a tăinui, fără a ascunde ceva; pe față: vorbește ~.

NU DORM TOȚI CÎȚI AU OCHII ÎNCHIȘI = Aparența înșală.

DESCHIS, -Ă, deschiși, -se, adj. 1. (Despre uși, porți, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ◊ Expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în timpul desfășurării unui spectacol. A avea (sau a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit. Camion deschis. ♦ (În sintagmele) Scrisoare deschisă = specie de scrisoare cu conținut polemic, destinată publicității. Vot deschis sau alegere deschisă = vot sau alegere pe față, prin ridicare de mâini. Sedință(sau adunare) deschisă = ședință (sau adunare) la care sunt invitate și persoane din afara organizației respective. 3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzișuri, de fățărnicie; franc, sincer. ◊ Expr. Deschis la vorbă sau cu sufletul deschis, cu inima deschisă = sincer, fără ascunzișuri. Deschis la minte (sau la cap) = deștept, receptiv. Cu pieptul deschis = fără teamă, plin de curaj. ♦ (Despre războaie, certuri etc.) Declarat, manifest. 4. (Despre obiecte care se pot închide) Cu marginile (sau cu părțile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e împreunat sau strâns. A lăsa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă; fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ◊ Expr. A avea ochii deschiși = a privi cu multă atenție; a fi vigilent. ♦ (Despre mână) Cu degetele întinse, răsfirate; fig. darnic. ♦ (Despre brațe) Desfăcut în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrățișa pe cineva. ♦ (Despre aripi) Desfăcut, întins pentru zbor. ♦ (Despre răni) Care sângerează sau supurează, care nu este vindecat. 5. (Despre terenuri) Neîngrădit, neîmprejmuit; p. ext. care se întinde pe o mare distanță; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole. ◊ Oraș deschis = oraș nefortificat sau neapărat, care, potrivit dreptului internațional, nu poate fi bombardat sau atacat în timp de război. Port deschis = port în care au acces navele de orice naționalitate. 6. (În sintagmele) Vocală deschisă = vocală pronunțată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală. 7. (Despre circuite electrice) Care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate. 8. (Despre culori) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru; pal, luminos, clar. [Var.: (pop.) deșchis, -ă adj.] – V. deschide.

DICHIS, dichisuri, s. n. (Pop. și fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

DESCHIS, -Ă, deschiși, -se, adj. 1. (Despre uși, porți, capace etc.) Dat la o parte (pentru a permite accesul în interiorul spațiului respectiv). Primăvara intră pe fereastra deschisă cu miros de gaz și cu praf care scrîșnește nisipos în dinți. C. PETRESCU, A. 341. Mîine dimineață cînd ăi pleca... să nu lași ușa de la drum deschisă. CARAGIALE, O. III 66. Fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii. EMINESCU, N. 51. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «spre» sau «în») Care dă înspre... Uși deschise spre grădină. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate, permițînd accesul în interior. Peste zaplazul înalt se vedea ușa odăii deschise. CARAGIALE, P. 37. ◊ Fig. Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedece de-un ciot? EMINESCU, O. I 146. ◊ (Teatru) Aplauze la scenă deschisă = aplauze în timpul desfășurării spectacolului (înainte de terminarea actului și coborîrea cortinei). ◊ Expr. A avea (sau a ține) casă deschisă = a fi primitor, a avea mereu musafiri. ♦ (Mai ales despre vehicule) Fără capotă, coș sau acoperiș, neacoperit (permițînd accesul liber în interior). Camion deschis. ♦ (În expr.) Scrisoare deschisă = text, de obicei cu ton polemic, redactat în formă de scrisoare și dat publicității. 3. Fig. Sincer, lipsit de fățărnicie. Fire deschisă. ▭ Numai printr-o autocritică curajoasă, deschisă și cinstită se pot educa adevăratele cadre. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 43. Străinul avu un rîs deschis, cald. CAMILAR, TEM. 6. E bun la veselie, deschis cu flăcăii. SLAVICI, la TDRG. ◊ Expr. Deschis la vorbă sau cu sufletul deschis sau cu inima deschisă = sincer, fără ascunzișuri. Fiindcă era din fire om cu inima deschisă... împrăștia veselie oriunde se afla. CARAGIALE, P. 160. Deschis la minte = deștept. Era urît la chip, dar deschis la minte. SBIERA, P. 140. Cu pieptul deschis = fără sfială, fără teamă, plin de curaj. Se înfățișară înaintea boierului. Bogătașul, mîndru și cu pieptul deschis; săracul, umilit și strîns la piept de sta să-i crape sumanul. ISPIRESCU, L. 177. ◊ (Adverbial) Spune-mi-o deschis ca să aflu tot ce n-am știut pînă astăzi. BARANGA, I. 214. 4. (Mai ales despre părți ale corpului) Care nu mai e împreunat sau strîns. a) (Despre ochi) Neacoperit de pleoapă, cu vederea liberă; fig. care nu doarme, care stă treaz. Pe lîngă iști doi ochi, mai am unul la ceafă, care șede pururea deschis. CREANGĂ, P. 5. Cînd a veni cerbul aici la izvor să beie apă, și s-a culca ș-a dormi cu ochii deschiși, cum i-i feliușagul, tu îndată ce li-i auzi horăind... să-i zbori capul. id. ib. 225. ◊ Expr. A avea ochii deschiși = a privi cu multă atenție; a fi vigilent. Și vouă și mie ne revine sarcina să avem ochii deschiși. DEMETRIUS, C. 37. b) (Despre mînă) Cu degetele întinse, răsfirate; fig. darnic. c) (Despre brațe) Întinse și depărtate între ele pentru a cuprinde ceva, a îmbrățișa pe cineva. ◊ Loc. adv. Cu brațele deschise v. braț. ♦ (Despre aripi) Desfăcut, întins pentru zbor. d) (Despre răni) Care supurează, sîngerează. 5. (Despre drumuri, terenuri etc.) Care se întinde pe o mare distanță, pe care se poate circula nestingherit, neîngrădit. Drumul ieșea la un loc deschis, între mărăcinișuri înalte și dese. DUMITRIU, N. 203. Ieșim voioși la cîmp deschis. IOSIF, PATR. 17. ◊ Oraș deschis = oraș care, potrivit dreptului internațional, nu poate fi bombardat în caz de război, fiind nefortificat sau declarînd statul respectiv că nu-l va apăra. 6. (Despre culori) Situat, în gama culorilor, mai aproape de alb decît de negru; luminos, clar. Păr blond-deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperea. EMINESCU, O. IV 77. Fusta... de atlaz albastru deschis. NEGRUZZI, S. I 17. 7. (În opoziție cu secret, în expr.) Vot deschis sau alegere deschisă = vot sau alegere pe față, prin ridicare de mîini. Ședință (sau adunare) deschisă = ședință (sau adunare) la care participă, pe lîngă membrii organizației respective, și persoane din afară. 8. (Fon., în expr.) Vocală deschisă = vocală în timpul articulării căreia maxilarele sînt mai îndepărtate unul de altul decît în timpul articulării unei vocale închise, iar canalul dintre limbă și palat este mai larg. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală. – Variantă: (regional) deșchis, -ă adj.

DICHIS, dichisuri, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Obiecte mărunte, piese, accesorii (uneori lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. Nu mă pricep la mașinile lor... nu știu toate dichisurile cum vin. CAMIL PETRESCU, U. N. 62. Avea un miros plăcut de pelin și de iarbă-mare, dichisuri de ale coanii Frosi, presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. ◊ Fig. Cheful cu toate dichisurile ce i le dădea vinul vechi și negru... începea din minutul acela. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare (reprezentînd uneori accesorii neesențiale), fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. Colaci, străchini, linguri de lemn, năstrape și un fedeleș cu vin de mere stau cu dichis pe masă. GALACTION, O. I 672. La vreo cîteva zile, casele erau și dereticate cu tot dichisul. CARAGIALE, O. III 29. ◊ Fig. Știa atîtea istorii și el le spunea cu dichisul lor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 69. 2. Obiect de uz casnic, lucru de-al casei (mobilier etc.). Ceva țoale ori vrun dichis în casa lui, tufă! ISPIRESCU, L. 207. 3. Podoabă, găteală, ornament. Avea un «vino-ncoace» căruia nu era chip să te împotrivești și dichisurile toate și tabieturile și ocheadele. M. I. CARAGIALE, C. 120.

DESCHIS ~să (~și, ~se) 1) v. A DESCHIDE și A SE DESCHIDE. ◊ Scrisoare ~să text polemic în formă de scrisoare sau sensibilizare destinată publicității. Vot ~ vot prin ridicare de mâini. Mână ~să a) mână cu degetele întinse; b) bun la suflet; darnic; mărinimos. 2) Care este întins, desfășurat în toată lungimea sau lățimea; desfăcut. Aripi ~se. ◊ Cu brațele ~se cu bunăvoință; cu bucurie. 3) (despre vehicule) Care este lipsit de acoperământ; neacoperit; descoperit. 4) și adverbial fig. Care nu tăinuiește nimic; fără ascunzișuri; sincer; neprefăcut. Fire ~să. ◊ Cu inima ~să (sau cu sufletul ~) fără a ascunde ceva; sincer. Cu pieptul ~ fără teamă; fără sfială. 5) (despre terenuri) Care nu este îngrădit; neîmprejmuit. 6) (despre drumuri) Pe care se poate circula liber. ◊ Port ~ port în care pot intra navele de comerț din orice țară. Oraș ~ oraș fără obiective militare care, în timp de război, conform normelor de drept internațional, nu poate fi bombardat. 7) (despre ședințe, adunări) Care se ține și cu participarea persoanelor din afara organizației respective. 8) lingv.: Vocală ~să vocală pronunțată cu gura larg desfăcută. Silaba ~să silabă care se termină cu o vocală. /v. a (se) deschide

DICHIS ~uri n. 1) mai ales la pl. Obiecte mărunte necesare într-o activitate. ◊ Cu tot ~ul cu toate cele necesare; cu grijă; ordonat. 2) Obiect decorativ folosit ca podoabă. /v. a dichisi

deschis a. 1. neînchis: ușă deschisă; 2. larg: câmp deschis; 3. fig. sincer, franc: om deschis; 4. luminos (de față, de coloare): galben deschis. ║ adv. pe față: vorbește deschis.

dichis n. 1. bună rândueală, rost: dichisul casei; 2. pl. cele trebuincioase, scule: unelte și dichisuri pentru muncă și pentru casă ISP.; 3. pl. găteli femeiești; 4. dresuri, mirodenii de bucate. [Abstras din dichisì].

deschís, -ă adj. adj. Neînchis, desfăcut, descheĭat: ușă, cutie, haĭnă deschisă. Întins, larg: cîmp deschis. Fig. Sincer, franc: om, caracter deschis. Luminos, clar: ceru e albastru deschis. Bine dispus, senin, nu posomorît: azĭ eștĭ maĭ deschis la față. Adv. Francamente, sinceramente: a vorbi deschis.

dichís n., pl. urĭ și e (d. dichisesc). Vechĭ. Unealtă. Azĭ. Orînduĭală, rost, tot ce trebuĭe: ne-a dat dulceață, cafea și țigări cu tot dichisu. Artă, meșteșug, pricepere: a lucra cu dichis. Pl. Obiecte, unelte: zidaru cu dichisurile luĭ. Accesoriĭ, anexe, dependențe, heĭurĭ: casa cu dichisurile eĭ (șopronu, becĭu, garaju), calu cu dichisurile luĭ (șaŭa ș.a.).

!deschis adv. (a vorbi ~)

+deschis adv. (în nume de culori: cravată galben(ă)-deschis etc.)

dichis (pop., fam.) s. n., pl. dichisuri

albastru-deschis adj. m., pl. albaștri-deschis, art. albaștrii-deschis; f. albastră-deschis, pl. albastre-deschis

dichis (pop., fam.) s. n., pl. dichisuri

dichis s. n., pl. dichisuri

dichis, -suri.

ORAȘ DESCHIS localitate urbană declarată ca atare de către un beligerant, în scopul evitării bombardamentelor și acțiunilor de luptă pe teritoriul respectiv, pentru a cruța valori culturale și artistice deosebite, evacuându-se totodată forțele militare din oraș.

DESCHIS, -Ă adj. (< deschide): în sintagmele silabă deschisă și vocală deschisă (v.).

a avea prăvălia deschisă expr. (glum.) a-și uita șlițul deschis la pantaloni

a ține casă deschisă expr. a primi musafiri tot timpul.

opt cu ferestrele deschise expr. (șc.) nota trei.

șantier deschis expr. (intl.) interogatoriu cu întrebări încrucișate.

DESCHIS adj. v. cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil.

DESCHIS adj., adv. 1. adj. desfăcut. (Scrisoare ~.) 2. adj. v. descuiat. 3. adj. căscat. (Cu gura ~.) 4. adj. v. destupat. 5. adj. neacoperit. (Un vehicul ~.) 6. adj. (MED.) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu. (Rană ~.) 7. adj. crăpat, desfăcut, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 8. adj. v. înflorit. 9. adj. v. fățiș. 10. adv. v. fățiș.

DICHIS s. v. găteală, instrument, podoabă, sculă, unealtă, ustensilă.

DESCHIS adj., adv. 1. adj. desfăcut. (Scrisoare ~.) 2. adj. descuiat, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.) 3. adj. căscat. (Cu gura ~.) 4. adj. desfundat, destupat. (Sticlă ~.) 5. adj. neacoperit. (Un vehicul ~.) 6. adj. (MED.) necicatrizat, nevindecat, sîngerînd, viu. (Rană ~.) 7. adj. crăpat, desfăcut, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 8. adj. desfoiat, înflorit. (Trandafir ~.) 9. adj. declarat, fățiș, mărturisit, recunoscut, vădit, (livr.) manifest. (Dușman ~ al războiului.) 10. adv. direct, fățiș, franc, sincer, (înv.) aievea, avedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.)

deschis adj. v. CINSTIT. COMUNICATIV. EXPANSIV. NEPREFĂCUT. PRIETENOS. RECEPTIV. SINCER. SOCIABIL. VOLUBIL.

dichis s. v. GĂTEALĂ. INSTRUMENT. PODOABĂ. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

Deschis ≠ închis, întunecat

Il faut qu’une porte soit ouverte ou fermée (fr. „O ușă trebuie să fie sau deschisă sau închisă”) – replică din piesa Le grondeur (Certărețul, act. 1, sc. 6), de scriitorii francezi Bruyes și Palaprat din secolul al XVII-lea. A căpătat faimă și circulație datorită lui Musset care a folosit expresia ca titlu pentru unul din Proverbe (o comedie). Astfel „proverbul” de teatru a ajuns chiar proverb (fără ghilimele) în limba franceză. E folosit ca îndemn, cînd trebuie să ne decidem într-un fel sau altul. Noi avem în acest scop o expresie mal succintă și mai plastică: „Ori, ori!” LIT.

dichis, dichisuri, s.n. (pop. și fam.) 1. găteală, ornament, podoabă. 2. (la pl.) obiecte mărunte, piese, accesorii lipsite de importanță. 3. bună rânduială, rost. 4. mirodenii.