13 definiții pentru vigilent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIGILENT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.

VIGILENT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.

vigilent, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 480 / V: (înv) vigilant / Pl: ~nți, ~e / E: fr vigilant, lat vigilans, -ntis] 1 (D. oameni) Care are atenția încordată și susținută (pentru a descoperi un neajuns, o neplăcere, un posibil pericol etc.). 2 (D. manifestările oamenilor) Care exprimă vigilență. 3 (Rar; fig) Treaz.

vigilent, -ă adj. (despre oameni) Care are atenția încordată și susținută; care observă cu atenție ceea ce se întîmplă (pentru a descoperi un neajuns, o neplăcere, un pericol posibil etc.). ♦ (despre manifestările, acțiunile etc. ale oamenilor) Care manifestă, exprimă, denotă vigilență. • pl. -ți, -te. /<fr. vigilant, lat. vĭgilans, -ntis.

VIGILENT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care lucrează cu grijă, care își face datoria conștiincios. Aceste dificultăți... nu pot fi superioare silințelor unei administrațiuni vigilente. I. IONESCU, D. 480. ♦ Care manifestă vigilență; care este atent și observă uneltirile, manevrele adversarului. Popoarele trebuie să fie vigilente.

VIGILENT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].

VIGILENT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)

VIGILENT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă vigilență; cu atenție susținută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vigilent adj. m., pl. vigilenți; f. vigilentă, pl. vigilente

vigilent adj. m., pl. vigilenți; f. vigilentă, pl. vigilente

vigilent adj. m., pl. vigilenți; f. sg. vigilentă, pl. vigilente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIGILENT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)

Intrare: vigilent
vigilent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vigilent
  • vigilentul
  • vigilentu‑
  • vigilentă
  • vigilenta
plural
  • vigilenți
  • vigilenții
  • vigilente
  • vigilentele
genitiv-dativ singular
  • vigilent
  • vigilentului
  • vigilente
  • vigilentei
plural
  • vigilenți
  • vigilenților
  • vigilente
  • vigilentelor
vocativ singular
plural
vigilant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vigilent, vigilentăadjectiv

  • 1. Care manifestă, demonstrează vigilență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Popoarele trebuie să fie vigilente. DLRLC
  • 2. Care lucrează cu grijă, care își face datoria conștiincios. DLRLC
    • format_quote Aceste dificultăți... nu pot fi superioare silințelor unei administrațiuni vigilente. I. IONESCU, D. 480. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.