găteală sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / Pl: ~eli / E: găti + -eală] 1 (Înv) Orice fel de bagaj. 2 Îmbrăcare sau împodobire cu haine (frumoase) Si: (rar) gătire (3). 3 (Pex) Toaletă. 4 (Spc; pop; îs) ~la miresei Toaleta de nuntă a miresei. 5 (Pop; spc; îs) ~la mortului Hainele cu care se îmbracă persoana decedată. 6 (Ccr) Lucru care servește ca podoabă.

GĂTEALĂ (pl. -eli) sf. 👕 Îmbrăcămintea și podoabele cu care se gătesc, se dichisesc femeile, toaletă: fetele... ardeau de neastîmpăr să vadă găteala de mireasă a Martei (SLV.) pr. ext..: se înalță, strălucitoare în găteala ei... biserica lui Ștefan cel Mare (IRG.).

GĂTEALĂ, găteli, s. f. Împodobire cu haine frumoase, dichiseală; (concretizat) îmbrăcăminte frumoasă, podoabă. O privire aruncată în treacăt asupra... lucrurilor de găteală și de îmbrăcăminte, aprinse într-însa dorința neînfrîntă de a vedea pe Annicuța de aproape. D. ZAMFIRESCU, R. 169. Numai pentru găteala ei trebuia părinții să ție la curte mai mulți croitori. SBIERA, P. 139. Găteala miresei. ȘEZ. III 184.

GĂTEALĂ, găteli, s. f. Împodobire cu haine frumoase, cu podoabe ; (concr.) îmbrăcăminte, podoabe frumoase. – Din găti + suf. -eală.

GĂTEALĂ ~eli f. 1) v. A GĂTI. 2) Obiecte (de îmbrăcăminte, de podoabă etc.) care servesc cuiva pentru gătire. /a găti + suf. ~eală

găteală f. 1. acțiunea de a se găti; 2. mijloc și mod de gătit, toaletă.

găteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te găti de a-țĭ face toaleta, vorbind de femeĭ. Ceĭa ce servește la toaletă (gĭuvaĭerurĭ, rochiĭ ș. a.).

găteală s. f., g.-d. art. gătelii; pl. găteli

găteală s. f., g.-d. art. gătelii; pl. găteli

găteală s. f., g.-d. art. gătelii; pl. găteli

a scăpa la găteală expr. a scăpa laba.

GĂTEALĂ s. v. podoabă.

GĂTEALĂ s. podoabă, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.)

găteálă, găteli, s.f. (reg.) Îmbrăcăminte frumoasă; împodobire, gătire. – Din găti + suf. -eală (DEX, MDA).

găteală, găteli, s.f. – (reg.) Îmbrăcăminte frumoasă; împodobire, gătire. – Din găti + suf. -eală (DEX, MDA).