ALBASTRU, -Ă Cu (sau de) sânge albastru = De neam ales, nobil, de familie bună: Pușcăriașul frumos din Cotroceni și revoluționarul cu sânge… albastru se îmbrățișaseră și plângeau. (G. M. ZAMFIRESCU) Este (cam) albastru (fam.) = E (cam) rău, e (cam) neplăcut, situația e dificilă: [...] de nu l-ar fi răscumpărat de la comisie cârciumarul, ar fi fost albastru. (MIHAIL SADOVEANU) Inimă-albastră = a) Suflet trist, îndurerat. (pex.) Tristețe, jale: Zeul se supără foc. Și de ce atâta inimă- albastră? (P. ISPIRESCU) b) Necaz, mânie, ciudă, mâhnire, deprimare:−Îndată, răspunse țiganul; am să vă cânt un cântec de inimă albastră să vi se topească ochii în lacrimi… (NICOLAE GANE) Domnu Nae vrea să audă o cântare de inimă-albastră. (ION PAS)